Ce e biserica? Care e rolul ei? De ce sa merg la ea? Cine merge la biserica? Ce rol are ea in viata mea? E obligatoriu sa merg? Sunt intrebari pe care mi le-am pus si care m-au framantat, si asta pentru ca de mic copil am mers la biserica, la scoala duminicala, la grupurile de tineret, am invatat sa cant in cor, am recitat poezii, am organizat serile de tineret.
Ce e pana la urma biserica? E cladirea aceea impunatoare? Sau casa asta fara nimic relevant? Unii ar spune da, dar Biblia spune altceva, crestinii formeaza biserica. Cand am acceptat sa imi fie iertate pacatele, cand am venit cu viata mea asa cum era ea si i-am spus Lui Hristos: ia-o ca eu nu mai pot, nu mai suport, salveaza-ma, schimba-ma, sunt disperata ... asa nu mai pot sa traiesc ..., Isus a venit, a schimbat, iertat, vindecat. Dar s-a mai schimbat ceva, cealalta parte a trinitatii a inceput sa locuiasca in mine - Duhul Sfant. L-am cunoscut personal pe Domnul, insa vreau sa Il cunosc mai mult, sa stiu ce vrea El sa faca cu mine, sa schimbe, ce sa fac, cum ... si vad ca si altii, ce au intrebari si framantari la fel cu ale mele au un loc unde se aduna, e o comunitate ce se numeste biserica.
Dar am descoperit ca si ei sunt oameni, si ei ranesc si eu sunt raniti ... si nu e un loc mirific, perfect ... Ce sa fac? Doamne, am crezut ca cei ce merg din biserica sunt perfecti si ... nu e asa. Sa stau de una singura? Sa merg unde e foarte strict? Unde ideile sunt mai liberale? Unde sunt numai intelectuali? Unde se canta numai muzica contemporana sau unde e muzica veche? Unde oamenii nu indraznesc sa ridice ochii spre cer sau unde oamenii striga de bucurie?
Merg sa ma inchin Domnului, merg sa caut partasie - comuniune cu cei de acolo. Nu merg sa ii judec, realista fiind ar fi cumplit ca toti din biserica sa fie ca mine. Nu merg sa fac parada modei, nu merg ca la spectacol, nu merg sa fac critica literara, nu merg ca la spital unde platesc sa fiu vindecata, ca la psiholog sa fiu ascultata, ... merg sa il intalnesc pe Domnul impreuna cu altii.
Dar totusi, de ce merg in fiecare duminica la biserica? De ce nu fac orice altceva? Din obisnuinta? Ca sa nu ma mustre cugetul? A fost o vreme cand a fost si asa, insa in acel loc, impreuna cu altii am crescut, L-am vazut pe Dumnezeu in batrani, in orfani, in cel ce impartasea necazul si bucuria, in cel cu glas tremurand canta o melodie ce a compus-o de unul singur sau a preluat-o de la altcineva. Poate ca versurile si muzica nu-s de nota 10 insa uitandu-ma la acea persoana ... la pasiunea cu care canta Il vad pe Dumnezeu ... si eu de asta sunt acolo.
Impreuna cu alti cautatori merg la inchinare, cu ei cant imnuri vechi sau noi, cu ei ma bucur, cu ei plang ...
Sunt atata de multumitoare ca nu suntem la fel, ca ma pot imbogati cu ceea ce vad, simt, aud si gasesc ceilalti cautatori. Sunt multumita ca unii sunt poeti, muzicieni, pictori, filosofi, teologi, ... si ii vad ca pe "ferestre deschise" prin care il vad, descopar, gasesc pe Dumnezeu.
Alaturi de vaduve, orfani, bogati si saraci, bolnavi si sanatosi, intelectuali si oameni simpli, artisti, doctori, albi, negri sau orice coloratura, femei si barbati, adulti si copii vin sa cant, sa ma inchin, sa ma rog, sa ascult, sa pun intrebari, sa gasesc raspunsuri, sa plang, sa ma bucur ....
