Duminică se va celebra Sărbătoarea de Purim. Citim despre ea in Cartea Estera. Mâine începe postul Esterei, a slujitorilor ei şi a tuturor evreilor ce erau robi în Persia. Haman credea că le-a pecetluit soarta, credea că dacă Ahaşveroş a semnat edictul dat de el, evreii vor dispărea de pe faţa pământului.
Mardoheu, verişorul Esterei, nu era numai un scrib la curtea lui Ahaşveroş din câte văd eu din carte, era un om credincios, unul care aduna oamenii la rugăciune, care îi îndemna să nu îşi uite credinţa, tradiţiile poporului Israel.
Haman a ajuns şi el în mare funcţie şi Mardoheu nu voia să îşi plece genunchii când acesta trecea pe la poartă. Nimic nu îi mai plăcea lui Haman, nimic nu mai era frumos din tot ce avea, dacă scăpa de Mardoheu ... atunci totul ar fi fost perfect. Dar de ce să scape numai de el? Mai bine să scape de tot neamul din care Mardoheu făcea parte ...
"1 După toate acestea, împăratul Ahaşveroş l-a avansat în funcţie pe agaghitul Haman, fiul lui Hamedata. Împăratul l-a înălţat şi l-a pus conducător al tuturor demnitarilor săi. 2 Toţi slujitorii împăratului, care stăteau la poarta acestuia, îngenuncheau şi se prosternau înaintea lui Haman, căci aşa le poruncise împăratul. Mardoheu însă nu îngenunchea şi nu se prosterna.
3 Slujitorii împăratului, care stăteau la poarta acestuia, i-au zis lui Mardoheu: „De ce încalci porunca împăratului?“
4 Deoarece i se spunea lucrul acesta în fiecare zi, iar el continua să nu asculte, slujitorii împăratului l-au înştiinţat pe Haman, ca să vadă dacă atitudinea lui Mardoheu va fi tolerată, căci acesta le spusese că este iudeu.
5 Când Haman a văzut că Mardoheu nu îngenunchea şi nu se prosterna înaintea lui, s-a umplut de mânie.
6 A considerat prea puţin lucru să pună mâna numai pe Mardoheu şi, pentru că-l înştiinţaseră despre poporul lui Mardoheu, Haman a plănuit nimicirea tuturor iudeilor, poporul lui Mardoheu, din toată împărăţia lui Ahaşveroş.
7 În prima lună, adică în luna Nisan, în anul al doisprezecelea al împăratului Ahaşveroş, au aruncat „Purul“, adică sorţul, înaintea lui Haman, pentru o zi şi pentru o lună, şi a căzut pe luna a douăsprezecea, adică luna Adar.
8 Atunci Haman i-a zis împăratului Ahaşveroş:
– Există un popor care a fost împrăştiat şi împărţit printre popoare, în toate provinciile împărăţiei tale, un popor ale cărui legi sunt diferite de ale tuturor popoarelor, precum şi de legile împăratului. Nu se cade ca împăratul să le dea pace! 9 Dacă împăratul încuviinţează să se scrie atunci un decret prin care ei să fie nimiciţi, iar eu voi cântări zece mii de talanţi de argint în mâinile slujbaşilor ca să fie puşi în visteria împăratului.
10 Împăratul şi-a scos inelul de pe deget şi i l-a dat agaghitului Haman, fiul lui Hamedata, asupritorul iudeilor.
11 Împăratul i-a zis lui Haman:
– Poţi să-ţi păstrezi argintul! Iar în privinţa poporului, fă cu ei ce crezi tu de cuviinţă!
12 Scribii împăratului au fost chemaţi în luna întâi, în ziua a treisprezecea, iar ei au scris tot ce le-a poruncit Haman satrapilor împăratului, guvernatorilor puşi peste fiecare provincie şi conducătorilor fiecărui popor, fiecărei provincii în scrierea ei şi fiecărui popor în limba lui. S-a scris în numele împăratului Ahaşveroş şi s-a pus apoi pecetea cu inelul împăratului. 13 Scrisorile au fost trimise, prin curieri, spre toate provinciile împăratului şi aveau în vedere atât nimicirea, uciderea şi stârpirea tuturor iudeilor, tineri şi bătrâni, copii şi femei, într-o singură zi, şi anume în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică a lunii Adar, cât şi prădarea bunurilor lor. 14 Câte o copie a documentului a fost dată ca decret în fiecare provincie, anunţând fiecare popor să fie pregătit în vederea acestei zile.
15 Curierii au plecat în mare grabă, după porunca împăratului. Decretul a fost dat şi în citadela Susei. În timp ce împăratul şi Haman s-au aşezat să bea, cei din cetatea Susa au rămas înmărmuriţi."
