Speak the Truth in Messiah - Ron Cantor

Avi Lipkin la El Shaddai

Urmăresc programele celor de la El Shadai. Luna aceasta a vorbit Avi Lipkin şi mesajul lui mă ajută să dezleg puţin din Apocalipsa şi Geneza.

cele 10 porunci ... spuse altfel!

"Te iubesc atât de mult, încât am Mă ofer pe Mine Însumi ţie. Eu sunt adevărata realitate, singurul Dumnezeu de care vei avea nevoie vreodată. Numai în Mine vei găsi desăvârşirea.

Doresc un lucru minunat: o relaţie directă şi personală între Mine şi fiecare dintre voi. Nu aveţi nevoie de reprezentări inferioare ale Mele, cum ar fi idolii din lemn, fără viaţă. Mă puteţi avea pe Mine. Preţuiţi acest lucru.

Vă iubesc atât de mult, încât v-am dat numele Meu. Veţi fi cunoscuţi pe pământ drept "poporul Lui Dumnezeu". Preţuiţi acest privilegiu; nu abuzaţi de el, profanându-vă noul nume sau netrăind la înălţimea lui.

V-am dat o lume minunată, în care să munciţi, să vă veseliţi şi de care să vă bucuraţi. În implicarea voastră, puneţi deoparte o zi în care să vă amintiţi de unde a venit această lume. Trupurile voastre au nevoie de odihnă; spiritele voastre au nevoie de acest semn de aducere aminte.

Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta.

Viaţa omenească este sfântă. Eu v-am dat-o şi are o valoare inestimabilă. Ţineţi la ea. Respectaţi-o; ea este chipul Lui Dumnezeu. Cel care va nesocoti această poruncă şi va înfăptui sacrilegiul uciderii va fi pedepsit.

Cea mai profundă relaţie umană posbilă este căsătoria. Am creat-o pentru a rezolva singurătatea absolută din inima fiecărui om. A răspândi printre mai mulţi oameni ceea ce e menit să aparţină doar căsătoriei va devaloriza şi va distruge această relaţie. Păstraţi relaţiile sexuale şi intimitatea în spaţiul cuvenit lor, cel al căsătoriei.

Vă încredinţez proprietăţi. Puteţi poseda bucuri şi trebuie să le folosiţi cu responsabilitate. Dreptul la proprietate este un mare privilegiu. Pentru ca să fucţioneze, trebuie să respectaţi dreptul la proprietate al fiecăruia; furtul violează acest drept.

Eu sunt un Dumnezeu al adevărului. Relaţiile au succes numai dacă sunt guvernate de adevăr. Minciuna distruge contractele, promisiunile, încrederea. Voi sunteţi demni de încredere: dovediţi acest lucru spunând adevărul.

V-am dat lucruri bune, de care să vă bucuraţi: vite, grâne, aur, mobilă, instrumente muzicale. Însă oamenii sunt întotdeauna mai importanţi decât lucrurile. Iubiţi oamenii, folosiţi-vă de lucuri. Nu vă folosiţi de oameni în slujba iubirii voastre pentru luccruri."

Cred ca în anul 2010, am primit cartea "O făptură atât de minunată". Nu am citit-o până acum. Philip Yancey este scriitorul care reuşeşte cu succes să mă cucerească.
Philip Yancey şi Dr. Paul Brand - "O făptură atât de minunată" - Capitolul "Libertate", paginile 100-102

http://www.peregrinul.ro/?SERVICE=PER_RO_PRODUCT&TG_KE_PRODUCT=O_FAPTURA_ATAT_DE_MINUNATA&TG_KE_DIRECTORY=MISCELANEU_PER

Aminteşte-ţi deci ceea ce ai primit şi ai auzit!

Îmi continui "călătoria" prin Apocalipsa şi las Cuvântul să treacă prin mine, las întrebările să izvorască.

Către îngerul bisericii din Sardes
1 Îngerului bisericii din Sardes scrie-i: 

«Acestea sunt cuvintele Celui Care are cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: ştiu faptele tale; îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort. 

2 Trezeşte-te şi întăreşte ce a mai rămas, care este pe moarte, pentru că n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu!
3 Aminteşte-ţi deci ceea ce ai primit şi ai auzit, ascultă de acestea şi pocăieşte-te! Dacă însă nu te trezeşti, voi veni ca un hoţ şi nu vei şti când voi veni la tine. 

4 Ai totuşi în Sardes câteva nume care nu şi-au întinat hainele; ei vor umbla cu Mine, îmbrăcaţi în alb, pentru că sunt vrednici.
5 Cel ce învinge va fi îmbrăcat în haine albe şi nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea Vieţii, ci îi voi mărturisi numele înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.
6 Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!» Apocalipsa 3:1-6

Îmi merge numele că trăiesc şi eu sunt deja moartă? Ce înseamnă asta? Din punct de vedere fizic încă trăiesc dacă scriu cuvintele acestea. Dar spiritual trăiesc? 

Cred că Isaia şi Ioan sunt făcuţi din acelaşi aluat. Ioan îl completează pe Isaia. Nu pot să nu mulţumesc Domnului pentru că cei doi oameni s-au lăsat folosiţi de El, au scris ceea ce Domnul le-a spus. Dar eu din ce aluat sunt făcută? Ei erau bărbaţi şi eu sunt femeie. Aceasta mă împiedică să nu Îl văd pe Dumnezeu, să nu fac din El Dumnezeul meu, să nu Îl găsesc pe Mesia, să nu las Duhul Domnului să mă înveţe?

Mesajul e clar pentru cei din Sardes: eşti mort! Dar nu se termină aici: "Trezeşte-te şi întăreşte ce a mai rămas, care este pe moarte, pentru că n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu!" Cu alte cuvinte: Mai ai o şansă! Caută-L pe Dumnezeu! Citeşte Cuvântul! Întăreşte-ţi credinţa în Cel Minunat, Cel venit de Sus, Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii, stai lângă oameni vii, acţionează! Aminteşte-ţi Cuvântul, citeşte-L, crede-l, ascultă-l, însuşeşte-ţi ceea ce citeşti, aplică-l în viaţa ta. Nu amâna!

Dacă astăzi trăiesc fizic, mai am o şansă să trăiesc şi spiritual! Alegerea îmi aparţine! Şi ... nu vreau să-mi meargă numele că trăiesc şi eu sunt demult praf şi pulberi! 

Vreau să trăiesc!

har şi pace vouă de la Cel Care este, Care era şi Care vine!

Azi, am luat-o înaintea zorilor şi am citit cartea Apocalipsa. Niciodată nu am găsit cartea asta atât de frumoasă. Niciodată nu L-am găsit pe Isus Christos = Yeshua HaMaschiach atât de frumos.

"har şi pace vouă de la Cel Care este, Care era şi Care vine, de la cele şapte duhuri care se află înaintea tronului Său 5 şi de la Isus Cristos, Martorul credincios, Întâiul născut dintre cei morţi şi Conducătorul regilor pământului! A Celui Care ne iubeşte, Care ne-a eliberat din păcatele noastre prin sângele Lui 6 şi ne-a făcut să fim o Împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său, a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.
7 Iată, El va veni pe nori şi orice ochi Îl va vedea, chiar şi cei care L-au străpuns. Toate neamurile pământului se vor jeli din pricina Lui. Da! Amin!
8 „Eu sunt Alfa şi Omega, zice Domnul, Dumnezeu, Cel Care este, Care era şi Care vine, Cel Atotputernic!“
...
10 În ziua Domnului eram în Duhul şi am auzit în spatele meu un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe, 11 care-mi spunea: „Scrie pe un sul ceea ce vezi şi trimite-l celor şapte biserici: în Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodicea!“
12 M-am întors să văd ce glas vorbea cu mine; şi când m-am întors, am văzut şapte sfeşnice de aur,
13 iar printre sfeşnice, pe „Cineva Care era ca un fiu al omului“. Era îmbrăcat într-o mantie care-I ajungea până la picioare şi era încins la piept cu un brâu de aur. 14 Capul şi părul Îi erau albe ca lâna albă sau ca zăpada, ochii Îi erau ca flacăra focului, 15 picioarele Îi erau ca bronzul încins, ars în cuptor, iar glasul Îi era asemenea vuietului unor ape mari. 16 În mâna dreaptă avea şapte stele, şi din gură Îi ieşea o sabie ascuţită, cu două tăişuri. Faţa Lui era ca soarele atunci când străluceşte în toată puterea lui.
17 Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui, ca mort. El Şi-a pus peste mine mâna dreaptă şi mi-a zis:
„Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi şi Cel De Pe Urmă, 18 Cel Viu! Am fost mort, dar iată că sunt viu în vecii vecilor! Eu am cheile morţii şi ale Locuinţei Morţilor!" Apocalipsa 1:4-18

"«Acestea sunt cuvintele Celui Dintâi şi Celui De Pe Urmă, Celui Ce a fost mort şi a înviat" Apocalipsa 2:8

"«Acestea sunt cuvintele Fiului lui Dumnezeu, Care are ochii ca flacăra focului şi picioarele asemenea bronzului încins" Apocalipsa 2:18

" Şi toate bisericile vor şti că eu sunt Cel Care cercetez gândurile şi inimile şi că vă voi da fiecăruia după faptele voastre." Apocalipsa 2:23

"26 Celui ce învinge şi păzeşte până la sfârşit lucrările Mele îi voi da autoritate peste neamuri 27 el le va conduce cu un sceptru de fier şi le va sfărâma ca pe nişte vase de lut 28 tot aşa cum am primit şi Eu autoritate de la Tatăl Meu; şi îi voi da steaua dimineţii. 29 Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!»" Apocalipsa 2:26-29

E ziua întâi a săptămânii şi îl las pe Ioan să Îl descrie pe Fiul omului, pe Cel Dintâi şi pe Cel de pe Urmă, Cel Viu, Cel ce are toată autoritatea, Cel Minunat! El este Cel în care cred, El este Fiul Lui Dumnezeu!

"Have you ever heard Messiah has come?

It says in His Word to cleanse every one
Atonement He made iniquity bore
That we can find life in Him evermore

The Sacrifice Lamb has been slain
His blood on the alter a stain
To wipe away guilt and pain
To bring hope eternal
Salvation has come to the world
God's only Son to the world
Jesus the one for the world
Yeshua is He

The prophets of old speak much of Messiah
His death is foretold the purpose is clear
Isaiah did say 'twas for an atonement
To give us a way that leads not to death

The Sacrifice Lamb has been slain
His blood on the alter a stain
To wipe away guilt and pain
To bring hope eternal
Salvation has come to the world
God's only Son to the world
Jesus the one for the world
Yeshua is He

So brothers of mine look not to yourselves
For we are but one we all need His help
We've broken the Law but He paid our debt
That we can find life by Yeshua's death

The Sacrifice Lamb has been slain
His Blood on the alter a stain
To wipe away guilt and pain
To bring hope eternal
So final atonement has come
And brought us new hope by God's Son
If you will believe in your heart
Yeshua you'll know" Joel Chernoff

מלך מלכי המלכים - Ohad Moskowitz

Forgive me, my Father for I have sinned before you 

Pardon me for all my transgressions 

Even on the days when I “forgot” you 

You were always in my Life 

In all the ways that I went 

You have been a guiding light 

I was blind I could not see beyond 

To that what my eyes were focused on 

Chorus: 

King, the King of Kings 

Thank you for life 

For happiness for tears and Laughter 

Even when it's hard sometimes 

even then you are my G-d You are never far

Even though I walk through a dark and methods 

I trust in you My G-d 

For my better half, for my firstborn and daughter 

Thanks for the non ending happiness 

Thanks for Holidays

For the Sabbath that protects will Never end Every day that passes on my way to heaven I’ll Picture you in front of my Eyes

Im HaShem Lo Yivneh Bayit

"Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba trudesc cei ce o zidesc. Dacă nu străjuieşte Domnul o cetate, degeaba păzeşte străjerul." Psalmul 127:1

"Iată că nu dormitează, nici nu doarme, Păzitorul lui Israel."  Psalmul 211:4

Im HaShem Lo Yivneh Bayit
Shav Amlu Bonav Bo
Im HaShem Lo Yishmor Ir
Shav Shakad Somer
Hinei Hinei Lo Yanum
Lo Yanum v'Lo Yishan
Lo Yanum v'Lo Yishan
Somer Yisrael

David Davis "Shofars in the Night"

DOMNUL dă înţelepciune!

