Ieri dimineata m-am trezit urărind muştele. A venit primavara şi soarele are altă putere încă de dimineaţă. Muştele erau aşezate pe stîlpii terasei din faţa casei, acolo unde bătea soarele în toată puterea. Stăteau nemişcate ca şi cum îşi încărcau bateriile de la soare.
După amiază, mai bine zis, aseară, am cules primele frunze de stevie şi am gătit-o. Îmi era dor de mâncarea asta simplă şi sănătoasă. Pe lîngă stevia din grădină mişunau buburuze şi gîndăcei. Copacii sunt inmuguriţi - gata să explodeze.
Azi dimineaţă am avut parte de o altă supriză. Toată iarna am dus dorul vrăbiilor. Şi dimineaţă erau pe aici pe lângă casă. Gata! A venit primăvara!
Admirând prin grădină micile plante, mugurii copacilor, mi-am amintit de Isaia 55: "10 Căci, aşa cum ploaia şi zăpada coboară din ceruri şi nu se întorc înapoi până nu udă pământul, făcându-l să rodească şi să încolţească, dând sămânţă semănătorului şi pâine celui ce mănâncă, 11 tot aşa este şi cu al Meu Cuvânt, care iese din gura Mea: nu se va întoarce la Mine fără rod, ci Îmi va împlini dorinţa şi va reuşi în lucrul pentru care L-am trimis. "
Natura revine la viaţă pentru că ploaia şi zăpada au căzut pe pământ. În nici un caz nu am fost eu cea care le-a turnat si cernut pe pământ. Aici e Mâna Domnului, e Mâna Creatorului. Apoi a trimis un vant ce a uscat pământul. După asta a trimis un alt vânt mai cald care a încălzit muştele şi a scos vrăbiile din ascunzători trimiţăndu-le pe la casele oamenilor ca să le însenineze dimineţile şi nu numai.
Mai mult de atât, văd în versetele astea că stropii de ploiaie şi fulgii de zăpadă nu cad fără rost pe pământ. Scopul acestora e de a uda pământul şi de a aduce rod. Tot asa este şi cu al Domnului Cuvânt. Eu nu stau să urmăresc o picătură de apă ce face, ce influenţă are asupra pământului, a plantei peste care a căzut, cum îi regenerează ţesuturile, cum împreună cu alte picături aduc substanţele necesare vieţii acelei plante. Nu pot face asta ... . Eu le iau de-a gata, înţeleg se ce întâmplă şi sunt mulţumitoare.
Acelasi lucru însă se întâmplă cu ceea ce Domnul rosteşte, vorbeşte, cu ceea ce este scris. Unele texte le-am citit şi răscitit şi nu întelegeam nimic. A mai trecut vremea, mi-a mai venit mintea la cap, greutăţile mi-au mai aşezat mintea şi acum acele texte prind viaţă, au sens, mă provoacă, mi-L arată pe Tata, pe Isus Christos = Yeshua HaMaschiach, pe Duhul Sfânt = Ruach HaKodesh. Nici un Cuvânt al Domnului nu se întoarce fără rod.
A venit primăvară! Soarele a primit permisiunea să încălzească mai tare, să scoată muştele din colţurile unde au hibernat, buburuzele să iasă şi să coloreze pământul fremătând de viaţă. În orchestra păsărilor, vrăbiile să îţi reia locul şi ciorile să îşi coboare glasurile. Dar nici eu nu vreau să mă las mai prejos şi vreau să las Cuvântului Domnului să rodească în mine chiar dacă va durea, chiar dacă va trebui să spargă carapacea în care m-am autoizolat, chiar dacă mintea cu raţiunea ei încearcă să protejeze rănile şi durerile. Cuvântul Domnului aduce Viaţă, Vindecare, Eliberare!
A venit primăvara şi în inima mea!
După amiază, mai bine zis, aseară, am cules primele frunze de stevie şi am gătit-o. Îmi era dor de mâncarea asta simplă şi sănătoasă. Pe lîngă stevia din grădină mişunau buburuze şi gîndăcei. Copacii sunt inmuguriţi - gata să explodeze.
Azi dimineaţă am avut parte de o altă supriză. Toată iarna am dus dorul vrăbiilor. Şi dimineaţă erau pe aici pe lângă casă. Gata! A venit primăvara!
Admirând prin grădină micile plante, mugurii copacilor, mi-am amintit de Isaia 55: "10 Căci, aşa cum ploaia şi zăpada coboară din ceruri şi nu se întorc înapoi până nu udă pământul, făcându-l să rodească şi să încolţească, dând sămânţă semănătorului şi pâine celui ce mănâncă, 11 tot aşa este şi cu al Meu Cuvânt, care iese din gura Mea: nu se va întoarce la Mine fără rod, ci Îmi va împlini dorinţa şi va reuşi în lucrul pentru care L-am trimis. "
Natura revine la viaţă pentru că ploaia şi zăpada au căzut pe pământ. În nici un caz nu am fost eu cea care le-a turnat si cernut pe pământ. Aici e Mâna Domnului, e Mâna Creatorului. Apoi a trimis un vant ce a uscat pământul. După asta a trimis un alt vânt mai cald care a încălzit muştele şi a scos vrăbiile din ascunzători trimiţăndu-le pe la casele oamenilor ca să le însenineze dimineţile şi nu numai.
Mai mult de atât, văd în versetele astea că stropii de ploiaie şi fulgii de zăpadă nu cad fără rost pe pământ. Scopul acestora e de a uda pământul şi de a aduce rod. Tot asa este şi cu al Domnului Cuvânt. Eu nu stau să urmăresc o picătură de apă ce face, ce influenţă are asupra pământului, a plantei peste care a căzut, cum îi regenerează ţesuturile, cum împreună cu alte picături aduc substanţele necesare vieţii acelei plante. Nu pot face asta ... . Eu le iau de-a gata, înţeleg se ce întâmplă şi sunt mulţumitoare.
Acelasi lucru însă se întâmplă cu ceea ce Domnul rosteşte, vorbeşte, cu ceea ce este scris. Unele texte le-am citit şi răscitit şi nu întelegeam nimic. A mai trecut vremea, mi-a mai venit mintea la cap, greutăţile mi-au mai aşezat mintea şi acum acele texte prind viaţă, au sens, mă provoacă, mi-L arată pe Tata, pe Isus Christos = Yeshua HaMaschiach, pe Duhul Sfânt = Ruach HaKodesh. Nici un Cuvânt al Domnului nu se întoarce fără rod.
A venit primăvară! Soarele a primit permisiunea să încălzească mai tare, să scoată muştele din colţurile unde au hibernat, buburuzele să iasă şi să coloreze pământul fremătând de viaţă. În orchestra păsărilor, vrăbiile să îţi reia locul şi ciorile să îşi coboare glasurile. Dar nici eu nu vreau să mă las mai prejos şi vreau să las Cuvântului Domnului să rodească în mine chiar dacă va durea, chiar dacă va trebui să spargă carapacea în care m-am autoizolat, chiar dacă mintea cu raţiunea ei încearcă să protejeze rănile şi durerile. Cuvântul Domnului aduce Viaţă, Vindecare, Eliberare!
A venit primăvara şi în inima mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu