Nu mai am timp de pierdut!

Isaia 55 îmi dă de furcă mai mult decât mi-am închipuit eu. Îmi provoacă întrebări peste întrebări, trebuie să îmi clarific anumite aspecte ale vieţii mele şi apoi să iau decizii, unele din ele vor fi radicale, dureroase, ciudate pentru cei de lângă mine. Dar ... şi aşa sunt ciudată, un pic in plus mai contează?

"2 De ce vă cheltuiţi argintul pe ceea ce nu este pâine şi truda pe ceea ce nu satură? Ascultaţi-Mă cu atenţie şi mâncaţi ce este bun, desfătaţi-vă sufletul cu mâncare bogată! "

Plata salariilor acum nu se mai face în argint. Moneda de schimb în nici un caz nu e argintul. Însă ... pe ce cheltui banii? Satura ceea ce cumpăr? În text, Isaia e clar ca nu e vorba de sete şi foame fizică. Mi-am descoperit foamea si setea? O recunosc? O admit? Dacă încă nu înţeleg ce vorbeşte Isaia ... atunci e cazul să îmi pun întrebări ce vor declanşa alte mii şi sute de mii de întrebări ce îşi vor cere răspunsurile. 

Mă aşez în papucii evreilor vremii lui Isaia şi văd că contextul lor nu era mai cu nimic diferit de al meu. Sub alte forme, lucrurile erau la fel. Cu idolatria se luptau evreii vremii lui, cu idolatria mă lupt şi eu. Robia bătea la uşă pentru ei, spiritele sunt incinse la vecinii noştri şi în întreaga lume. În loc să se îndrepte spre Domnul, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, ei făceau alianţe politice şi erau într-un ghiveci spiritual îmbibat cu tradiţie, spiritualitate şi sexualitate iar la noi, acum, situaţia timpului meu nu e deloc diferită. 

În contextul acesta, ce caut? 

Pe ce îmi cheltui banii, energia? 

Ce contează? 

In ce şi cine mă investesc?

Trăiesc într-o vreme unde spectaculosul, scandalul, bârfa, sexualitatea, minciuna, egoismul, superficialitatea, traiul carpe diem sunt la mare rang. Mereu mă trezesc că sunt comparată cu unii şi alţii. Aia are şi tu nu, aia a făcut una şi alta ... tu nu ai fost în stare să faci, să ai, sa devii, să fii. Dacă nu ai mai citi atâta, dacă ai fi şi tu normală, dacă ai renunţa la standarde, la ideile tale creţe, la întrebările tale ... ai intra în rândul lumii. 

Dar eu nu vreau să intru în rândul lumii. Niciodată nu am vrut asta, de ce să o fac acum? 

Dacă am cap, de ce să nu îl folosesc? 

De ce să nu gândesc? 

Dacă primesc provocări, de ce să nu le accept? 

Dacă Isaia mă provoacă să mă întreb ce fac cu banii mei, în ce mă investesc, de ce sa nu mă cercetez, de ce sa nu îmi caut setea şi foamea? 

Dacă Domnul mă invită să beau şi să mănânc ceea ce îmi dă El, de ce să nu merg la El ca să mă satur? 

Dacă El îmi spune că nu trebuie să plătesc nimic, de ce să nu Îl cred? 

El este Creatorul meu, Cel ce m-a ţesut, de ce nu Îl cred că ştie mai bine ca mine de ce am nevoie? 

Dacă am urechi şi aud, ochi şi văd, de ce să nu ascult ce spune El?

Pentru că e posibil ca viaţa mea să se schimbe?

Primesc o intrebare şi o invitaţie de la Domnul prin Isaia în versetul acesta. Dacă ceea ce fac, muncesc, dacă în ceea ce mă investesc nu potoleşte dorurile mele atunci sunt chemată să ascult ceea ce spune El. Mă văd legată de robia şi rutina mea, de cercurile vicioase în care trăiesc, de teama de a fi judecată greşit, neînţeleasă ...  

Mă uit şi la Avram şi văd că el şi Isaia decid la fel. Să asculte şi sa îl creadă pe Domnul pe cuvânt. Erau oameni normali, oameni ca mine, oameni ce se lasă conduşi de Domnul, transformaţi, schimbaţi, oameni care devin prieteni cu Dumnezeu. 

Avram Îl crede pe Dumnezeu şi primeşte moştenitori, bogăţii, devine o binecuvântare, primeşte un nume mare, devine prietenul Lui Dumnezeu. Isaia decide să creadă şi să asculte şi devine un semn pentru poporul Israel în vremea sa. 

Pe mine ce mă împiedică să nu devin prietenă cu Dumnezeu, un semn pentru poporul meu? 

Nu cumva scenariile din capul meu, teama de gura lumii şi faptul că mă vor izola?

Gata! 

Am decis să ascult, să beau şi să mănânc din ceea îmi dă Domnul, să cred, să mă încred, să fac ceea ce Domnul îmi spune. 

Nu mai e timp de şovăieli. 

Nu mai e timp de pierdut. 

Setea şi foamea sunt prea dureroase ca să le mai amân. 

Dorurile ard în piept şi îşi cer împlinirea.

Nu mai am timp de pierdut!

Photo World