poate e o problema ...

Eram in oras si rezolvam ceva treburi cand brusc m-a luat o durere de cap cumplita, am zis ca lesin. Am cautat in geanta ceva pastile si ... stiam ca o jumatate de ora ar fi suficient sa isi faca efectul dar ... nimic ... Ajunsa acasa, m-am culcat sprand ca pana a doua zi va trece, dar a doua zi dimineata durerea era insotita si de greata. Eh, e o criza de bila, na ... stiu ce sa iau ... si socant, cu nimic nu trecea. Fusesem racita si se tot dadea la stiri de cazuri de meningita si cum sa te testezi de ai sau nu. Daca reusesti sa pui barbia in piept, nu e meningita iar eu reuseam, deci nu e meningita ...
Mi-am facut programare la doctor, ca poate e o otita mai grava, poate e sinuzita, poate ... cine stie. "Nu, nu e sinuzita, de data asta nu e otita nici interna, nici externa ... Poate e o problema de care nu reusesti sa treci, o suparare." Daca imi dadea una in cap nu eram atata de socata. Adica faptul ca tot interiorul meu era ca o bomba putea sa produca o asemenea durere? NU, nu cred doamna doctor.
Am cerut trimitere la tomograf si ... zilele pareau interminabile, m-am rugat si am zis: Doamne, cred ca sunt cam tanara sa mor de la o durere de cap. Dar daca am o tumora sau milioane in capul meu ... te rog .... vreau sa mor repede, fara chimioterapie, fara spital, fara nimic ... Nu am avere asa ca nu e nevoie de avocat si de bani pe acte ... pentru testament.
La cabinet m-au intrebat daca voiam un examen simplu sau unul complex. I-am spus ca il vreau pe cel mai amplu posibil si ca daca tot voi muri, macar sa stiu ...
Mi s-a parut o vesnicie tot examenul insa a durat maxim un sfert de ora cu tot cu discutii cu tot. M-a chemat doctorul si mi-a spus "NU AM GASIT ABSOLUT NIMIC. Poate e o problema ce te supara, o deceptie, ceva sufletesc." Iar? Doctorii astia cand nu stiu ce sa spuna, pun placa: "poate e o problema" "... Nu e nici urma de tumora nicaieri ..."
Am plecat fericita, oarecum am simtit ca mi s-a mai dat o sansa insa ... sirena de alarma a inimii mele devenise asurzitoare: "E o problema!!!!" Da, era o problema. NU puteam ierta, eram praf si pulberi.
Am inceput sa imi impun sa nu ma mai afecteze, sa ignor tot, dar nu ... nu a mers, apoi mi-am zis ca daca iert ce e asa mai putin grav ... poate trece ... NIMIC.
Doamne, tot, absolut tot? Dar .... argumentele erau cu gramada in mintea mea. Cella draga, trebuie sa ierti, fara sa te razbuni, fara sa te indreptatesti, fara sa pui conditii, fara sa ceri cautiune, fara sa astepti pareri de rau, fara nimic. Tu trebuie sa ierti asa cum Te-am iertat eu. Daca vrei vindecare, iarta, elibereaza ... rand pe rand pe fiecare si de orice iti aduci aminte ...
A fost o batalie cumplita .... nu puteam renunta la drepturile mele, nu voiam sa renunt la ele si durerea devenise isuportabila, imi era greata pana si de apa, nu suportam nici un miros, nici un zgomot ceva mai mare ...
Doamne, nu mai pot asa, nu mai vreau ... daca doar iertarea e solutia mea ... vreau sa iert, TOTAL, nu vreau sa mai las nimic, de la nimeni, ... si asta ... si asta si asta .... si pe ala, si pe aia si pe celalalt ...pe fiecare, pe toti, tot ...
Dupa ani de zile, lacrimile au inceput sa curga pe obraji si ... parca Pacificul isi gasise vechiul fagas ... Tratasem ochii toata perioada asta cu lacrimi false si degeaba ... se pare ca amaraciunea uscase lacrimile si canalul lacrimar ...
La cruce, am primit eliberare TOTALA si tot acolo, o parte a trinitatii a venit sa locuiasca in mine, am devenit purtatoare de Dumnezeu, purtatoare de Duh Sfant. Insa am crezut ca El e fericit daca eu ma stradui sa fiu cat se poate de buna, ignorand problemele, bagandu-le sub pres ... insa am fost socata cand am recitit un verset din Efeseni 4:30-32 "Sa nu intristati pe Duhul Sfant al lui Dumnezeu, prin care ati fost pecetluiti pentru ziua rascumpararii. Orice amaraciune, orice iutime, orice manie, orice strigare, orice clevetire si orice fel de rautate sa piara din mijlocul vostru. Dimpotriva, fiti buni unii cu altii, milosi, si iertati-va unul pe altul, cum v'a iertat si Dumnezeu pe voi in Hristos."
Neiertarea, amaraciunea, barfa, tipatul la unii sau altii cu sau fara motiv si iesitul din fire, orice gand rau, orice privire plina de rautatare il intristeaza pe Dumnezeu. ... Asta m-a aruncat intr-o nebuloasa. Dumnezeu e sensibil la durere, la durerea provocata de vorbe, intentii, priviri ... Dumnezeu sufera cand eu sufar de la altii si cand eu nu pot sa iert si ... El sufera, e trist ... are sentimente, ... e o Persoana ...
Si ca sa fiu fericita, ca sa am pace, sa fiu sanatoasa mi se da si solutia: "fiti buni unii cu altii, milosi, si iertati-va unul pe altul, cum v'a iertat si Dumnezeu pe voi in Hristos". Sa fiu buna, sa acord mila, sa iert. Sa iert cum? "iertati-va unul pe altul, cum v'a iertat si Dumnezeu pe voi in Hristos".
Hai, Doamne ... dar tu esti Dumnezeu ... si uite, vezi si tu cat e de greu, si nu e drept si nu e corect ....
Cella draga, pe cruce Eu am iertat TOT pentru ca te iubesc, te-am eliberat. Iarta ca sa fii libera, iarta ca sa ai sanatate fizica, mentala, emotionala spirituala. Iarta Total.
Iertarea e un proces, am iertat ieri, iert si azi, voi ierta si maine, si cate zile voi trai. Am decis sa iert, am decis ca vreau sa am pace, sa fiu bucuroasa, sa iert cum mi s-a iertat, sa fiu fericita, sanatoasa la cap, sanatoasa cu inima, cu sufletul ...
Da, "e o problema" ce trebuie tratata nu cu indiferenta, nu pe cautiune, nu cu suspendare, nu cu "dreptate", nu cu aceeasi masura ci cu iertare si eliberare totala.
M-am intors la puscaria mea ... si a trebuit sa imi confrunt fiecare puscarias in parte, sa las durerea amintirii, confruntarii sa isi spuna cuvantul si sa iert, rand pe rand cu lacrimi, cu durere aducand eliberarea in inima, mintea mea si lasand durerea sa plece.
Sunt libera, eliberand! Sunt bogata, daruind. Sunt fericita, dand drumul amaraciunii, legaturilor de manie, de neiertare ... sa fie vindecate. Nu am cum sa uit, nu imi pot reseta creierul insa ranile pot fi vindecate ... iertand.
Si am facut-o.