"1 Fiul meu, dacă vei primi cuvintele mele şi vei păstra cu tine îndrumările mele, 2 dacă-ţi vei apleca urechea spre înţelepciune şi inima spre pricepere, 3 dacă vei cere înţelepciune şi te vei ruga pentru pricepere, 4 dacă o vei dori ca pe argint şi o vei căuta ca pe o comoară ascunsă, 5 atunci vei înţelege frica de DOMNUL şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.

6 Căci DOMNUL dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere. 7 El păstrează izbânda pentru cel drept şi este scut pentru cei ce umblă în integritate. 8 El păzeşte căile judecăţii şi protejează calea credincioşilor Lui. 

9 Atunci vei înţelege ce este drept, corect şi integru; vei înţelege orice cale bună. 

10 Căci înţelepciunea va veni în inima ta şi cunoaşterea va fi plăcerea sufletului tău. 11 Chibzuinţa te va proteja şi priceperea te va păzi. 12 Înţelepciunea te va îndepărta de la calea celui rău, de lângă omul care spune lucruri stricate, 13 de cel ce părăseşte cărările dreptăţii, ca să meargă pe drumurile întunericului, 14 căruia îi place să facă rău şi se bucură de perversitatea răului, 15 ale cărui cărări sunt întortocheate şi ale cărui drumuri sunt lăturalnice. 

16 Ea te va îndepărta de femeia desfrânată, de străina care rosteşte cuvinte ademenitoare, 17 de cea care îşi părăseşte partenerul tinereţii ei şi uită legământul făcut înaintea Dumnezeului ei. 18 Casa ei conduce spre moarte şi urmele ei duc la cei ce au murit. 19 Nimeni, din cei ce merg la ea, nu se mai întoarce, nici nu mai găseşte cărările vieţii. 

20 De aceea tu să mergi pe căile oamenilor buni şi să păstrezi cărările celor drepţi. 21 Căci cei drepţi vor locui ţara şi cei integri vor rămâne în ea, 22 dar cei răi vor fi îndepărtaţi din ţară şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea." Proverbele 2

Paul Washer - Recuperarea feminitatii biblice

a căutat binele şi a vorbit pentru pacea întregului său neam!

M-aş aştepta ca Estera să devină eroul principal, să iasă în evidenţă, să numească sărbătoarea asta Esteriada sau Hadassiada şi în nici un caz Purim - adica zaruri. Ce nume păgân a putut şi ea să aleagă! Ce a fost în capul ei? Doar şi-a riscat prorpia piele, nu? A încălcat legea mezilor şi perşilor şi a intrat neinvitată în biroul împăratului. Apoi a muncit de i-au sărit capacele organizând două banchete pentru împărat şi Haman. A trebuit să găsească cei mai buni muzicienii, cele mai alese mâncăruri, cei mai drăguţi şi îndemânatici chelneri şi bucătari.

Cartea Estera este despre ea, nu? Dacă da, atunci de ce ea e mai mereu în spate? De ce ni se vorbeşte mai mereu despre împărat, Haman, Mardoheu si despre comploturile de la palat? Nu ar trebui sa fie vorba despre Estera!

Povestea începe prin a ni se vorbi despre împărat şi se termină tot cu el şi mai apare şi Mardoheu. Ceva nu e în regula! Estera nu e o femeie modernă? Nu e o femeie implicată politic? Nu e o femeie de societate?

Estera sparge toate tiparele la care m-aş aştepta eu. Nu se dă în stambă când e luată la palat. Nici nu avea ce să spună sau ce să facă. Îşi acceptă rolul de rob într-o ţară străină şi păgână. Fusese instruită să nu îşi descopere identitatea şi de la verişorul ei primeşte numele persan, Estera. În realitate, ea se numea Hadassa.

Ajunsă la palat, vede Mâna Domnului lucrând pentru ea atunci cînd Hegai îi dă cea mai bună cameră, în cea mai bună parte a palatului, îi dă cele mai bune slujnice şi îi arată bunătate. Ea ştia cine este şi cărui Dumnezeu Îi slujeşte!

Este aleasă împărăteasă! Nu iese la rampă, nu apare în orice show, nu face spectacole pentru a-şi etala frumuseţea. Nu ni se spune despre CV-ul ei prea mult. Dar, unchiul său era scrib şi era imposibil ca Estera să nu ştie să scrie şi să citească. Evreii sunt oamenii cărţii şi indiferent de context, ei şi-au pus copiii să înveţe şi să scrie.

Haman dă edictul funebru iar Estera habar nu a avut de acesta până ce verişorul ei nu a apărut la poarta palatului îmbrăcat în sac şi cenuşă. Nu s-a prefăcut că nu îl recunoaşte. Nu şi-a renegat identitatea. Nu s-a lepădat de neamul ei. Nu se arată nepăsătoare de veştile aduse de slujitori. Nu crede că are imunitate parlamentară sau imperială.

Era căsătorită cu un împărat păgân. Putea foarte uşor şă îi trimită vorbă lui Mardoheu şi să se eschiveze. Putea să nu facă nimic. Dar ea nu a uitat că Dumnezeul ei face minuni. Dumnezeul de care i-au povestit părinţii şi verişorul ei este Cel Minunat, Cel ce face minuni, Cel ce aude, vede, intervine pe căi nebănuite!

Îşi descoperă identitatea în faţa celor mici şi umili, a slujitorilor ei - o mixtură de neamuri. Aceştia, împreună cu Estera postesc, se roagă şi lucrează.

Apoi ... uşile încep să se deschidă! Are loc primul banchet, al doilea, Haman este descoperit, apoi spânzurat, Mardoheu este înălţat în rang. Urmează zilele când evreii şi-au salvat viaţa din mâna celor care au ridicat-o împotriva lor. Vag mai apare pe scenă Estera ... cumva voalat. Apare ba lângă împărat, ba lângă Mardoheu.
"3 Toţi conducătorii provinciilor, satrapii, guvernatorii şi slujbaşii împăratului îi sprijineau pe iudei, căci îi apucase groaza de Mardoheu, 4 fiindcă Mardoheu era renumit la palatul împăratului şi-i mergea faima prin toate provinciile, deoarece el era un bărbat a cărui influenţă creştea tot mai mult. " Estera 9:3-4

"1 Împăratul Ahaşveroş a rânduit un tribut asupra ţării şi asupra ostroavelor mării.
2 Toate faptele privitoare la puterea şi isprăvile lui, precum şi amănunte despre măreţia lui Mardoheu, cel promovat de împărat, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor împăraţilor Mediei şi Persiei“?
3 Iudeul Mardoheu era al doilea în rang după împăratul Ahaşveroş şi era renumit printre iudei, fiind preţuit de mulţimea fraţilor săi, pentru că a căutat binele poporului său şi a vorbit pentru pacea întregului său neam." Estera 10

Smerenie, modestie, credinţă văd la Estera. Dar ştiu că ea a fost crescută şi educată de Mardoheu. 

De ce l-a ridicat Domnul în poziţia în care a ajuns? De ce a ajuns prim ministrul Persiei? "pentru că a căutat binele poporului său şi a vorbit pentru pacea întregului său neam." 

Despre mine ce se poate spune? Ce caut? Despre ce vorbesc? Caut eu pacea şi binele celor de lângă mine? Îmi pasă sau mă eschivez?

Peter Tsukahira - "Don't Argue With God"

întristarea lor s-a transformat în bucurie, iar bocetul lor – în fericire

Trăiesc într-un context ... stresat. Termene, situaţii, probleme ce îşi cer drepturile, nervi, dureri, tragedii, decese, boli ... sunt realităţi despre care aud, citesc şi cărora le simt efectele zilnic. Parcă m-am născut într-o lume îmbibată şi înţesată în nemulţumire, durere şi nefericire.

Am decis să scurtez discuţiile cu oamenii ce au talentul de a-şi varsă năduful pe mine, să termin convorbirile în care nemulţumirile vin ca un tsunami de la persoanele cu care vorbesc. Am şi eu nemulţumirile mele şi ... mi-i de ajuns cu ele. Nu mai vreau să le car şi pe ale altora ...

Mă uit la Iacov, la călătoria lui spre Canaan şi nu pot să nu observ cum se transformă. După 20 de ani în care stă sub papucul lui Laban, pleacă spre acasă. Îl văd cum se lasă schimbat de Domnul, cum ridică altare şi şi-a luat familia lângă el ca să se sfinţească, curăţească.

Estera, merge pe acelaşi sistem, al ridicării de altare, a sărbătorilor, a bucuriilor. Ieremia spune poporului: "Pune-ţi semne pe drum, pune-ţi stâlpi şi ia seama la calea, la drumul pe care-l urmezi." (Ieremia 31:21).

Îmi place să observ oamenii. Şocant a fost să descopăr că semenii mei nu ştiu să se bucure. La agape, la Ziua Mulţumirii, la nunţi, oamenii se adună şi încep să se plângă.

Problema bucuriei e una ce mă frământă. Ades mi se spune: "ce-ţi pasă ţie? Eşti mereu veselă, voioasă. Asta înseamnă că nu ai probleme, necazuri, boala nu se prinde de tine ..." La început mă enervam. Acum însă întreb doar atât: "vrei să facem schimb de papuci?"

Nu se predau la şcoală sau universitate lecţii de cum să ne bucurăm, cum să ne manifestăm bucuria, cum să reacţionăm în mijlocul unei sărbători. Dar, nici cum să facem faţă durerii şi necazului nu ni s-au dat lecţii.

Estera şi Mardoheu poruncesc iudeilor să ţină două zile se sărbătoare. Genocidul fusese la un pas distanţă dar situaţia se schimbă. Rezultă un decret imperial şi două zile de sărbătoare. Cum s-a manifestat bucuria lor în aceste zile? S-au odihnit, au mâncat, au cântat, L-au lăudat pe Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov pentru minunea ce a făcut-o în viaţa lor, au mulţumit Domnului, au trimis daruri prietenilor lor, s-au bucurat să primească daruri.

"18 Iudeii din Susa s-au strâns şi în ziua a treisprezecea a lunii, şi în ziua a paisprezecea a lunii, iar în ziua a cincisprezecea s-au odihnit şi au făcut din ea o zi de ospăţ şi de bucurie.
19 De aceea iudeii de la sate au făcut din ziua a paisprezecea a lunii Adar o zi de bucurie şi de ospăţ, o zi de sărbătoare în care prietenii îşi trimit unii altora daruri.

20 Mardoheu a scris aceste lucruri şi a trimis scrisori tuturor iudeilor din provinciile împăratului Ahaşveroş, celor de aproape şi celor de departe, 21 ca să-i îndemne să sărbătorească în fiecare an ziua a paisprezecea a lunii Adar şi ziua a cincisprezecea a aceleiaşi luni, 22 ca zile în care iudeii au scăpat de duşmanii lor şi ca lună în care întristarea lor s-a transformat în bucurie, iar bocetul lor – în fericire. I-a îndemnat să facă din ele zile de ospăţ şi de bucurie şi să trimită daruri de mâncare prietenilor şi daruri celor săraci.

23 Iudeii au acceptat ceea ce începuseră deja să facă şi au făcut întocmai cum le scrisese Mardoheu. 24 Căci agaghitul Haman, fiul lui Hamedata, asupritorul tuturor iudeilor, plănuise stârpirea iudeilor, aruncând „Purul“, adică sorţul, pentru ca aceştia să fie zdrobiţi şi nimiciţi, 25 însă împăratul a prins de veste şi a poruncit în scris să se întoarcă asupra capului lui Haman planul cel rău pe care acesta l-a pus la cale împotriva iudeilor şi să fie spânzurat pe lemn atât el, cât şi fiii acestuia. 26 De aceea au numit aceste zile „Purim“, după cuvântul Pur. Astfel, din pricina tuturor celor scrise în acea scrisoare şi din pricina a ceea ce au văzut şi a ceea ce li s-a întâmplat, 27 iudeii au hotărât atât pentru ei, cât şi pentru urmaşii lor, dar şi pentru toţi cei care li se vor mai adăuga, să nu înceteze să sărbătorească aceste două zile, în fiecare an, după cum spunea scrisoarea, la vremea hotărâtă.

28 Zilele acestea trebuiau amintite şi sărbătorite în fiecare generaţie, de către fiecare clan în parte, în fiecare provincie şi în fiecare cetate. Zilele de Purim nu trebuiau să fie desfiinţate niciodată din mijlocul iudeilor, iar amintirea lor nu trebuia să înceteze printre urmaşii lor.