Pe scaunul de domnie era un împărat care numai înţelept nu era. Nici măcar nu a pus întrebări despre poporul căruia tocmai i se pecetluia soarta, nici măcar nu a întrebat dacă ştie vreun om dintre acei oameni ce vor dispărea. Nu a întrebat mai multe despre popor, despre cum îi subminează lui autoritatea. Îl văd credul până în măduva oaselor şi influenţabil. Semnează fără să pună întrebări şi dă spre pieire un popor fără să ceară şi să accepte nici un ban.
Sărbătoarea bucuriei va veni acum însă evreii din Persia erau "înmărmuriţi". La cine să meargă? Edictul a fost dat. Scrisorile au plecat în cea mai mare grabă în toată ţara. Toţi evreii erau daţi la moarte şi toate avuţiiile lor erau prădate de cei care le luau viaţa. Bănuiesc că nu erau săraci chiar de tot de vreme ce se pomeneşte de avuţii.
"1 Când Mardoheu a auzit tot ce s-a întâmplat, şi-a sfâşiat hainele, s-a îmbrăcat în sac şi cenuşă, a ieşit în mijlocul cetăţii şi s-a jeluit cu strigăte mari şi amare. 2 S-a dus până în faţa porţii împăratului, deşi nimeni nu avea voie să vină la poarta împăratului îmbrăcat în haine de sac.
3 În fiecare provincie, în fiecare loc unde ajungea decretul cu hotărârea împăratului, era jale mare printre iudei; era post, plânset şi bocet şi mulţi se culcau în sac şi cenuşă.
4 Când slujnicele şi eunucii au venit la Estera şi au înştiinţat-o despre ce se întâmplă, împărăteasa s-a tulburat foarte tare. Ea i-a trimis haine lui Mardoheu ca să se îmbrace şi să-şi dea astfel jos sacul de pe el, dar acesta nu a acceptat.
5 Estera l-a chemat pe Hatac, unul dintre eunucii împăratului care se aflau în slujba ei, şi i-a poruncit să afle de la Mardoheu ce înseamnă aceasta şi care este motivul. 6 Hatac s-a dus la Mardoheu în piaţeta cetăţii, care se afla în faţa porţii împăratului. 7 Mardoheu i-a vorbit despre tot ce i s-a întâmplat şi i-a spus suma exactă de argint pe care a promis Haman s-o plătească vistieriei împăratului, în schimbul stârpirii iudeilor. 8 I-a mai dat şi o copie a decretului scris, aşa cum fusese vestit în Susa în vederea nimicirii iudeilor, ca să i-l arate Esterei, s-o înştiinţeze şi să-i poruncească să meargă la împărat, să-i implore mila şi să stăruiască pe lângă el pentru poporul ei.
9 Hatac a venit şi i-a spus Esterei toate cuvintele lui Mardoheu. 10 Estera i-a zis lui Hatac să-i poruncească lui Mardoheu astfel: 11 „Toţi slujitorii împăratului şi fiecare popor din provinciile împăratului ştiu că orice bărbat sau orice femeie care intră la împărat, în curtea interioară, fără să fie chemat, este dat morţii prin lege. Doar dacă împăratul îi întinde sceptrul de aur, scapă cu viaţă. Nici eu nu am mai fost chemată să merg la împărat de treizeci de zile!“
12 Când l-au înştiinţat pe Mardoheu despre mesajul Esterei, 13 Mardoheu i-a trimis înapoi Esterei următorul răspuns: „Să nu-ţi imaginezi că, fiind în palat, vei scăpa totuşi cu viaţă, singura dintre toţi iudeii! 14 Dacă vei tăcea acum, mângâierea şi izbăvirea iudeilor va veni din altă parte, iar tu şi familia tatălui tău veţi pieri. Cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie?“
15 Estera i-a răspuns lui Mardoheu astfel: 16 „Du-te, strânge-i pe toţi iudeii care se găsesc în Susa şi postiţi pentru mine! Nu mâncaţi şi nu beţi nimic, timp de trei zile, nici ziua, nici noaptea! Şi eu voi posti alături de slujnicele mele, iar apoi voi merge la împărat, deşi este împotriva legii, şi, dacă va fi să pier, voi pieri!“
17 Mardoheu a plecat şi a făcut aşa cum îi poruncise Estera."
Mardoheu, verişorul Esterei, nu era numai un scrib la curtea lui Ahaşveroş din câte văd eu din carte, era un om credincios, unul care aduna oamenii la rugăciune, care îi îndemna să nu îşi uite credinţa, tradiţiile poporului Israel.
Haman a ajuns şi el în mare funcţie şi Mardoheu nu voia să îşi plece genunchii când acesta trecea pe la poartă. Nimic nu îi mai plăcea lui Haman, nimic nu mai era frumos din tot ce avea, dacă scăpa de Mardoheu ... atunci totul ar fi fost perfect. Dar de ce să scape numai de el? Mai bine să scape de tot neamul din care Mardoheu făcea parte ...
"1 După toate acestea, împăratul Ahaşveroş l-a avansat în funcţie pe agaghitul Haman, fiul lui Hamedata. Împăratul l-a înălţat şi l-a pus conducător al tuturor demnitarilor săi. 2 Toţi slujitorii împăratului, care stăteau la poarta acestuia, îngenuncheau şi se prosternau înaintea lui Haman, căci aşa le poruncise împăratul. Mardoheu însă nu îngenunchea şi nu se prosterna.
3 Slujitorii împăratului, care stăteau la poarta acestuia, i-au zis lui Mardoheu: „De ce încalci porunca împăratului?“
4 Deoarece i se spunea lucrul acesta în fiecare zi, iar el continua să nu asculte, slujitorii împăratului l-au înştiinţat pe Haman, ca să vadă dacă atitudinea lui Mardoheu va fi tolerată, căci acesta le spusese că este iudeu.
5 Când Haman a văzut că Mardoheu nu îngenunchea şi nu se prosterna înaintea lui, s-a umplut de mânie.
6 A considerat prea puţin lucru să pună mâna numai pe Mardoheu şi, pentru că-l înştiinţaseră despre poporul lui Mardoheu, Haman a plănuit nimicirea tuturor iudeilor, poporul lui Mardoheu, din toată împărăţia lui Ahaşveroş.
7 În prima lună, adică în luna Nisan, în anul al doisprezecelea al împăratului Ahaşveroş, au aruncat „Purul“, adică sorţul, înaintea lui Haman, pentru o zi şi pentru o lună, şi a căzut pe luna a douăsprezecea, adică luna Adar.
8 Atunci Haman i-a zis împăratului Ahaşveroş:
– Există un popor care a fost împrăştiat şi împărţit printre popoare, în toate provinciile împărăţiei tale, un popor ale cărui legi sunt diferite de ale tuturor popoarelor, precum şi de legile împăratului. Nu se cade ca împăratul să le dea pace! 9 Dacă împăratul încuviinţează să se scrie atunci un decret prin care ei să fie nimiciţi, iar eu voi cântări zece mii de talanţi de argint în mâinile slujbaşilor ca să fie puşi în visteria împăratului.
10 Împăratul şi-a scos inelul de pe deget şi i l-a dat agaghitului Haman, fiul lui Hamedata, asupritorul iudeilor.
11 Împăratul i-a zis lui Haman:
– Poţi să-ţi păstrezi argintul! Iar în privinţa poporului, fă cu ei ce crezi tu de cuviinţă!
12 Scribii împăratului au fost chemaţi în luna întâi, în ziua a treisprezecea, iar ei au scris tot ce le-a poruncit Haman satrapilor împăratului, guvernatorilor puşi peste fiecare provincie şi conducătorilor fiecărui popor, fiecărei provincii în scrierea ei şi fiecărui popor în limba lui. S-a scris în numele împăratului Ahaşveroş şi s-a pus apoi pecetea cu inelul împăratului. 13 Scrisorile au fost trimise, prin curieri, spre toate provinciile împăratului şi aveau în vedere atât nimicirea, uciderea şi stârpirea tuturor iudeilor, tineri şi bătrâni, copii şi femei, într-o singură zi, şi anume în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică a lunii Adar, cât şi prădarea bunurilor lor. 14 Câte o copie a documentului a fost dată ca decret în fiecare provincie, anunţând fiecare popor să fie pregătit în vederea acestei zile.
15 Curierii au plecat în mare grabă, după porunca împăratului. Decretul a fost dat şi în citadela Susei. În timp ce împăratul şi Haman s-au aşezat să bea, cei din cetatea Susa au rămas înmărmuriţi."
Pe scaunul de domnie era un împărat care numai înţelept nu era. Nici măcar nu a pus întrebări despre poporul căruia tocmai i se pecetluia soarta, nici măcar nu a întrebat dacă ştie vreun om dintre acei oameni ce vor dispărea. Nu a întrebat mai multe despre popor, despre cum îi subminează lui autoritatea. Îl văd credul până în măduva oaselor şi influenţabil. Semnează fără să pună întrebări şi dă spre pieire un popor fără să ceară şi să accepte nici un ban.
Sărbătoarea bucuriei va veni acum însă evreii din Persia erau "înmărmuriţi". La cine să meargă? Edictul a fost dat. Scrisorile au plecat în cea mai mare grabă în toată ţara. Toţi evreii erau daţi la moarte şi toate avuţiiile lor erau prădate de cei care le luau viaţa. Bănuiesc că nu erau săraci chiar de tot de vreme ce se pomeneşte de avuţii.
"1 Când Mardoheu a auzit tot ce s-a întâmplat, şi-a sfâşiat hainele, s-a îmbrăcat în sac şi cenuşă, a ieşit în mijlocul cetăţii şi s-a jeluit cu strigăte mari şi amare. 2 S-a dus până în faţa porţii împăratului, deşi nimeni nu avea voie să vină la poarta împăratului îmbrăcat în haine de sac.
3 În fiecare provincie, în fiecare loc unde ajungea decretul cu hotărârea împăratului, era jale mare printre iudei; era post, plânset şi bocet şi mulţi se culcau în sac şi cenuşă.
4 Când slujnicele şi eunucii au venit la Estera şi au înştiinţat-o despre ce se întâmplă, împărăteasa s-a tulburat foarte tare. Ea i-a trimis haine lui Mardoheu ca să se îmbrace şi să-şi dea astfel jos sacul de pe el, dar acesta nu a acceptat.
5 Estera l-a chemat pe Hatac, unul dintre eunucii împăratului care se aflau în slujba ei, şi i-a poruncit să afle de la Mardoheu ce înseamnă aceasta şi care este motivul. 6 Hatac s-a dus la Mardoheu în piaţeta cetăţii, care se afla în faţa porţii împăratului. 7 Mardoheu i-a vorbit despre tot ce i s-a întâmplat şi i-a spus suma exactă de argint pe care a promis Haman s-o plătească vistieriei împăratului, în schimbul stârpirii iudeilor. 8 I-a mai dat şi o copie a decretului scris, aşa cum fusese vestit în Susa în vederea nimicirii iudeilor, ca să i-l arate Esterei, s-o înştiinţeze şi să-i poruncească să meargă la împărat, să-i implore mila şi să stăruiască pe lângă el pentru poporul ei.
9 Hatac a venit şi i-a spus Esterei toate cuvintele lui Mardoheu. 10 Estera i-a zis lui Hatac să-i poruncească lui Mardoheu astfel: 11 „Toţi slujitorii împăratului şi fiecare popor din provinciile împăratului ştiu că orice bărbat sau orice femeie care intră la împărat, în curtea interioară, fără să fie chemat, este dat morţii prin lege. Doar dacă împăratul îi întinde sceptrul de aur, scapă cu viaţă. Nici eu nu am mai fost chemată să merg la împărat de treizeci de zile!“
12 Când l-au înştiinţat pe Mardoheu despre mesajul Esterei, 13 Mardoheu i-a trimis înapoi Esterei următorul răspuns: „Să nu-ţi imaginezi că, fiind în palat, vei scăpa totuşi cu viaţă, singura dintre toţi iudeii! 14 Dacă vei tăcea acum, mângâierea şi izbăvirea iudeilor va veni din altă parte, iar tu şi familia tatălui tău veţi pieri. Cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie?“
15 Estera i-a răspuns lui Mardoheu astfel: 16 „Du-te, strânge-i pe toţi iudeii care se găsesc în Susa şi postiţi pentru mine! Nu mâncaţi şi nu beţi nimic, timp de trei zile, nici ziua, nici noaptea! Şi eu voi posti alături de slujnicele mele, iar apoi voi merge la împărat, deşi este împotriva legii, şi, dacă va fi să pier, voi pieri!“
17 Mardoheu a plecat şi a făcut aşa cum îi poruncise Estera."
Pentru o vreme ca asta sunt unde sunt. Credinţa mea e numai de zile bune? Când edictul e dat şi sentinţa îmi e semnată, la cine mă duc? În cine mă încred? Toată lumea ştia că evreii se inchină Dumnezeului lui Avraam, Isaac şi Iacov. Dar despre mine ce se ştie? Mardoheu încalcă ordinul împăratului de a apărea în sac şi cenuşă şi întră în curte unde îl văd toţi, unde toţi se vor întreba ce s-a întâmplat. Face publică nedreptatea ce o vrea Haman şi care e parafată de Ahaşveroş. Însă în acelaşi timp, trimite sfoară în ţară evreilor să se adune la post şi rugăciune. Inclusiv împărăteasa intră în post împreună cu toţi slujitorii ei. Funcţia nu îţi salvează pielea.
)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu