Citesc şi studiez Isaia 55 însă se pare că sunt lucruri ce pentru mine încă nu au conexat ... şi am decis să nu merg mai departe până nu înţeleg textul, până nu îmi învăţ lecţiile.
"1 Voi toţi cei care sunteţi însetaţi, veniţi la ape!
Voi care n-aveţi argint, veniţi, cumpăraţi şi mâncaţi!
Veniţi, cumpăraţi vin şi lapte fără argint şi fără plată!
2 De ce vă cheltuiţi argintul pe ceea ce nu este pâine şi truda pe ceea ce nu satură?
Ascultaţi-Mă cu atenţie şi mâncaţi ce este bun, desfătaţi-vă sufletul cu mâncare bogată!" Isaia 55:1-2
Câteva întrebări mă tot frământă.
Mi-i sete?
Mi-i foame?
Şi nu mă refer la foamea şi setea fizică.
Am doruri, frământări sau întrebări existenţiale ce îşi cer drepturile?
Aştept sau caut răspunsuri?
Unde le caut?
Cu ce îmi astâmpăr dorurile, frământările?
Îmi fac timp să aflu răspunsuri?
Vreau să aflu răspunsuri?
Pe ce îmi cheltui energia, puterea şi viaţa?
Ceea ce agonisesc, diplomele ce le înşirui în CV domolesc şi potolesc setea şi foamea sufletului meu?
Dacă nu ... atunci ce fac?
Bani nu am. Bogată nu sunt şi nici n-am să fiu.
Primesc o invitaţie însă dacă imina nu are doruri, frământări, vise ... invitaţia nu are nici un sens. Mai mult de atât, pare a fi o invitaţie ciudată, pentru dezaxaţi, labili emoţional şi pentru cei săraci cu duhul.
Sau ... dacă nu mi se cere nimic înseamnă că ceva nu e curat, nu?
Dar daca totusi e?
Dacă Cel ce mă cheamă să îmi dea pâine, apă, vin şi lapte îmi vrea binele?
Cine e Acesta?
Cel ce mă invită e om? M-am fript cu oamenii ... aşa ca suflu şi în îngheţată.
Invitaţia vine de la Dumnezeu? De la Cel ce îmi este Creator şi vrea să îmi fie Răscumpărător, Mântuitor. Cel ce este Adevărul, Viaţa, Calea, Pacea, Pâinea, Apa, Cuvântul întrupat mă invită la împlinire spirituală. El îmi spune că la El, în El găsesc ceea ce îmi astâmpără dorurile, setea, foamea.
Să mă duc?
Să Îl cred?
Să am încredere în El?
Să mă dau pe mâna Lui?
E de încredere?
Ce se va întâmpla cu mine?
"1 Voi toţi cei care sunteţi însetaţi, veniţi la ape!
Voi care n-aveţi argint, veniţi, cumpăraţi şi mâncaţi!
Veniţi, cumpăraţi vin şi lapte fără argint şi fără plată!
2 De ce vă cheltuiţi argintul pe ceea ce nu este pâine şi truda pe ceea ce nu satură?
Ascultaţi-Mă cu atenţie şi mâncaţi ce este bun, desfătaţi-vă sufletul cu mâncare bogată!" Isaia 55:1-2
Câteva întrebări mă tot frământă.
Mi-i sete?
Mi-i foame?
Şi nu mă refer la foamea şi setea fizică.
Am doruri, frământări sau întrebări existenţiale ce îşi cer drepturile?
Aştept sau caut răspunsuri?
Unde le caut?
Cu ce îmi astâmpăr dorurile, frământările?
Îmi fac timp să aflu răspunsuri?
Vreau să aflu răspunsuri?
Pe ce îmi cheltui energia, puterea şi viaţa?
Ceea ce agonisesc, diplomele ce le înşirui în CV domolesc şi potolesc setea şi foamea sufletului meu?
Dacă nu ... atunci ce fac?
Bani nu am. Bogată nu sunt şi nici n-am să fiu.
Primesc o invitaţie însă dacă imina nu are doruri, frământări, vise ... invitaţia nu are nici un sens. Mai mult de atât, pare a fi o invitaţie ciudată, pentru dezaxaţi, labili emoţional şi pentru cei săraci cu duhul.
Sau ... dacă nu mi se cere nimic înseamnă că ceva nu e curat, nu?
Dar daca totusi e?
Dacă Cel ce mă cheamă să îmi dea pâine, apă, vin şi lapte îmi vrea binele?
Cine e Acesta?
Cel ce mă invită e om? M-am fript cu oamenii ... aşa ca suflu şi în îngheţată.
Invitaţia vine de la Dumnezeu? De la Cel ce îmi este Creator şi vrea să îmi fie Răscumpărător, Mântuitor. Cel ce este Adevărul, Viaţa, Calea, Pacea, Pâinea, Apa, Cuvântul întrupat mă invită la împlinire spirituală. El îmi spune că la El, în El găsesc ceea ce îmi astâmpără dorurile, setea, foamea.
Să mă duc?
Să Îl cred?
Să am încredere în El?
Să mă dau pe mâna Lui?
E de încredere?
Ce se va întâmpla cu mine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu