vineri, 9 octombrie 2009

mostenire, simboluri, legi, har, mantuire ...

Mi se spunea ca seman perfect cu mama bunicului meu, eu nu am cunoscut-o, nici mama nu stiu sa o fi cunoscut insa bunica si bunicul asa spuneau ... Nu ma impresiona foarte tare pentru ca eu nu am vazut nici o fotografie cu ea, nu am cunoscut-o, nu am vorbit cu ea, ... mai erau unii ce imi ziceau ca seman cu bunicul ... iar eu faceam ochii mari si ma intrebam oare oamenii astia gandesc? Nu se uita la el? E un barbat in primul rand, are peste 80 de ani, are parul alb, e inalt si foarte slab si eu sunt un pui de copil, blond, suntem ca David si Goliat? Ei, intre timp am realizat si eu ca oamenii se uitau la trasaturile noastre si de aici porneau asemanarile.
Ma gandesc un pic la arborele meu genealogic si ... nu e nici o vedeta in el, eu personal nu am auzit de vreo una. Bunicii mei din partea tatalui au fost printre primii crestini evanghelici din Moldova iar cei din partea mamei s-au convertit cativa ani mai tarziu. Ca sa spun asa, bunicii si parintii au fost evanghelici, eu sunt evanghelica ... e traditie de familie ... deci mantuirea mi-i asigurata, nu? Nu? Revin la cartea Romani in capitolul 2: 17-21 si "Tu, care te numesti Iudeu, care te reazimi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tau, care cunosti voia Lui, care stii sa faci deosebire intre lucruri, pentruca esti invatat de Lege; tu, care te magulesti ca esti calauza orbilor, lumina celor ce sunt in intunerec, povatuitorul celor fara minte, invatatorul celor nestiutori, pentruca in Lege ai dreptarul cunostintei depline si al adevarului; tu deci, care inveti pe altii, pe tine insuti nu te inveti? Tu, care propovaduiesti: "Sa nu furi," furi? "
Ei, da aici vorbeste de iudei si ... parca nu mi se aplica, nu? Oare? Ma laud cu arborele meu genealogic, cu faptul ca bunicii meu au fost printre primii crestini evanghelici, ca au fost oameni de caracter si ... intr-un fel mi se cuvine mantuirea din cauza lor, nu?
Raspunsul e tot Nu.
Dar, daca stiu Legea, adica Biblia, daca merg la biserica, daca crucea e importanta, daca sunt botezata, daca respect legile, regulile, regulamentele, amendamentele, canoanele sunt mantuita, nu? Acelasi raspuns: NU
Daca spun altora despre cum sa traisca dupa legile Lui Dumnezeu sunt mantuit? Nu
Daca stiu sa citesc Biblia in greaca (adica in original) si studiez asta toata ziua, sunt mantuit? Nu.
Pai ... cum primesc mantuirea? Cine o da? Daca botezul, mersul la biserica, faptul ca sunt miloasa, genealogia, atatea cunostinte despre Dumnezeu si despre marii oameni ai credintei, postul, crucea nu ma mantuie, atunci cine o face?
Mantuirea o primesc prin Isus Hristos. El, Fiul Lui Dumnezeu a murit pe cruce purtand toate pacatele mele, infumurarea mea de bun crestin si ... tot ce se stie si nu despre mine ca eu sa pot fi mantuita.
Mantuirea e personala, intima, e relatia mea cu Dumnezeu. Ea nu e colectiva, nu e o mostenire ce se da nepotilor, copiilor, colegilor.
Doamne, ... m-am legat de simboluri, de genealogie, am crezut ca daca am cunostinte cat mai multe si vaste ... ajung la Tine insa m-am trezit ca alerg dupa vant, ca nu sunt implinita, ca nici o lege, amendament, simbol nu imi poate da linistea, pacea, nu imi poate ierta pacatele.
De aceea, personal vin la Tine, vreau sa vorbesc cu Tine, vreau sa primesc mantuirea, iertarea, dragostea de la Tine. Nu ma mantui singura, nu o poate face nimeni in afara de Tine, de aceea ... vin asa cum sunt la Tine si stiu ca Tu ma primesti, ma ierti, ma speli de tot ce-i pacatos, imi dai pace, bucurie, implinire, ma schimbi.
Multumesc ca pot veni la Tine, ca ma primesti, ca ma iubesti, ca oricat m-as stradui nu ma pot sa ma mantui insa Tu ai gasit solutia - mi-o dai Tu din dragoste.
Acum stiu a cui sunt, cui apartin, carei familii. Sunt Fiica Tatalui Ceresc, sunt o Printesa a cerului ...

Un comentariu:

Anonim spunea...

Omul este o fiinta,
Ce-i creat cu iscusinta.
O enigma si-un mister.
Ce-i gândita pentru cer.
Omul este trecator
Dar ajuns ne-ntâmplator.
Pe planeta sa traiasca
Vestea buna s-o vesteasca.
Omul este cunoscut
De-Arhitectul priceput,
Ce i-a dat înfatisare,
Dup-a Sa asemanare.
Toti am vrea sa ne cunoasca,
Multi din ginta omeneasca,
Insa nu pozam la fel,
Când slujim pe Blândul Miel.
Unul nu-i deloc umil
Pentru-a fi ceresc copil.
Când vorbeste tel nu are,
N-are glasul dres cu sare.
Altul prea urât se poarta,
Tinând firea noua moarta.
Este-ncet la bunatate,
Dar revarsa rautate.
Unii zic ca-s credinciosi
Dar adesea moftorosi;
De le spui ca sunt firesti,
Poti îndata s-o patesti.
Multi din noi sunt fara roade,
Fiindca dragostea le scade.
Iar la unii întrebi deodata:
“Oare-au fost crestini vreodata?”
Altii sunt crestini de forma,
Fiindca viata nu-i conforma,
Cu cuvântul lui Cristos,
Care-ti da un trai frumos.
Lânga ei sunt unii sfinti,
Fiindca sunt din nou nascuti.
Ei urmeaza calea dreapta
Stau, vegheaza si asteapta.
Eu doresc ca cei din casa
Sa-mi vad-o credinta-aleasa,
Iar celor ce ma-nconjoara,
Viata sa le-o fac usoara.
Eu doresc a nu fi rece,
Cum si viata-aceasta trece.
Vreau în clocot sa-L slujesc,
Pe Parintele ceresc.
Ma întreb:
fratii mei m-au cunoscut,
Ca nu sunt un prefacut?
Ori când sunt cu ei sunt una,
Iar în rest pozez minciuna.
Cum doresc va spun si voua:
Eu doresc o fire noua,
Si pe calea cea cereasca,
Firea blânda ma-nsoteasca.