Părinţilor, ascultaţi în Domnul de copiii voştri, pentru că aşa este drept!

De ceva vreme observ un fenomen care nu stiu dacă e interesant. Am văzut părinţi ai tinerilor şi adolescenţilor plângându-se şi lamentându-se că nu mai au ce să le facă copiilor, că nu îi mai ascultă. Numai că vâsta copiilor a scăzut considerabil. Acum câţiva ani în urmă, am vazut o copilă de vreo 5-6 anoşori plesnindu-şi mama peste gură. Copila nu era mulţumită de ceea ce spunea mică-sa. La acel moment am crezut că e un caz izolat. Acum însă văd că nu e deloc aşa.

Îmi place să observ oamenii şi reacţiile acestora. Din ce în ce mai des văd scene făcute de copii în spaţiile publice. Se apucă de urlat ca să capete ceea ce vor ... şi obţin.

Dar mai mult de atât, dorinţa copilului, alegerea acestuia e literă de lege pentru părinte. Copilului i se pune pe umeri responsabilitatea de a alege destinaţia unei călătorii, meniul unei mese, şcoala ce o va urma, jucăria ce e bună pentru el / ea. Primeşte tot ceea ce cere.

Contextul în care trăim încurajează acest trend. Şi situaţia pare comică însă nu e deloc. Lipsa de respect faţă de orice şi oricine creşte o dată cu vârsta, lipsa de responsabilitate e vădită. Lipsa de ascultare se acutizează pe zi ce trece.

Când o încasam pentru că îmi uitam rolul şi responsabilităţile întrebam cum e cu versetul acela în care se spune să nu-ţi întărîţi copiii la mânie. Mi se răspundea scurt să citesc şi primele trei versete din Efeseni 6.
"1 Copiilor, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, pentru că aşa este drept!
2 „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!“ este prima poruncă însoţită de o promisiune, şi anume: 3 „pentru ca să-ţi meargă bine şi să trăieşti mult timp în ţară!“
4 Părinţilor, nu vă provocaţi la mânie copiii, ci creşteţi-i în disciplina şi învăţătura Domnului!"

Filosofia lumii în care trăiesc are valorile cu susul în jos. Nu pot să nu văd cum valorile Bibliei se întorc pe dos şi arată cam aşa:
Părinţilor, ascultaţi în Domnul de copiii voştri, pentru că aşa este drept! „Cinsteşte pe fiul şi pe fiica ta!“ este prima poruncă însoţită de o promisiune, şi anume: „pentru ca să-ţi meargă bine şi să trăieşti mult timp în ţară!“
Sună comic însă e tragic!

Copilul este sacrificat şi asta nu înţeleg părinţii. Nu i se spune ce e bine şi ce e rău ci este lăsat să experimenteze şi apoi să decidă el ce e bine şi ce nu. Sfatul, călăuzirea, îndreptarea, mentorarea nu sunt cuvinte la modă .... astea erau pe vremea bunicilor noştri bune. Acum lumea s-a schimbat. Suntem egali încă din pampers. 

O altă filosofie care ne curtează din ce în ce mai agresiv e alegerea orientării sexuale. Biblia spune că am fost creaţi bărbaţi şi femei, filosofia modernă spune că ne alegem noi ce suntem. Adica pot să mă uit în oglindă şi să decid să cred că de astăzi sunt bărbat chiar dacă sunt femeie. Suntem influenţaţi de filosofia franceză că o ştim sau nu, că o recunoaştem sau nu. Şi ... "La școală, cu toți în pielea goală!"  Cartea deja s-a scris, e editată şi e publică. Un alt citat însă m-a şocat: "Nimeni nu mai are nimic de comentat. Oricum, copiii aparțin statului și nu părinților, cum a anunțat deja senatoarea socialistă Laurence Rossignol, așa că ciocu’ mic!"

Ce e de făcut? Păi simplu. Scoatem Bibliile de la naftalină şi ne apucăm să le citim şi studiem. Şi mai mult de atât, începem să ne rugăm pentru copiii ce sunt lângă noi, pentru părinţi, pentru conducerea statului, pentru bisericile pe care le frecventăm, pentru şcolile unde învaţă copiii, pentru cadrele didactice care le influenţează viaţa. 

Michelle Hedgecock