29 Împărăteasa Estera, fiica lui Abihail, şi iudeul Mardoheu au scris cu toată autoritatea, ca să întărească această a doua scrisoare cu privire la Purim. 30 Mardoheu a trimis scrisori tuturor iudeilor din cele o sută douăzeci şi şapte de provincii imperiale ale lui Ahaşveroş. Ele conţineau cuvinte de pace şi de încredere, 31 pentru a întări sărbătorirea acestor zile de Purim la vremea hotărâtă, aşa cum ceruse iudeul Mardoheu şi împărăteasa Estera şi totodată aşa cum ei înşişi îşi rânduiseră, pentru ei şi pentru urmaşii lor, reglementări cu privire la post şi la bocet.
32 Porunca Esterei a întărit aceste reglementări cu ocazia Purimului şi a fost scrisă într-o carte." Estera 9:18-32

Dincolo de sărbătorile date prin Lege, văd că Biblia nu interzice sărbătorile, celebrările, bucuriile. Spun despre mine că-s creştină şi parcă beau doar oţet şi fiere? Nu cumva ceva nu e în regulă cu mine? Nu cumva îmi merge doar numele că-s creştină şi trăiesc într-o duplicitate crasă?

Dacă iertarea păcatelor nu îmi aduce bucuria eliberării însemană că nu Îl cred pe Christos.
Dacă faptul că Dumnezeu e cu mine mereu nu îmi aduce pace şi linişte înseamnă că Dumnezeul în care mă încred e minuscul.
Dacă nemulţumirea musteşte în mine înseamnă că în nici un caz Biblia nu e cartea mea de căpătâi şi Christos nu îmi e Domn, Stăpân şi Mântuitor.
Dacă în mijlocul bucuriei sunt nemulţumită, morocănoasă, veninoasă, problema e la mine, nu la ceilalţi.
Dacă nimic nu e frumos, plăcut, nimic, nimeni nu mă mulţumeşte, atunci e timpul să cer Domnului să intervină, să Îl las să fie Dumnezeu, să Îl las să mă atingă ca pe Iacov.

E posibil să plec de la Penielul meu, ca şi Iacov, şchiopătând.
E posibil să primesc, ca şi Saul, un ţepuş.

Vreau să mă bucur!
Vreau să ridic altare!
Vreau să îmi pun pietre pe drum!
Vreau să îmi fac şi alte zile de sărbătoare decât cele stabilite de Lege şi să mă bucur!
Vreau să ma bucur dăruind şi primind cadouri!
Vreau să cânt şi să mă las încântată!
Vreau să Îl las pe Domnul să schimbe întristarea mea în bucurie şi bocetul în fericire!

Where are you from? - PM Benjamin Netanyahu

Binecuvântarea DOMNULUI îmbogăţeşte

"1 Proverbele lui Solomon: Un fiu înţelept aduce bucurie tatălui său, dar un fiu prost îşi întristează mama. 

2 Comorile obţinute prin înşelăciune nu folosesc la nimic, dar dreptatea salvează de la moarte. 

3 DOMNUL nu va lăsa pe cel drept să sufere de foame, dar El îndepărtează dorinţa celor răi. 

4 Mâinile leneşe aduc sărăcie unui om, dar mâinile harnice îl îmbogăţesc. 

5 Cine strânge vara este un fiu înţelept, dar cine doarme în timpul secerişului este un fiu care aduce ruşine. 

6 Pe capul celui drept sunt binecuvântări, dar gura celor răi ascunde violenţă. 

7 Amintirea celui drept este binecuvântată, dar numele celor răi va putrezi. 

8 Cine are o inimă înţeleaptă primeşte poruncile, dar pălăvrăgeala nebunului duce la ruină. 

9 Cine umblă în integritate merge în siguranţă, dar cine apucă pe căi stricate va fi descoperit. 

10 Cine clipeşte răutăcios provoacă întristare, iar pălăvrăgeala nebunului duce la ruină. 

11 Gura celui drept este un izvor de viaţă, dar gura celor răi ascunde violenţă. 

12 Ura provoacă certuri, dar dragostea acoperă toate greşelile. 

13 Pe buzele omului priceput se găseşte înţelepciune, dar nuiaua este pentru spinarea celui fără minte.

 
14 Înţelepţii păstrează cunoştinţa, dar gura nebunilor atrage ruina. 

15 Averea este o cetate întărită pentru cel bogat, iar lipsa este ruina celui sărac. 

16 Câştigul celui drept este folosit pentru viaţă, dar venitul celui rău este folosit pentru păcat. 

17 Cine ţine seama de disciplină este pe calea vieţii, dar cine ignoră corectarea se rătăceşte. 

18 Cine ascunde ura are buze mincinoase, şi oricine răspândeşte bârfa este un prost. 

19 În mulţimea de cuvinte păcatul nu lipseşte, dar cel înţelept îşi ţine gura. 

20 Limba celui înţelept este ca argintul ales, dar inima celui rău este de mică valoare. 

21 Buzele celui drept hrănesc pe mulţi, dar proştii mor din lipsă de chibzuinţă. 

22 Binecuvântarea DOMNULUI îmbogăţeşte şi El nu adaugă nici un necaz la ea.

 
23 Pentru cel prost este o plăcere să facă răul, dar omul priceput îşi găseşte plăcerea în înţelepciune.

 
24 Celui rău, de ceea ce se teme, aceea i se va întâmpla, dar celor drepţi li se va împlini dorinţa. 

25 Când trece furtuna, cel rău este măturat, dar cel drept rămâne în picioare pentru totdeauna. 

26 Ca oţetul pentru dinţi şi ca fumul pentru ochi, aşa este leneşul pentru cei ce-l trimit. 

27 Frica de DOMNUL prelungeşte zilele, dar anii celui rău vor fi scurtaţi. 

28 Nădejdea celor drepţi este bucurie, dar aşteptările celor răi sunt zadarnice. 

29 Calea DOMNULUI este un refugiu pentru cel integru, dar este o ruină pentru cei ce fac răul. 

30 Cel drept nu va fi dezrădăcinat niciodată, dar cei răi nu vor locui în ţară. 

31 Gura celui drept aduce înţelepciune, dar limba stricată va fi nimicită. 

32 Buzele celui drept ştiu ce este potrivit, dar gura celor răi spune numai lucruri stricate." Proverbele 10

A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti!

Ieri, am văzut că bucuria, veselia şi onoarea apar la aflarea unei veşti ce aduce speranţă, viaţă. Îmi reamintesc că edictul lui Haman era valabil, data stabilită eradicării evreilor nu se schimbase. Aceştia însă aveau dreptul să se apere. Te poti apăra şi te poţi răzbuna. Trecuseră deja trei luni de la primirea primului edict până ce a ajuns ordonanţa de guvern dată de Ahaşveroş prin care li se comunica tuturor că iudeii se pot apăra. Şi, în cele trei luni înţesate de antisemitism, ura crescuse ca prin farmec.

Nu mă pot lăuda cu o personalitate calmă, blândă şi iertătoare. Dimpotrivă, sunt vulcanică, dură şi iert greu. Îmi este greu să întorc celălalt obraz, să tac, să nu răspund înapoi, să nu plătesc cu aceeaşi monedă. Cartea Estera atinge puncte sensibile din viaţa mea ... Iudeii vremii Esterei sunt oameni reali, oameni la fel ca mine. Dar sunt oameni care au lăsat ca Cuvântul Domnului să trăiască în ei şi ei să trăiască conform cu ceea ce poruncise Domnul.

"În luna a douăsprezecea, adică în luna Adar, în ziua a treisprezecea a lunii, când avea să se ducă la îndeplinire porunca şi decretul împăratului, chiar în ziua în care duşmanii iudeilor se aşteptau să pună stăpânire peste ei, situaţia s-a schimbat, astfel că iudeii au pus stăpânire peste cei ce îi urau.
2 Iudeii s-au adunat în cetăţile lor, în toate provinciile împăratului Ahaşveroş, ca să pună mâna pe cei ce căutau să le facă rău. Nimeni nu le-a putut sta împotrivă, căci groaza de iudei cuprinsese toate popoarele.
3 Toţi conducătorii provinciilor, satrapii, guvernatorii şi slujbaşii împăratului îi sprijineau pe iudei, căci îi apucase groaza de Mardoheu, 4 fiindcă Mardoheu era renumit la palatul împăratului şi-i mergea faima prin toate provinciile, deoarece el era un bărbat a cărui influenţă creştea tot mai mult.
5 Iudeii au lovit cu tăişul sabiei pe toţi duşmanii lor; i-au înjunghiat, i-au nimicit şi au făcut celor ce-i urau tot ce au vrut.
6 În citadela Susei iudeii au ucis şi au nimicit cinci sute de oameni, printre care se numărau şi 7 Parşandata, Dalfon, Aspata, 8 Porata, Adalia, Aridata, 9 Parmaşta, Arisai, Aridai şi Vaizata.
10 I-au ucis şi pe cei zece fii ai lui Haman, fiul lui Hamedata, asupritorul iudeilor,

dar nu s-au atins de averile lor.

11 În ziua aceea, numărul celor ucişi în citadela Susei a ajuns la cunoştinţa împăratului. "

Iudeii ucid pe cei ce le voiau răul. Nu îşi ucid toţi vecinii, nu ucid totţi oamenii din satul sau cetatea unde locuiau. Îi ucid numai pe cei despre care ştiau că i-ar fi vrut dispăruţi. Nu pot să nu văd autocontrolul de care dau dovadă. Mai văd ceva ce îmi fac ochii să iasă din orbite: "dar nu s-au atins de averile lor". Edictul lui Haman spunea că iudeii trebuie să moară şi averile să fie confiscate. Iudeii primesc dreptul să se apere şi nu se apără la extrem, răzbunându-se. Nu duc lucrurile la extrem, nu devin extremişti. Nu omoară femeile şi copiii. Nu îşi însuşesc averile celor omorâţi!

Nu pot să nu văd credinţa iudeilor vremii Esterei, nu pot să nu conştinetizez efectele învăţării Legii şi a aplicării acesteia în viaţa lor dincolo de teorie.

Împăratului i se spune care e numărul morţilor din capitala Susa şi de data asta, o cheamă el pe Estera:
"12 Împăratul i-a zis împărătesei Estera:
– În citadela Susei iudeii au ucis şi au nimicit cinci sute de oameni şi pe cei zece fii ai lui Haman. Ce vor fi făcut în celelalte provincii? Dacă mai ai vreo dorinţă, ţi se va împlini. Dacă mai ai vreo cerere, ţi se va răspunde.
13 – Dacă împăratul găseşte că este bine, a zis Estera, să se dea voie iudeilor să facă şi mâine cum au făcut astăzi. Să se dea un decret la Susa prin care cei zece fii ai lui Haman să fie spânzuraţi pe lemn.
14 – Aşa să se facă, a răspuns împăratul, să se dea un decret la Susa prin care să li se dea voie iudeilor să-i spânzure pe cei zece fii ai lui Haman. "

Văd că Ahaşveroş începe să aibe încredere în Estera, Nu se înfurie când aude câţi oameni au murit ci o întreabă dacă mai are vreo cerere, dacă mai poate face ceva pentru ea. Şi mai dă un decret.

"15 Iudeii s-au strâns în Susa şi, în ziua a paisprezecea a lunii Adar, au ucis în Susa încă trei sute de oameni.

De averile lor însă nu s-au atins.

16 Restul iudeilor din provinciile împăratului s-au strâns şi ei ca să-şi apere vieţile şi şi-au dobândit odihna, scăpând de duşmanii lor. Au ucis şaptezeci şi cinci de mii dintre cei ce îi urau,

dar de averile lor nu s-au atins.

17 Aşa s-a întâmplat în ziua a treisprezecea a lunii Adar, iar în a paisprezecea zi s-au odihnit şi au făcut din ea o zi de ospăţ şi de bucurie." Estera 9

Obsesiv şi osedant, se reaminteşte că de averile celor ucişi nu s-au atins. Nu au lăsat ca pasiunea răzbunării să pună stăpânire pe ei. Nu au ras totul de pe faţa pământului. Nu au dus edictul la extrem.