Aleg sa merg la biserica, aleg sa merg sa ma inchin pentru ca nu pot de una singura, pentru ca imi plac imnurile vechi si noi, pentru ca acolo ma intalnesc cu oameni imperfecti ca mine ce il cauta pe Domnul ...
2 comentarii:
Nori de martori stau de veghe, mărturii născute-n chin
Unii-au mers-naintea noastră, alţii-n urma noastră vin.
Unii-au străbătut pe ruguri, alţii trupurile-şi frîng
Cînd clopotniţele-n dăngăt de durere parcă plîng.
Martorii şi-au spus cuvîntul răspicat oriunde-au fost
Fie-a zi de sărbătoare, fie-n zi de negru post
Propovăduiau în taină sau pe metereze sus
Că din cer Dumnezeirea s-a-ntruchipat în Isus
El e azi Cuvîntul nostru, Dumnezeu şi Duh şi Fiu
Au ştiut părinţii noştri, ştii şi tu şi eu o ştiu.
Că pe dealul din Golgota a fost ţintuit hain,
C-a murit senin ca cerul, c-a murit în greul chin.
Şi mai ştiu că, chinul groaznic L-a-ndurat doar pentru mine
Şi că El Nazarineanul a murit şi pentru tine
Şi triumfător şi falnic a-nviat pentru noi toţi
Cum mai stai în întunerec, să-L tăgăduieşti mai poţi?
Nu auzi o simfonie... ? E cor de martori cîntînd,
Ştefan împroşcat cu pietre moare către cer privind.
N-ai simţit fiorul groazei, inima nu ţi-a sărit,
Cînd în zăngănit de lanţuri, Petru moare chinuit?
Pavel, ah apostol Pavel, e icoana ne-ntrecută,
Viaţa lui nimic nu-ţi spune ? Moartea-i marturie mută?
Catacombele-n ruină, lanţuri , ruguri cenuşii;
Vor fi martorii cei groaznici vieţii tale-n veşnicii.
Dar dacă din durerea vremii inima nimic nu-ţi spune
Mîna ta încearca-n taină streaşină la ochi a pune
Şi scrutează-un vîrf de munte. Golgota se cheamă el,
Vezi trei cruci în întunerec, vezi pe Blîndul Mieluşel ?
Nu auzi cum ritmic bate un ciocan în cuie lungi ?
Sfîntu-i sînge, vezi cum curge pe-ale crucii negre dungi?
Simţi durerea ce străbate fioros prin carnea Lui?
Simţi cun carnea-i se despica, pîrîind sub rece cui?
Nu-i tablou, e zi trăită. Vifor care a trecut.
Stau adesea-n taina nopţii, mă-nfior şi plîng şi-ascult
Cum din groaznica durere şi din tăinuita moarte
S-a născut o mîntuire, care-n braţe să ne poarte,
Vrei o altă mărturie, ca să poţi şi tu să crezi?
Vrei din nou martiri pe ruguri, chinuiţi arzînd să-i vezi?
Sau mai vrei să-L vezi pe Isus slab în mîna celor tari,
Ori sleit şi plin de sete, răstignit între tîlhari?
Nu-L mai aştepta zadarnic, căci nu mai vine-n chip de om
Va veni pe nori cu slavă, ca Judecător şi Domn.
Lacrimi cu sudori de sînge, nu mai varsă-n Gheţimani.
În genunchi în rugăciune pentru prieteni şi duşmani.
Zi de scumpă fericire pentru cei ce L-au primit
Va fi clipa-n care cerul cu pămintul s-a unit.
Iar Biserica Lui scumpă, sfîntă, albă şi curată,
Cîntînd imnuri de slăvire către cer va fi-nălţată!
Biserica in acceptiunea bibliei sunt eu si tu, si el si ea si noi toti.E minunat sa ne intalnim duminica la "biserica sa avem partasie unii cu altii si impreuna cu EL.
Eu, cand nu pot ajunge duminica la biserica, ma simt saraca si trista....
Iti doresc o seara plina de aromele toamnei impletite cu binecuvantarea lui Dumnezeu!
Te invit "la plimbare"!
Trimiteți un comentariu