קָדוֹשׁ qadoş

"1 În anul morţii regelui Uzia, L-am văzut pe Stăpânul (אֲדֹנָי 'Adonay {ad-o-noy'}) şezând pe un tron înalt şi măreţ, marginea mantiei Lui umplând Templul (הֵיכָל heykal {hay-kawl'} - templul, palatul, sanctuarul).

2 Deasupra Lui stăteau serafimi (שָׂרָף saraph {saw-rawf'} - fiinta maiestuiasa cu sase aripi care sta in prezenta Lui Dumnezeu). Fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau feţele, cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau. 

3 Strigau unul către altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt (שׁ qadowsh {kaw-doshe'} or קָדֹשׁ qadosh {kaw-doshe'} - sacru, sfant, Sfantul, pus deoparte) este DOMNUL Oştirilor ( Yähwč יָהוֶה Xćvä´ôą צְבָאוֹת - Jehovah = "the existing One" -Cel existent, the proper name of the one true God - Numele Lui Dumnezeu, א tsaba' {tsaw-baw'} or (fem.) צְבָאָה ts@ba'ah {tseb-aw-aw'} - armata, ostire foarte bine organizata, riguros antrenata)! Întreg pământul este plin de slava ( כָּבוֹד kabowd {kaw-bode'} rarely כָּבֹד kabod {kaw-bode'} - glorie, onoare, abundenta) Lui!“ 

4 Uşorii şi pragurile s-au cutremurat de glasul lor, iar Casa s-a umplut de fum." Isaia 6:1-6

Isaia 6 m-a trezit acum vreo 3 ani la o alta realitate spirituala. M-a provocat sa Il vad pe Dumnezeu cu alti ochi. Atunci a fost prima data cand am lasat imaginatia sa faca cuvintele sa aiba sens, sa capete alte nuante. Acum insa pasesc cu teama in Isaia 6 pentru ca ... vreau sa inteleg sfintenia din acest capitol plin de moarte, sentinta la moarte ... 

Ma intreb citind cele patru versete daca anul mortii lui Uzia era anul mortii fizice sau anul cand a fost lovit de lepra si din punct de vedere social a murit. A fost umplut de lepra pentru ca si-a uitat rolul si a vrut sa slujeasca la altar. Zece ani a trait izolat si apoi a murit. 

Isaia isi facea treaba lui cand a avut o vedenie, viziune. Nu era beat, nu era flamand ... era la lucru. Era in preajma chivotului acolo unde Domnul era prezent, acolo unde Domnul promisese ca va fi. Dar, nu pot sa nu ma intreb: pana atunci Isaia ce vazuse? Pana atunci nu vazuse decat obiecte de care nu trebuia sa se atinga? pana atunci Dumnezeu era un set de legi, reguli, regulamente? Pana atunci ... ce fusese in mintea, inima si sufletul lui Isaia?

Si slujitorul lui Elisei are parte de o "deschidere de ochi" si ramane socat. Isaia insa nu vede o ostire fara numar ci vede un tron si pe el Domnul, Yehova. In ebraica scrie Yahwe insa lexiconul il explica ca si Adonai. De fapt Isaia il vede aici pe Isus, Yehova, Yahwe in glorie. Nu ii vede fata ... vede slava Lui ca o mantie ce umple Templul. Si mai mult de atat. Nu e o mantie intinsa la extrem ci "marginile mantiei Lui umpland Templul." Adica o infima parte din mantie umple Templul si despre Templu stiu ca era ditamai cladirea ...

Deasupra Lui stau serafimii. Am cautat o explicatie, o descriere a lor si ce am gasit despre ei e ca sunt ca niste serpi de foc, un foc mistuitor. Interesant ca au voci, aripi, nu se parlesc intre ei ... Isaia nu le vede fata pentru ca acestia au fata acoperita cu doua dintre aripi. Apoi picioarele le sunt acoperite cu alte doua aripi si cu celelalte doua ramase zboara. Dar nu zboara asa de aiurea, de nebuni pe acolo. Zboara si striga: „Sfânt, sfânt, sfânt este DOMNUL Oştirilor! Întreg pământul este plin de slava Lui!“ 

In momentul cand acestia striga tocurile de usile templului se clatina si Casa se umple de fum. 

Ce am vazut pana acum?

Ce am citit?

Ce stiu despre Dumnezeu?

Nu cumva de ani buni cred ca il stiu pe Dumnezeu ca pe propriul buzunar si eu habar nu am de fapt cine e El?

Ma intrebam daca am curajul sa ma rog sa mi se deschida ochii sa vad si eu slava Domnului...

Moise a cerut asta si Domnul l-a ascultat.

Ilie a cerut asta si Domnul l-a ascultat.

Isaia nu a cerut insa i S-a aratat.

Ioan, Ezechiel, Daniel si o intreaga pleiada de martiri L-au vazut pe Domnul.

Eu ce vad?

Pe cine?

Vreau sa vad?

Chiar vreau?