Văd din cartea Esterei că Domnul intervine, lucrează, salvează şi aduce bucurie, veselie şi onoare.
Dar văd cuvântul Domnului trăit şi aplicat în vieţile iudeilor.
Văd că răzbunarea poate fi pusă sub autocontrol, văd că pasiunea victimelor poate fi stăpânită.

Ce aleg eu? Iudeii sunt cunoscuţi ca oameni si Scripturii, ai cărţii.
Creştinii cum sunt cunoscuţi? Ca urmaşi ai Lui Isus Christos = Yeshua HaMaschiach.
Se văd în viaţa mea învăţăturile Celui pe care Îl urmez?
Se vede Cuvântul trăind în viaţa mea?
"13 Voi aţi fost chemaţi la libertate, fraţilor, dar nu folosiţi libertatea pentru fire, ci, în dragoste, slujiţi-vă unul pe altul.
14 Căci întreaga Lege se poate rezuma la o singură poruncă: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi.“
15 Însă dacă voi vă faceţi rău unul altuia şi vă mâncaţi între voi, aveţi grijă să nu vă distrugeţi unii pe alţii!" Galateni 5:13-15

Slujesc şi iubesc? Sau fac rău şi mănânc tot ce prind?

La ce sunt îndemnată?
"1 Prin urmare, vă îndemn fraţilor, prin îndurarea lui Dumnezeu, să vă aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu. Aceasta va fi o închinare duhovnicească din partea voastră!

2 Nu vă conformaţi acestui veac, ci lăsaţi-vă transformaţi prin reînnoirea gândirii voastre, ca să puteţi discerne voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită.

3 Prin darul care mi-a fost dat, spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci fiţi modeşti în gândirea voastră, fiecare după măsura de credinţă pe care i-a dat-o Dumnezeu. 4 Pentru că, aşa cum într-un trup avem multe mădulare şi nu toate au aceeaşi funcţie,
5 tot astfel şi noi, care suntem mulţi, suntem un singur trup în Cristos, iar în mod individual ne suntem mădulare unii altora." Romani 12:1-5

Mă conformez trendului, filosofiei lumii în care trăiesc?
E ceva diferit în mine?

Pavel continuă îndemnul:
"9 Dragostea să vă fie sinceră; urâţi răul, lipiţi-vă de bine!

10 Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească! Luaţi-vă la întrecere în ce priveşte respectul pe care vi-l acordaţi reciproc.

11 În ce priveşte dedicarea, să nu fiţi leneşi! Fiţi plini de râvnă cu duhul! Slujiţi Domnului!

12 Fiţi bucuroşi în nădejdea voastră! Fiţi răbdători în necaz! Dedicaţi-vă rugăciunii!

13 Ajutaţi-i pe sfinţii care sunt în nevoi! Fiţi ospitalieri!

14 Binecuvântaţi-i pe cei care vă persecută! Binecuvântaţi, nu blestemaţi!

15 Bucuraţi-vă cu cei care se bucură, plângeţi cu cei care plâng!

16 Trăiţi în armonie unii cu alţii! Nu vă gândiţi la lucrurile înalte, ci asociaţi-vă cu cei smeriţi! Nu vă consideraţi singuri înţelepţi!

17 Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău! Urmăriţi ce este bine înaintea tuturor oamenilor! 18 Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii!

19 Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi niciodată singuri, ci lăsaţi loc mâniei lui Dumnezeu, pentru că este scris: „A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti! zice Domnul.“

20 Însă „dacă duşmanul tău este flămând, dă-i de mâncare, iar dacă-i este sete, dă-i să bea, căci, făcând aşa, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui“.
 
21 Nu te lăsa învins de rău, ci învinge răul prin bine!" Romani 12:9-21

Când totul părea pierdut ... apare bucuria, veselia şi onoarea!

Povestea Esterei nu este un basm ci o poveste reală, una ce s-a întâmplat acum cateva mii de ani în urmă (486–465 BCE). Imperiul persan a existat, împăratul Ahaşveroş a existat, Estera (sau Hadassa) este un personaj despre care istoria ne spune că a existat. Dacă văd istoria ei ca pe o simplă poveste ... nu-mi foloseşte la nimic. Dacă însă văd principiile de viaţă, valorile după care se ghidează Estera şi Mardoheu şi le aplic vieţii mele ... atunci am numai de câştigat. Dar dacă fac din Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, al Esterei şi al lui Mardoheu, Dumnezeul meu, atunci viaţa mea se schimbă radical.

Haman a sfârşit în spânzurătoarea sau ţeapa ce o ridicase pentru Mardoheu. Proverbul românesc se aplică aici ca uns: Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea.

Totul părea pierdut! Viaţa poporului părea pecetluită. Edictul fusese semnat şi trimis în orice cătun al Persiei aducând jale. Poporul jeleşte dar intră în post şi rugăciune.

Totul părea pierdut! Legea mezilor şi perşilor era diferită de legile noastre. Odată dată, nu mai putea fi anulată! Nu existau pe atunci Ordonanaţe de urgenţă, Hotărâri de Guvern, amendamente ... . Legea era lege!

Din punct de vedere uman ... totul părea pierdut! Dumnezeu părea absent. Dar Îl văd în spatele scenei lucrând cum numai El ştie să o facă.

Haman moare dar edictul dat de el a rămas valabil. Împăratul a dat Esterei tot ce avea Haman iar aceasta la rândul ei, după ce i-a arătat împăratului legăturile de rudenie cu Mardoheu, i-a dat verişorului ei toată averea lui Haman. Averea însă nu le salva viaţa. Edictul era valabil şi le reamintea că ultima lună din an se apropia.

Nu prea îmi place de împăratul Ahaşveroş însă are şi el părţi bune. Când soţia lui vine a doua oară nechemată la el, o acceptă, o ascultă şi inima lui se înmoaie găsind soluţii şi făcând ca şi legea mezilor şi perşilor să primească Ordonanţe de urgenţă.
"3 Apoi Estera s-a dus din nou înaintea împăratului şi i-a vorbit. A căzut la picioarele lui, a plâns şi a implorat mila lui, pentru a opri răul adus de agaghitul Haman şi planul acestuia cu privire la iudei.
4 Împăratul i-a întins Esterei sceptrul de aur. Estera s-a ridicat şi a stat înaintea împăratului.
5 Ea a zis atunci:

– Dacă împăratul găseşte că este bine şi dacă am găsit bunăvoinţă înaintea lui, dacă sfatul acesta i se pare potrivit împăratului, iar eu sunt plăcută înaintea lui, să fie scris să se anuleze scrisorile gândite de agaghitul Haman, fiul lui Hamedata, pe care le-a scris ca să-i stârpească pe iudeii din toate provinciile împăratului. 

6 Cum aş putea să văd eu nenorocirea care va veni peste poporul meu şi cum aş putea să văd nimicirea neamului meu? 

7 Împăratul Ahaşveroş i-a zis atunci împărătesei Estera şi iudeului Mardoheu:

 – Iată, i-am dat Esterei proprietatea lui Haman, iar el a fost spânzurat pe spânzurătoare, deoarece ridicase mâna împotriva iudeilor. 8 Scrieţi-le acum iudeilor după placul vostru, în numele împăratului, şi pecetluiţi cu inelul împăratului, căci o scrisoare care a fost scrisă în numele împăratului şi pecetluită cu inelul împăratului nu poate fi anulată. " Estera 8:3-8

Legea nu putea fi anulată, asta e clar! Dar printr-un edict imperial, evreii = iudeii, primesc dreptul de a se apăra. 

"9 Scribii împăratului au fost chemaţi atunci, în luna a treia, adică în luna Sivan, în a douăzeci şi treia zi, şi s-a scris fiecare poruncă a lui Mardoheu atât pentru iudei, cât şi pentru satrapi, pentru guvernatori şi pentru conducătorii celor o sută douăzeci şi şapte de provincii care se întindeau din India până în Cuş. S-a scris fiecărei provincii în scrierea ei şi fiecărui popor în limba lui, iar iudeilor – în scrierea şi limba lor. 10 El a scris în numele împăratului Ahaşveroş, a pecetluit cu inelul împăratului şi a trimis scrisorile prin curieri călare, călărind armăsari crescuţi în herghelia imperială.

11 Potrivit acestui decret, împăratul dădea iudeilor din fiecare cetate dreptul de a se aduna şi de a-şi apăra vieţile, de a nimici, de a ucide şi de a stârpi orice oştire, popor sau provincie care s-ar ridica împotriva lor, a copiilor şi a femeilor lor, ca să le prade averile. 12 Lucrul acesta trebuia să aibă loc în toate provinciile împăratului Ahaşveroş, într-o singură zi, şi anume în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică a lunii Adar. 

13 O copie a scrisorii era dată ca lege în fiecare provincie, făcându-se cunoscut tuturor popoarelor că iudeii sunt gata ca în acea zi să se răzbune împotriva duşmanilor lor. 14 Curierii, călare pe armăsarii împăratului, au plecat în mare grabă, după porunca împăratului. Decretul a fost dat şi în citadela Susei. "

"Nissan/30 de zile/Martie-aprilieIyar/29/de zile/Aprilie-mai
Sivan/30 de zile/Mai-iunie
Tammuz/29 de zile/Iunie-iulie
Av/30 de zile/Iulie-august
Elul/29 de zile/August-septembrie
Tishri/30 de zile/Septembrie-octombrie
Cheshvan/29 sau 30de zile/Octombrie-noiembrie
Kislev/30 sau 29 de zile/Noiembrie-decembrie
Tevet/29 de zile/Decembrie-ianuarie
Shevat/30 de zile/Ianuarie-februarie
Adar/29 sau 30 de zile/Februarie-martie
Adar II/29 de zile/Martie-aprilie"(http://www.jen.ro/sarbatori_files_2.html)

Iudeii mai aveau opt luni în care să se organizeze şi să se apere împotriva celor care vor veni să îi stârpească. Vestea adusă de curieri aducea viaţă, bucurie, speranţă. Ei ştiau că rugăciunile le-au fost ascultate, că împotriva a tot şi toate, Dumnezeul în care ei se încredeau. Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, ascultă, intervine, salvează, schimbă oameni, inimi, legi şi decrete. 

Citesc şi recitesc ultimele versete din capitolul 8: "16 Pentru iudei nu era decât fericire şi bucurie, veselie şi onoare. 17 În fiecare provincie şi în fiecare cetate, oriunde ajungea decretul împăratului, era bucurie şi veselie printre iudei, erau ospeţe şi zile de sărbătoare. Şi mulţi oameni din popoarele ţării s-au făcut iudei, căci îi apucase groaza de iudei."

Bucurie, veselie şi onoare! Este viaţa mea caracterizată de cele trei cuvinte? Dincolo de viaţa fizică, am viaţa veşnică prin Isus Christos = Yeshua HaMaschiach, Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii, prin Cel venit de Sus, Cel Minunat, Sfetnic, Rege al Veşniciilor. Acceptându-L pe Yeshua HaMaschiach ca Domn şi Mântuitor, Duhul Domnului = Duhul Sfânt = Ruach HaKodesh e în mine schimbându-mă, mustrându-mă, învăţându-mă. Dincolo de teorie ... ce se vede în viaţa mea?

Bucuria iudeilor este molipsitoare. O altă întrebare însă se iveşte acum: câţi se molipsesc de bucuria, veselia şi onoarea mea? 

Peste tot în Persia era bucurie, veselie, se dădeau ospeţe şi erau zile de sărbătoare. Altele decât cele date de Lege. Las bucuria, veselia şi onoarea să se vadă? Şi ei erau oameni, şi ei greşeau, şi ei făceau prostii .... Nu am scuze oricât le-aş căuta. E o alegere ce trebuie să o fac. Ce se vede în viaţa mea dincolo de teorie?

cruţă-mi viaţa!

Răbdarea nu e punctul meu forte. Mi-ar plăcea ca lucrurile să se deruleze mult mai repede, să sar peste etape ca să obţin ceea ce vreau, să termin anumite sarcini şi îndatoriri, să rezolv problemele ce mă frământă. Numai că lucrurile nu se întâmplă cum vreau eu şi când vreau eu. Asta îmi reaminteşte că nu sunt buricul pământului, că soarele nu se roteşte în jurul meu şi lumea nu e la picioarele mele. E nevoie să aştept, să mă rog şi să aştept ... în tăcere ajutorul Domnului.

Estera nu e făcută din acelaşi aluat ca şi mine. Nu s-a dus cu jalba în proţap la împărat, nu l-a denigrat pe Haman, nu a făcut scene tragice pe acolo. Ea s-a rugat, a postit, şi-a dezvăluit identitatea întâi slujitorilor ei acordându-le încrederea, a aşteptat ajutorul Domnului Dumnezeului lui Israel.

M-am tot întrebat de ce nu i-a spus împăratului care este problema de când s-a dus în sala tronului. Apoi ... de ce nu i-a spus din prima seara de banchet? De ce împăratul trebuie să o întrebe de trei ori care îi este cererea? De ce a aşteptat?

În zilele astea de aşteptare, s-au întâmplat multe. Haman părea de neînvins, edictul făcea ravagii în sufletele iudeilor din Persia, în Susa era post şi rugăciune şi Domnul pare total absent.

Pentru că nu Îl văd lucrând cum vreau eu, când vreau eu, nu înseamnă că El nu lucrează, că e absent. El transcede timpul şi totul. Iar mintea mea e limitată şi nu poate să înţeleagă prea mult informaţia asta. Am decis să Îl las pe Dumnezeu să fie Dumnezeu şi prefer să mă dau pe mâna Lui decât să mă las pe mâna mea.

Suntem la a doua seară de banchet, împăratul îşi reînnoieşte întrebarea:
" – Care-ţi este dorinţa, împărăteasă Estera? Îţi va fi împlinită! Oricare îţi este cererea, chiar şi jumătate din împărăţie de ar fi, ţi se va face după voie!"

Eu aş fi stricat totul. Însă nu şi Estera. Încep să o invidiez din ce în ce mai mult.
"3 Împărăteasa Estera a răspuns astfel:
– Dacă am găsit bunăvoinţă înaintea ta, împărate, şi dacă împăratul găseşte că este bine, cruţă-mi viaţa! Aceasta este dorinţa mea. De asemenea, cruţă-mi şi poporul, 4 căci atât eu, cât şi poporul meu am fost vânduţi, ca să fim nimiciţi, ucişi şi stârpiţi. Dacă am fi fost vânduţi ca sclavi şi ca sclave, aş fi tăcut, căci acest lucru nu ar fi meritat atenţia împăratului." Estera 7:3-4

Cred că Haman a făcut un pre-infarct când a auzit asta, realizează brusc că Estera era evreică, că atentase la viaţa împărătesei.

Împăratul e şocat.
"5 Atunci împăratul Ahaşveroş a întrebat-o pe împărăteasa Estera:

– Cine şi unde este acela care a plănuit să facă aşa ceva?"

Bine că nu sunt eu Estera ... mama mia ce ar fi fost la gura mea. Estera însă răspunde altfel:

"6 – Asupritorul şi duşmanul este Haman, nelegiuitul acesta, a răspuns Estera." În şapte cuvinte a spus totul. Estera foloseşte cuvinte puţine iar acestea sunt alese cu grijă.

Cred că împăratul s-a simţit înşelat de Haman, de mâna lui dreaptă.  A început să îşi facă mustrări de conştiinţă. El semnase edictul de exterminare ... dar el semna zeci sau sute de hârtii în fiecare zi. Problema fusese pusă frumos de către Haman ... nu a ştiut o clipă că e viaţa soţiei lui era în pericol. Soţia lui tocmai îi spusese că dacă ar fi fost vânduţi ca şi sclavi, ar fi tăcut. Cum să tacă?

Haman mi se pare că atinge culmile tupeului. Pre-infarcturile se repetă cu repeziciune. Dacă împăratul a ieşit afară, nu e semn bun. Rămâne să îşi ceară viaţa de la împărăteasă dar re-intră în scenă împăratul găsindu-l într-o poziţie rea la acel moment.

"8 Când s-a întors împăratul din grădina palatului în sala ospăţului, l-a găsit pe Haman stând pe patul pe care şedea Estera. Împăratul a zis atunci: 

– Cum?! Vrei să o mai şi constrângi pe împărăteasă chiar în palat, de faţă cu mine?"Estera 7:8

Dumnezeu părea absent. Surprize, surprize! El intervine nu când vreau eu, nu cum vreau eu! 

la poarta împăratului!

Povestea din cartea Esterei continuă. Până acum, nu văd că Dumnezeu ar face ceva, că ar interveni, ar schimba răul în bine. În cartea Estera, de fapt, nici nu apare Numele Lui Dumnezeu. După prima seară de banchet, Estera pune lucrurile la punct pentru al doilea banchet, Haman pleacă în culmea fericirii de la palat dar când ajunge la poarta palatului şi dă cu ochii de Mardoheu, fericirea îl părăseşte brusc, împăratul se duce la culcare însă somnul refuză să vină la el. Nu se învârte ca un titirez în pat, nu vizitează palatul, nu convoacă consilii noaptea. Îşi lasă oamenii să doarmă şi deranjează numai pe cei ce îl slujesc citindu-i.

Tocmai în acea noapte, Haman pregătea spânzurătoarea pentru Mardoheu iar împăratului i se reaminteşte din Cronici despre faptul că e în viaţă datorită lui Mardoheu.
"1 În acea noapte împăratul nu a putut să doarmă. A cerut să-i fie adusă „Cartea cronicilor“, adică analele, şi i s-a citit împăratului din ea.
2 S-a găsit scris ce descoperise Mardoheu cu privire la Bigtana şi Tereş, doi dintre eunucii împăratului, responsabili cu paza porţii, care încercaseră să ridice mâna împotriva împăratului Ahaşveroş.
3 Împăratul a întrebat:

– Ce onoare şi ce răsplată i s-au dat lui Mardoheu pentru această faptă? 

– Nu i s-a dat nimic, i-au răspuns împăratului cei care îl slujeau. "

Se pare că nici Haman nu a putut dormi. Voia să scape de Mardoheu. Îl voia mort mai mult ca orice. Spânzurătoarea era gata! La prima oră a venit să vorbească cu împăratul despre asta, să i-l dea pe mână. 

Nici nu intră bine pe poarta exterioară că este zărit de slujitorii ce îi citeau împăratului. La acea oră, slujitorii încă dormeau. Nici Mardoheu nu venise încă la locul lui obişnuit, adica la poarta împăratului. 

Haman Jubila! Împăratul îşi va servi cafeau cu el, între patru ochi, doar ei doi ... A urcat scările în mare viteză şi este întâmpinat de împărat. Nu a putut să îşi spună dorinţa pentru că împăratul are nevoie de cineva cu care să se sfătuiască. 

"6 De îndată ce Haman a intrat, împăratul l-a şi întrebat:

– Ce trebuie făcut pentru omul pe care împăratul doreşte să-l onoreze? 

Haman şi-a zis atunci în gând: „Pe cine altul ar dori împăratul să-l onoreze mai mult, dacă nu pe mine?“
7 Haman i-a răspuns împăratului: 

– Omului pe care împăratul doreşte să-l onoreze 8 trebuie să i se aducă mantia imperială cu care se îmbracă împăratul, calul pe care călăreşte împăratul şi să i se pună pe cap coroana împărătească. 9 Calul şi haina să fie date celui mai nobil dintre demnitarii împăratului, iar el să-l îmbrace pe omul pe care împăratul doreşte să-l onoreze, să-l plimbe călare pe cal prin piaţeta cetăţii şi să strige înaintea lui: „Aşa se cuvine să se facă omului pe care împăratul doreşte să-l onoreze!“
10 Împăratul i-a zis apoi lui Haman: 

– Grăbeşte-te de ia mantia şi calul, aşa cum ai spus, şi fă-i întocmai lui Mardoheu, iudeul care stă la poarta împăratului. Să nu laşi nimic nefăcut din ce ai zis!
11 Haman a luat mantia şi calul, l-a îmbrăcat pe Mardoheu şi l-a plimbat călare pe cal prin piaţeta cetăţii, strigând înaintea lui: „Aşa se cuvine să se facă omului pe care împăratul doreşte să-l onoreze!“  Estera 6:6-11

Când a auzit Haman de onoare, nici prin vârful minţii nu i-a trecut că nu ar fi vorba de el. Şi-a lăsat imaginaţia liberă ... şi tot ce visa el i-a descris împăratului cu lux de amănunte. Împăratului îi înfloreşte un zâmbet pe faţă. Haman e fericit! A dat un răspuns bun şi ... deja se visa călare pe cal, îmbrăcat cu haina împăratului şi având cununa împărătească pe cap. Ceea ce aude Haman însă îl năuceşte complet. Visul lui de fericire se curmă brusc când îl aude pe împărat spunând: 

"– Grăbeşte-te de ia mantia şi calul, aşa cum ai spus, şi fă-i întocmai lui Mardoheu, iudeul care stă la poarta împăratului. Să nu laşi nimic nefăcut din ce ai zis! "

Încerc să îmi închipui ce era în inima lui Haman. Toată ura şi tot dispreţul acumulat pentru Mardocheu trebuia ascuns şi mai tare. Îl voia mort cu orice chip. De asta şi venise în dimineaţa aceea la palat, să îi ceară capul. Acum trebuia să strige tare prin toată cetatea ceea ce credea ca i se cuvenea lui. El trebuia cinstit, nu Mardoheu. El era prietenul de nădejde al împăratului, favoritul acestuia ... ca să nu mai spun şi al împărătesei. Este vorba despre el nu despre Mardoheu. Îşi aminteşte că fusese un complot despre care el nu aflase nimic şi Mardoheu o înştiinţase pe Estera. Aceasta a vorbit cu împăratul şi cei doi fameni fuseseră spânzuraţi. Dar ... el era prietenul împăratului. Mardoheu era doar un iudeu, unul venit în robie .... el era amalecit. 

Pe Mardoheu nu îl impresioanează călătoria asta în care fusese aclamat. Nu dă autografe în stânga şi-n dreapta, nu aşteaptă în sala tronului să fie chemat de împărat şi poftit la masă. El aşteaptă ajutorul de la Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, nu de la împărat. Aşa că după finalizarea călătoriei se întoarce la locul lui, la poarta împăratului. Acolo e locul unde aşteaptă ajutorul Domnului. Acolo e locul lui. 

Haman se duce acasă şi din nou povesteşte cu soţia lui şi cu prietenii lui. "13 Haman a povestit soţiei sale, Zereş, şi prietenilor săi tot ce i s-a întâmplat. Sfătuitorii lui şi Zereş, soţia sa, i-au zis atunci: „Dacă Mardoheu, înaintea căruia ai început să cazi, este din neamul iudeilor, nu vei putea face nimic, ci cu siguranţă vei cădea înaintea lui!“
14 În timp ce vorbeau cu el, au sosit eunucii împăratului şi s-au grăbit să-l trimită pe Haman la ospăţul pregătit de Estera." Estera 6:13-14

Se pare că Zereş şi prietenii lui Haman abia acum află că Mardoheu e iudeu, adica evreu. Abia acum realizează că Mardoheu nu e un om oarecare, un oricine, aflaseră că de iudei nu te poţi atinge cum îţi tună ţie. Îl avertizează că va cădea în faţa lui Mardoheu. Dar ... timpul este prea scurt! Eunucii au bătut la poarta casei lui ca să îl ia la banchet. 

Împăratul pleacă la banchet!

Haman, adus de eunuci, ajunge la banchet!

Estera verifică ultimele detalii ale banchetului şi îşi pregăteşte cu grijă cererea.

Mardoheu e la poarta împăratului aşteptând ajutorul Domnului.

Ilegal nu înseamnă neapărat şi imoral!

Capitolul 4 din Estera se termină aşa: "17 Mardoheu a plecat şi a făcut aşa cum îi poruncise Estera.". Ce îi poruncise Estera? „Du-te, strânge-i pe toţi iudeii care se găsesc în Susa şi postiţi pentru mine! Nu mâncaţi şi nu beţi nimic, timp de trei zile, nici ziua, nici noaptea! Şi eu voi posti alături de slujnicele mele, iar apoi voi merge la împărat, deşi este împotriva legii, şi, dacă va fi să pier, voi pieri!“ Ooooooh! Deci era ilegal ce voia să facă ea? Ilegal nu înseamnă neapărat şi imoral.

Trei zile de pauză.
Trei zile de post şi rugăciune.
Pentru Mardoheu e mai uşor. Dă sfoară în capitală şi toţi evreii se strâng, postesc şi se roagă. Erau evrei, îşi ştiau istoria, Dumnezeul, ştiau ce e postul şi rugăciunea, ştiau cine este Dumnezeul lor.

Dar pentru Estera ... a venit timpul să spună cine este şi ce este.
Şi-a chemat slujnicele şi le-a acordat încredere spunându-le cine este ea. Este o fiică a lui Israel iar poporul ei este sortit pieirii. Habar nu am cum le-a comunicat vestea slujnicelor ei. Cert e că acestea îşi iubeau stăpâna şi au postit cu ea trei zile şi trei nopţi.

Dacă citesc textul cu atenţie, văd că în aceste trei zile nu au stat în băile parfumate, la plajă sau spa, nu şi-au petrecut timpul citind sau călătorind pe coclauri. "dacă împăratul găseşte că este bine să-mi accepte dorinţa şi să-mi îndeplinească cererea, să vină împăratul împreună cu Haman şi la ospăţul pe care l-am pregătit mâine." Estera 5:8. În aceste trei zile, în timp ce aştepta ca Domnul să intervină, Estera şi slujnicele ei au pregătit un ospăţ. Adica ele posteau pregătind cele mai alese mâncăruri.

Încalcă legea şi intră la împărat. În cele trei zile, experimentează ceea ce Isaia le spusese:
"dar cei ce se încred în DOMNUL
 îşi vor înnoi puterea,
se vor înălţa prinzând aripi ca vulturii,
vor alerga şi nu vor osteni,
 vor umbla şi nu vor obosi." Isaia 40:31.
A primit o putere nouă, o perspectivă mai bună, energie în plus şi i s-a adâncit hotărârea de a persevera.

Haman e în culmea fericirii. Doar el a fost invitat la ospăţ, numai el a avut cinstea asta, doar el e preferatul împăratului iar acum vede clar că e şi al împărătesei. Pleacă vesel de la ospăţ. Era în delir!

Estera ştia că împăratului îi place să petreacă, banchetele erau specialitatea lui. Nu se grăbeşte în a-şi spune cererea. Nu cere capul lui Haman, nu acuză ci roagă împăratul să vină şi a doua zi la un ospăţ. Ea aşteaptă până a doua zi cu cererea. Nu se grăbeşte. Ştia că Domnul lucrează!

Haman pleacă plutind de la banchet! Estera îl invitase şi pe el a doua seară! Totul îî mergea de minune. Ajunge la poarta palatului şi dă de Mardoheu care nu se ridică şi nu se închina înaintea lui. Toată fericirea dispare ca prin farmec. Tocmai pe el să nu îl repsecte? Ştia Mardocheu cine este Haman? Era preferatul împăratului şi a împărătesei. Cum îşi permite el aşa ceva?

Ajunge acasă ca un vulcan în explozie. Îşi cheamă nevasta şi sfătuitorii, îşi spune supărarea. Nevasta îi cântă în strună împreună cu sfătuitorii şi îi dau o soluţie pe placul inimii lui Haman. "Să se pregătească o spânzurătoare înaltă de cincizeci de coţi1, iar în zori cere-i împăratului să-l spânzure pe Mardoheu pe ea. Apoi du-te împreună cu împăratul la ospăţ şi fii vesel! Sfatul i-a plăcut lui Haman şi el a pregătit spânzurătoarea." Estera 5:14

O spânzurătoare înaltă de 25 de metri? Adica cât un bloc cu şase etaje şi jumătate? Citesc că spânzurătoare asta era de fapt ceea ce folosea Vlad Ţepeş al nostru. O ţeapă prin care era trecut trupul celui vinovat. Reacţia lui Haman e una exagerată, înalţimea la care era ridicată spânzurătoarea asta era mult prea înaltă. Dar furia, mânia, orgoliul rănit ... nu cunoaşte limite.

Nu e uşor să declari: "şi, dacă va fi să pier, voi pieri!".
Nu e uşor să stai contra curentului.
Nu e uşor să îţi spui cuvântul, să spui ceea ce crezi, să nu te ascunzi în mulţime.
Ai nevoie de curaj, de tupeu!

Mardocheu, în timpul banchetului, putea să stea acasă, să mănânce, să se întremeze şi el. Dar nu a stat. A vrut să fie acolo unde se petrec evenimentele. Ştia că Dumnezeul în care se încrede, lucrează. Habar nu avea că în acea seară, Haman îi pecetluia soarta şi îi ridica spânzurătoarea.

Haman însă, habar nu avea că Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov vede, aude, ştie ce se întâmplă cu toţi oamenii, oriunde ar fi, orice ar face, ştie gândurile, intenţiile, viitorul şi totul este în mâna Sa. El are controlul peste toţi şi toate indiferent de vreme, timp, context. Mai mult de atât, crezându-se prietenul împăratului, credea că îl are la degetul mic pe acesta. Nu ştia că "1 Inima regelui este în mâna DOMNULUI, El o îndrumă ca pe cursul unei ape, oriunde vrea El. " Proverbele 21:1

Mardoheu se duce acasă mulţumit că Dumnezeu lucrează.
Estera nu se culcă până nu se asigură că lucrurile sunt aranjate pentru ospăţul de mâine.
Împăratul e fericit că are o aşa nevastă frumoasă şi un prieten intim.
Haman adoarme în sunetul ciocanelor, fierăstraielor şi topoarelor. 

Chiar dacă trăiesc în Canaan, să nu las Canaanul să trăiască în mine.

"18. La intoarcerea lui din Padan-Aram, Iacov a ajuns cu bine in cetatea Sihem, in tara Canaan, si a tabarat inaintea cetatii. 19. Partea de ogor, pe care isi intinsese cortul, a cumparat-o de la fiii lui Hamor, tatal lui Sihem, cu o suta de chesita. 20. Si acolo a ridicat un altar pe care l-a numit El-Elohe-Israel.

1. Dina, fata pe care o nascuse lui Iacov, Lea, a iesit sa vada pe fetele tarii. 2. Ea a fost zarita de Sihem, fiul hevitului Hamor, domnitorul tarii. El a pus mana pe ea, s-a culcat cu ea si a necinstit-o. 3. S-a lipit cu toata inima de Dina, fata lui Iacov, a iubit fata si a cautat s-o linisteasca. 4. Dupa aceea Sihem a zis tatalui sau, Hamor: "Ia-mi de nevasta pe fata aceasta!"

5. Iacov a aflat ca-i necinstise pe fiica sa, Dina; si fiindca fiii sai erau cu vitele la pasune, Iacov a tacut pana la intoarcerea lor.

6. Hamor, tatal lui Sihem, s-a dus la Iacov ca sa-i vorbeasca.

7. Dar cand s-au intors fiii lui Iacov de la pasune si au auzit lucrul acesta, s-au suparat si s-au maniat foarte tare; pentru ca Sihem savarsise o miselie in Israel culcandu-se cu fata lui Iacov: asa ceva n-ar fi trebuit sa se faca niciodata.

8. Hamor le-a vorbit astfel: "Fiul meu, Sihem, s-a lipit cu toata inima de fata voastra; va rog, dati-i-o de nevasta 9. si incuscriti-va cu noi; voi dati-ne fetele voastre si luati pentru voi pe ale noastre. 10. Locuiti cu noi; tara va sta inainte, ramaneti in ea, faceti negot si cumparati pamanturi in ea."

11. Sihem a zis tatalui si fratilor Dinei: "Sa capat trecere inaintea voastra si va voi da ce-mi veti cere. 12. Cereti-mi o zestre cat de mare si cat de multe daruri, si voi da tot ce-mi veti zice; numai dati-mi fata de nevasta."

13. Fiii lui Iacov au raspuns si au vorbit cu viclesug lui Sihem si tatalui sau, Hamor, pentru ca Sihem necinstise pe sora lor, Dina. 14. Ei i-au zis: "Este un lucru pe care nu-l putem face, sa dam pe sora noastra unui om netaiat imprejur; caci ar fi o ocara pentru noi. 15. Nu ne vom invoi la asa ceva decat daca va faceti si voi ca noi si daca orice parte barbateasca dintre voi se va taia imprejur. 16. Atunci va vom da pe fetele noastre si vom lua pentru noi pe ale voastre; vom locui cu voi si vom face impreuna un singur norod. 17. Dar daca nu voiti sa ne ascultati si sa va taiati imprejur, ne vom lua fata si vom pleca."

18. Cuvintele lor au placut lui Hamor si lui Sihem, fiul lui Hamor. 19. Tanarul n-a pregetat sa faca lucrul acesta, caci iubea pe fata lui Iacov si era cel mai bine vazut in casa tatalui sau.

20. Hamor si fiul sau, Sihem, s-au dus la poarta cetatii si au vorbit astfel oamenilor din cetatea lor: 21. "Oamenii acestia au ganduri de pace fata de noi; sa ramana, dar, in tara si sa faca negot; tara este destul de larga pentru ei. Noi vom lua de neveste pe fetele lor si le vom da de neveste pe fetele noastre. 22. Dar oamenii acestia nu vor voi sa locuiasca impreuna cu noi, ca sa alcatuim un singur popor, decat daca orice parte barbateasca dintre noi se va taia imprejur, dupa cum si ei insisi sunt taiati imprejur. 23. Turmele lor, averile lor si toate vitele lor vor fi atunci ale noastre. Sa primim numai ce cer ei, ca sa ramana la noi."
24. Toti cei ce treceau pe poarta cetatii au ascultat pe Hamor si pe fiul sau, Sihem; si toti barbatii au fost taiati imprejur, toti cei ce treceau pe poarta cetatii.

25. A treia zi, pe cand sufereau ei inca, cei doi fii ai lui Iacov, Simeon si Levi, fratii Dinei, si-au luat fiecare sabia, s-au napustit asupra cetatii, care se credea in liniste, si au ucis pe toti barbatii. 26. Au trecut, de asemenea, prin ascutisul sabiei pe Hamor si pe fiul sau Sihem; au ridicat pe Dina din casa lui Sihem si au iesit afara.

27. Fiii lui Iacov s-au aruncat asupra celor morti si au jefuit cetatea pentru ca necinstisera pe sora lor. 28. Le-au luat oile, boii si magarii, tot ce era in cetate si ce era pe camp; 29. le-au luat ca prada de razboi toate bogatiile, copiii si nevestele, si tot ce se gasea in case.

30. Atunci Iacov a zis lui Simeon si lui Levi: "Voi m-ati nenorocit, facandu-ma urat locuitorilor tarii, canaanitilor si feresitilor. N-am sub porunca mea decat un mic numar de oameni; ei se vor strange impotriva mea, ma vor bate si voi fi nimicit, eu si casa mea."
31. Ei au raspuns: "Se cuvenea oare sa se poarte cu sora noastra cum se poarta cu o curva?" Geneza 33:18-34:31

După 20 de ani, Iacov se întoarce în Canaan. Are loc lupta cu Îngerul Domnului la Peniel, apoi întâlnirea cu Esau. După aceste evenimente, Iacov declară că Dumnezeul lui Avraam şi Isaac este şi Dumnezeul lui. Îşi cumpără ă bucată de pământ chuar în faţa cetăţii Şehem, construieşte un altar acolo, declară public şi cu voce tare cărui Dumnezeu se închină el. 

Textul ne spune că Iacov a avut o singură fată şi 12 băieţi. Era prinţesa tatii şi a fraţilor ei. Fusese crescută cu principii şi valori. Văd asta din atitudina fraţilor ei, violul era "o mişelie" în Israel. Pentru ei era clar, întâi era cerută fata de către tatăl băiatului, urma nunta şi apoi relaţiile sexuale. Hamor însă face lucrurile exact pe dos. 

Mă uit la Iacov şi văd un bărbat ce îşi declarase public credinţa. Cumva mă aştept ca de-acum totul să îi meargă ca pe roze. Numai că nu e aşa. Dumnezeu nu promite nicăieri o viaţă pe roze celor ce vor crede în Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, celor ce se vor încrede în Fiul Lui Dumnezeu, Mielul Lui Dumnezeu care ridice păcatul lumii. Dumnezeu promite că va fi cu mine când voi trece prin ape adânci, când totul se va nărui, când toţi mă vor părăsi însă nu îmi promite că nu voi avea parte de încercări, dureri, suferinţe, traume, necazuri. 

Iacov şi-a educat copiii, a imprimat în ei valori. Dar, casa lui era lângă o cetate în care trăiau cananiţii. Văd că oamenii cetăţii nu aveau aceleaşi valori ca Iacov şi casa lui. Pentru ei, modul de viaţă era "mi-a plăcut, mi-am luat, iubesc şi mă căsătoresc". 

Mă laud că trăiesc într-o epoca modernă, că suntem civilizaţi, deştepti, emancipaţi. Mă uit însă în cartea Geneza, adica cartea începuturilor şi văd că mentalitatea oamenilor de lângă mine e exact ca acea a cananiţilor vremii lui Iacov. 

Orice canal de comunicare va încerca să te ajute să înţelegi că a avea relaţii sexuale cât mai devreme este sănătos, e normal, e indicat. A trăi cu cineva fără să fii căsătorit a ajuns o normalitate. Uneori căsătoria vine după 10-15 ani sau mai târziu sau deloc. Legal se numeşte comuniune consensuală. A avea valori, a trăi după ele ... nu e normal, nu e în filosofia "cetăţii". 

Degeaba vine Hamor să ceară fata. Tragedia a avut loc. Prinţesa tatii şi a fraţilor fusese necinstită. Aşa ceva nu putea fi trecut cu vederea. Nu sunt de acord cu ceea ce au făcut Simeon şi Levi ... dar îi înţeleg. Degeaba s-au dus cu daruri şi promisiuni la ei. Nici un dar, nici o promisiune nu ţine când e vorba de atingerea cuiva drag. 

Solomon, în Proverbe, surprinde foarte bine sentimentele fraţilor Dinei. "34. Caci gelozia infurie pe un barbat, si n-are mila in ziua razbunarii; 35. nu se uita la niciun pret de rascumparare si nu se lasa induplecat nici chiar de cel mai mare dar." Proverbe 6:34-35

Într-o vreme ca asta, la fel ca Estera şi Iacov, sunt chemată să îmi ridic altare, să proclam public şi vizibil că Domnul este Dumnezeul meu, El-Elohe-Cella, să îmi însuşesc valorile Scripturii şi să trăiesc conform lor. Chiar dacă trăiesc în Canaan, să nu las Canaanul să trăiască în mine. 

Reacţia lui Iacov e una ciudată. Biblia ne spune că a tăcut. Nu îl văd acţionând dar îl văd rănit. Nu a fost de acord cu ideea lui Hamor, cu târgul propus de acesta. Iacov, după Peniel, învaţă să tacă şi să aştepte ajutorul Domnului. 

Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele!

"1 Doamne, la Tine îmi înalţ sufletul!
2 Dumnezeul meu, în Tine mă încred: să nu fiu dat de ruşine! Să nu se bucure duşmanii mei de mine!
3 Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine, ci de ruşine vor fi făcuţi cei ce Îţi sunt necredincioşi fără motiv.
4 Fă-mi cunoscute căile Tale, Doamne, învaţă-mă cărările Tale!
5 Călăuzeşte-mă în adevărul Tău, învaţă-mă, căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele! În Tine nădăjduiesc toată ziua. 

6 Adu-Ţi aminte, Doamne, de mila şi de îndurarea Ta, căci acestea sunt veşnice!
7 Nu-Ţi aduce aminte de păcatele din tinereţea mea, nici de greşelile mele, ci adu-Ţi aminte de mine după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne! 

8 Domnul este bun şi drept; de aceea le dă învăţătură celor păcătoşi pe cale.
9 El îi îndrumă pe cei smeriţi în ceea ce este drept şi îi învaţă pe cei smeriţi calea Lui. 

10 Toate cărările Domnului sunt îndurare şi adevăr pentru cei ce păzesc legământul şi mărturiile Lui.
11 Doamne, din pricina Numelui Tău, iartă-mi vina, căci mare este! 

12 Cine se teme de Domnul? Aceluia El îi arată ce cale să aleagă.
13 El va locui în fericire, iar urmaşii lui vor moşteni ţara.
14 Sfatul1Domnului este pentru cei ce se tem de El, iar legământul Lui le dă învăţătură. 

15 Către Domnul îmi îndrept totdeauna privirea, căci El îmi scoate picioarele din laţ.
16 Întoarce-Te spre mine şi îndură-te de mine, căci sunt singur şi necăjit!
17 Necazurile inimii mele s-au înmulţit; izbăveşte-mă din nenorocirile mele!
18 Uită-te la năpasta şi la necazul meu şi iartă toate păcatele mele!
19 Ia aminte la duşmanii mei, căci se înmulţesc, şi la înverşunata ură cu care mă urăsc.
20 Păzeşte-mi sufletul şi izbăveşte-mă, nu mă lăsa de batjocură, căci mă încred în Tine!
21 Integritatea şi nevinovăţia să mă ocrotească, căci nădăjduiesc în Tine!
22 Dumnezeule, scapă pe Israel din toate necazurile lui!" Psalm 25

şi, dacă va fi să pier, voi pieri

"Eu sunt numai unul,
Dar cu toate acestea sunt cineva.
Nu pot face totul;
dar pot face ceva
şi, din cauză că nu pot face totul,
nu voi refuza să fac acel ceva pe care îl pot face" Edward Everett Hale

M-am întrebat, m-am frământat şi am vrut să ştiu care îmi sunt darurile, abilităţile, talentele. Am citit, studiat şi continui să fac asta. Am vrut şi vreau să ştiu ce cred, în cine cred şi mă încred. Vreau să îmi ştiu rădăcinile ca să mă pot înţelege. Nu voi putea să fac asta pe deplin însă cât de cât ... tot o pot face.

La ce îmi folosesc toate astea? Contez cumva?

Sunt tentată să spun NU. Dar mă uit la Estera. Era femeie, evreică, orfană de ambii părinţi, adoptată de un unchi despre care nu ni se spune că ar fi căsătorit, adusă în robie, nevasta împăratului persan cu o identitate nedeclarată public.

Edictul ce anunţa sfârşitul poporului evreu a fost dat. Oriunde ajungeau scrisorile sigilate de împărat începea jalea. Manifestarea emoţiilor nu indică incultură ci durere exprimată şi nu reprimată. "În fiecare provincie, în fiecare loc unde ajungea decretul cu hotărârea împăratului, era jale mare printre iudei; era post, plânset şi bocet şi mulţi se culcau în sac şi cenuşă." Estera 4:3 În capitala Susa, "În timp ce împăratul şi Haman s-au aşezat să bea, cei din cetatea Susa au rămas înmărmuriţi.
1 Când Mardoheu a auzit tot ce s-a întâmplat, şi-a sfâşiat hainele, s-a îmbrăcat în sac şi cenuşă, a ieşit în mijlocul cetăţii şi s-a jeluit cu strigăte mari şi amare.
2 S-a dus până în faţa porţii împăratului, deşi nimeni nu avea voie să vină la poarta împăratului îmbrăcat în haine de sac."

Mardocheu nu se resemnează ca şi ciobanu moldovean din balada Mioriţa. El acţionează, îşi exprimă durerea public, îşi ia haina de lână de capră - o haină aspră şi îşi presară pe el cenuşă. Cenuşa aplicată pe piele dă o senzaţie de usturime. Această senzaţie se intensifică dacă persoana transpiră.

Văd că Mardocheu nu a stat acasă, nu şi-a luat o faţă tristă şi atât. El şi-a manifestat durerea prin "strigăte mari şi amare".  În timp ce Mardoheu îşi trâmbiţa durerea, Haman şi împăratul se delectau cu un pahar de vin.

Estera habar nu avea de edict, de faptul că urma să moară. Dar află că unchiul ei e la poarta împăratului îmbrăcat în sac şi cenuşă. Nu avea cum să fie văzut de împărat pentru că nu avea acces în curtea împăratului. Dar ... locul era împânzit de robi şi aceştia duc vestea Esterei. Împărăteasă nu ridică din umeri crezând că Mardoheu a devenit senil sau că l-a apucat nebunia. Îi trimite haine unchiului ei şi vrea veşti - o femeie practică.

Mardoheu refuză hainele şi îi dă o copie a edictului smenat de către soţul ei, edict care arăta că poporul evreu era sortit pieirii. Nu se apucă să îi spună că soţul ei e un prost şi un nebun, că s-a înconjurat numai cu oameni de doi bani, că e aşa şi pe dincolo. Nu, nu face asta. Îi spune pe scurt vestea, îi dă o copie a actului şi bazat pe educaţia ce i-a dat-o, îi spune să acţioneze. Mardoheu ştia caracterul Esterei.

Hatac, unul din eunucii de încredere a Esterei, este trimis la Mardoheu să îi explice postura în care aceasta se găsea. Împăratul dispunea de viaţa fiecăruia din împărăţia lui. Dacă apăreai în faţa lui şi lui nu îi mai plăcea de tine ... mureai. Chiar şi ea, soţia împăratului, nu putea să meargă la el când avea chef. Trebuia să aştepte să fie chemată.

Mardoheu ascultă mesajul trimis prin Hatac şi nu se lasă păgubaş şi "i-a trimis înapoi Esterei următorul răspuns: „Să nu-ţi imaginezi că, fiind în palat, vei scăpa totuşi cu viaţă, singura dintre toţi iudeii! 14 Dacă vei tăcea acum, mângâierea şi izbăvirea iudeilor va veni din altă parte, iar tu şi familia tatălui tău veţi pieri. Cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie?“" Estera 4:13-14

Hatac revine la Mardoheu cu un alt mesaj. . "15 Estera i-a răspuns lui Mardoheu astfel:
16 „Du-te, strânge-i pe toţi iudeii care se găsesc în Susa şi postiţi pentru mine! Nu mâncaţi şi nu beţi nimic, timp de trei zile, nici ziua, nici noaptea! Şi eu voi posti alături de slujnicele mele, iar apoi voi merge la împărat, deşi este împotriva legii, şi, dacă va fi să pier, voi pieri!“
17 Mardoheu a plecat şi a făcut aşa cum îi poruncise Estera."

"şi, dacă va fi să pier, voi pieri!" nu e o declaraţie în vânt. Sunt vorbele unei femei care ştie cine este şi care luptă pentru ceea ce crede. Estera era evreică, era din poporul Domnului. Avea o cauză pentru care trebuia să lupte şi era decisă să lupte.

Mă cuprinde un fel de invidie pe Estera. Era foarte frumoasă, plăcută, graţioasă, cu un caracter frumos, o femeie ce luptă pentru credinţa ei, viaţa şi poporul ei.  Dar ... eu ce fac? Mă complac în ideea ca sunt doar un om, doar o femeie? Am fost creată cu un scop, un rol, o menire. Sunt unică!
Lupt pentru credinţa mea?
Lupt pentru o cauză?
Am vreo cauză care îmi face fiinţa să se ridice la acţiune?

Un alt erou drag inimii mele, acţionează la fel ca Estera. David ajunge în Valea Dura şi îl aude pe Goliat bătându-şi joc de Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov şi de poporul Lui. Cu ceea ce mânuia el cel mai bine pleacă la luptă. Nu putea suporta ocara, ofensa adusă Dumnezeului său. Şi îl ucide pe Goliat.

Estera merge la împărat şi poporul este salvat!

Estera - o femeie, David - un adolescent înarmat cu nişte pietricele şi o praştie. Istoria poporului s-a schimbat datorită lor. Istoria abundă cu astfel de exemple.

Şi eu ce fac?

şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi!

Pentru că îmi place să citesc, mă trezesc că îmi doresc ca poveştile celor de lângă mine să fie: "şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi." Realitatea însă mă duce pe la spital, pe la paturile bolnavilor, mă face să aud poveşti de mi se încreţeşte părul şi mai mult. Concepţia umanistă despre lume şi viaţă îşi trâmbiţează ideea că omul este bun în esenţă. Biblia însă îmi spune altceva. Odată ce Adam şi Eva au mâncat din fructul oprit, adica nu au ascultat, păcatul a intrat în om şi de atunci face ravagii.

Am o cunoştinţă care efectiv macină ură de mulţi ani pentru câteva persoane. Refuz să mă întâlnesc cu ea pentru că efectiv pune "filmul de la capăt" de fiecare dată, obsesiv şi obsedant. Oricât m-aş strădui să îi explic, să îi arăt că asta îl face caraghios de-acum, că îşi pregăteşete propria implozie, că se lasă pradă celui rău şi acesta îşi bate joc de el ... Orice i-aş spune, e egal cu zero. Îi văd ura şi mânia clocotind în ochi şi atitudine.

Concepţia umanistă crede că prin educaţie "bunătatea" omului se restabileşte. Cunoştinţa asta a mea are toate titlurile pe care le dau universităţile deci nu re-devii bun dacă eşti educat iar educaţia nu te face bun.

Îmi continui lectura din cartea "O femeie îmbrăcată cu tărie şi slavă - Estera". Haman nu e un personaj antic şi fără asemănare. Hitler e un om al vremii moderne. Stalin se pare că l-a egalat şi depăşit în numărul morţilor. Mă uit puţin in Orientul MIjlociu şi văd cum ISIS face ravagii. Zilnic citesc că 30-50-100-500 de oameni au fost decapitati, omorâţi, spânzuraţi, violaţi, ciopârţiţi. Răul e în mine, e lipit de mine, îmi curge prin vene. Patimile clocotesc la prima scânteie de nedreptate şi fac mânia să crească la cote demne de SF-uri.

"Mânia este sămânţa crimei." Nu spun eu vorba asta. A spus-o Creatorul, Isus Christos = Yeshua HaMaschiach, Cel venit de Sus, Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii, Cel Minunat. El, Cel care m-a creat, ştie ce ravagii a făcut păcatul în lume. Fără El, aş fi la fel ca şi Haman, Hitler sau ca alţi eroi cunoscuţi prin cruzime. Dar, am decis să Îl las să-mi fie Domn şi Mântuitor. Am decis să Îl las să-mi invadeze viaţa, să facă ordine în ea, să mă ajute să văd oamenii prin ochii Lui, să mă ajute să iubesc ca El. Uneori însă ... recunosc, las mânia să crească şi să-mi contorsioneze stomacul şi toată fiinţa, las spiritul de dreptate să crească în mine şi mă trezesc făcând scenarii urâte ... încât mă sperii de mine.

Haman era înnebunit de atitudinea lui Mardoheu. De ce? Pentru că acesta era evreu şi pentru că în Lege scrie să nu te închini decât înaintea Lui Dumnezeu. Iar Mardocheu a decis să asculte de ceea ce a poruncit Dumnezeu în lege. Închinarea în faţa unui om înseamnă idolatrie. Ei bine, Haman voia ca oamenii să i se închine. Despre Haman însă mai ştiu că era amalecit şi era un urmaş al lui Agag - duşmanii de-o viaţă a evreilor.

Mă mai uit la cei doi fameni sau eunuci slujitori, păzitori ai porţii, care nemulţumiţi de slujba lor, de ceea ce făcea împăratul, complotează împotriva lui. Scenariile astea nu sunt antice, aud despre ele şi astăzi. E drept că unii angajatori îşi uită limitele şi ajung ca şi Haman, crezând că lumea trebuie să se învârtă în jurul lor, nu ţin cont de credinţa angajaţilor lor, de lege, de nimic. Dar Mardocheu află de complot şi vestea ajunge la Estera şi apoi la împărat. Cei doi fameni ajung în ştreang.

Pe vremea Esterei şi a lui Haman nu era bine să ai propria credinţă, să crezi în Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov. Asta te făcea diferit. Habar nu avea Haman că edictul ce l-a cerut de la împărat se va sfârşi cu sfârşitul lui. A vrut să cumpere cu 375 de tone de argint poporul evreu şi împăratul i-a aprobat edictul şi i-a dăruit şi argintul. Nu era nimeni lângă ei să deosebească ura, mânia ce clocotea în Haman? Nici un sfetnic înţelept nu era pe lângă împărat?

Scrisorile cu fost scrise, sigilate şi trimise în împărăţie în regim de urgenţă în prima lună a anului. Poporul evreu era anunţat că îşi va găsi sfârşitul în a douăsprezecea lună din an. Mânie, răutate şi plăcere în a chinui atâţia oameni torturându-i cu vestea că vor muri peste 11 luni de zile.

Dar Dumnezeu nu era absent de acolo. Numai că Haman nu ştia asta. Şi nici împăratul. Şi mulţi alţii cred că Dumnezeu a dispărut de pe scena istoriei.

Mânia este sămânţa crimei! "23 Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii! " Proverbele 4:23

Văd că Estera şi împăratul nu au o poveste care se termină cu "şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi.". De ce? Pentru că în realitate aşa ceva nu se întâmplă!

The Railway Man (2013)

candidată la Miss Persia

Estera este unul din personajele mele favorite din Biblie. O adolescentă, orfană, o fată din poporul adus în robie, crescută şi educată de unchiul ei. Nu pot să nu mă întreb:
-cum a crescut-o Mardoheu de nu şi-a pierdut capul când a ajuns la palat?
-ce educaţie a primit de nu şi-a pierdut credinţa când s-a văzut printre candidatele la Miss Persia?
-ce sfaturi i-a dat de nu a uitat de modestie, de delicateţe, de feminitate?

Nu a completat nici un formular în care să solicite aplicarea pentru Miss Persia. Nu a depus nici un CV. Efectiv a fost luată. Adica a venit "poliţia de frumuseţe", a văzut-o, analizat-o şi a luat-o. Ajunsă la palat, Estera capătă trecere înaintea lui Hegai, căpetenia famenilor împăratului şi acesta îi dă cea mai bună cameră, şapte slujnice şi ce era mai bun din ce îi trebuia. Dar, ce a văzut Hegai la ea? Cum a căpătat trecere?

Un lucru e clar. Estera era frumoasă. Dar frumuseţea nu deschide toate uşile. Ce altceva avea pe lângă frumuseţe şi forme frumoase?

Iosefus spune că în jur de 400 de candidate au fost aduse în harem. Timp de un an de zile trebuiau să se dea cu tot felul de alifii, creme, să îşi facă spa,  masaje, să probeze fardurile imperiale, rochii, bijuterii, să facă fitness, să înoate, să înveţe cum să mănânce, cum să vorbească, să stea, să danseze ... . Nu cred că era uşoară viaţa de acolo. 400 de femei care concurau pentru un premiu: împăratul.

Nu ni se spune vârsta Esterei însă nu cred că avea mai mult de 20 de ani. Poate că visa să se căsătorească cu cineva de vârsta ei, din anturajul ei, din seminţia ei. Visele se frâng brusc şi se trezeşte în harem. Şi un lucru era clar: dacă te plăcea împăratul şi îi cucereai inima, deveneai soţia lui sau una dintre ţiitoare = concubine, era însă posibil să nu te cheme niciodată în patul lui dar nu mai aveai voie să te căsătoreşti niciodată sau să devii concubina altcuiva.

Mardoheu a sfătuit-o pe Estera să nu spună nimănui cine este, din ce neam se trage, ce istorie are poporul ei. Nici măcar Hegai nu a ştiut, nici slujnicele nu au aflat nimic. Faptul că a devenit preferata căpeteniei famenilor nu a făcut-o pe Estera să îşi piardă minţile, să uite ce a învăţat acasă! Faptul că era foarte frumoasă, avea forme frumoase şi era plina de graţie nu a făcut-o să devină mândră şi arogantă, nu şi-a înjosit colegele de harem.

Decenţă, modestie, credincioşie găsesc la Estera. Poziţia privilegiată nu o face să uite cine este, să uite ce a învăţat. Nu devine o parvenită, nu intra în jocurile şi bârfele celorlalte concurente. Ea e altfel.

Ieşise de "sub papucul lui Mardoheu", era pe cont propriu acum. Putea să îşi trăiască viaţa, clipa! Putea să spună tuturor cine este, să braveze cu numele ei. Dar ea nu face asta, ea rămâne în ascultare.

El-Elohe-Cella!

Poate că ziua de astăzi a început normal.
Dar şi prima zi a potopului tot normal a început!
Marea Roşie părea normală până când evreii conduşi de Moise au ajuns pe mal.
David îşi păştea oile pe câmp ca un simplu cioban până când a fost chemat în regim de urgenţă de către Işai. Fusese chemat la o masă cu profetul Samuel şi avea să afle că el va fi următorul rege peste Israel.
Păstorii din câmpia Bethleemului îşi făceau treaba ca de obicei când nişte îngeri au venit la ei în vizită. Cântecul ingerilor era însoţit de o veste ce împlinea profeţiile!

Iacov a fugit de acasă după ce a furat binecuvântarea fratelui său Esau. A slujit 14 ani socrului său Laban şi într-o noapte i s-a arătat Domnul şi i-a spus să se întoarcă în Cannan. După 20 de ani de slujire la Laban pleacă cu o familie şi mari bogăţii. Nu pleacă însă până nu îi spune Domnul să meargă în Canaan. Urmează confruntarea cu Laban şi întâlnirea cu îngerii, despărţirea turmelor şi aranjarea familiei.

Urma o nouă zi! Era ziua întâlnirii cu Esau! După 20 de ani, se revedeau!

Într-o altă zi, cu 20 de ani în urmă, Iacov a furat binecuvântarea lui Esau şi apoi a fugit la neamurile mamei sale. Profitând de o altă situaţie, tot de la Esau, a luat pe o mâncare de linte si dreptul de întâi născut.

Urma ziua revederii! Esau îi venea în întâmpinare cu 400 de oameni. Măduva lui Iacov tremura ca frunza în bătaia vântului. De la bunicul său Avraam, ştia că există un Dumnezeu credincios, Cel Preaînalt, Creatorul cerului şi pământului, Cel ce aude, Cel ce vede. De la tatăl său Isaac, ştia că există un Dumnezeu credincios, un Creator. Se întâlnise şi Iacov cu El, într-un vis, la Betel. La capătul unei scări, coborâse Dumnezeu pe pământ. Acolo, Iacov a încheiat un legământ cu Dumnezeu. Apoi Dumnezeu îi mai vorbise prin vise.

Nu poate dormi şi iese pe câmp unde se întâlneşte cu om. Se luptă cu acesta! Citesc cu atenţie textul şi descopăr din Osea 12:3-6 că Cel cu care se luptă este Îngerul Domnului adica ... acolo, noaptea, în câmp are loc o teofanie. Cel cu care s-a luptat este Mesia!
 "24 Iacov a fost lăsat singur şi un bărbat s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor.
25 Când bărbatul acela a văzut că nu-l poate învinge, l-a lovit la încheietura coapsei, astfel încât încheietura coapsei lui Iacov a sărit de la loc, în timp ce se lupta cu El.
26 Apoi a zis:
- Lasă-Mă să plec pentru că se ivesc zorile.
Dar Iacov I-a răspuns:
- Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.
27 Şi El l-a întrebat:
- Cum te cheamă?
- Iacov, a răspuns el.
28 Atunci bărbatul acela i-a zis:
- Nu te vei mai numi Iacov, ci Israel, pentru că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai învins.
29 - Te rog, spune-mi care este Numele Tău? L-a întrebat Iacov.
El i-a răspuns:
- De ce Îmi ceri Numele?
Şi l-a binecuvântat acolo.
30 Iacov a numit acel loc Peniel, zicând: „L-am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi totuşi viaţa mi-a fost cruţată.“
31 Răsărea soarele atunci când Iacov a plecat din Peniel şchiopătând din coapsă. 32 Până în ziua de azi, israeliţii nu mănâncă tendonul de la încheietura coapsei animalelor, tocmai pentru că Iacov a fost lovit în tendonul de la încheietura coapsei." Geneza 32:24-32

Răsărea soarele şi începea o nouă zi! Iacov începe ziua cu un nou nume - Israel, o nouă identitate.

Are loc întâlnirea emoţionantă dintre cei doi fraţi şi capitolul 33 se termină cu o declaraţie peste care de regulă se trece repede. "Acolo a ridicat un altar şi l-a numit El-Elohe-Israel". Iacov declară "El-Elohe-Israel înseamnă Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel sau El, Dumnezeul lui Israel".

Am început o nouă zi! Bunicii mi-au povestit de Dumnezeul lor, am văzut la părinţii mei trăită credinţa în Dumnezeu însă, dincolo de teoretic, a fost nevoie să am un Peniel ca să declar şi eu, ca şi Iacov, El-Elohe-Cella!

O nouă zi în care prevăd rutina! Dar ziua asta poate schimba cursul istoriei mele pentru că am declarat El-Elohe-Cella! Şi ridic altare şi-mi pun semne pe drum! 

orice ţi-ai dori nu se poate compara cu ea!

"Alte beneficii ale înţelepciunii
1 Fiul meu, nu uita învăţătura mea, ci păstrează în inima ta poruncile mele, 2 căci ele îţi vor prelungi pentru mulţi ani viaţa şi îţi vor adăuga pace. 

3 Îndurarea şi credincioşia să nu te părăsească niciodată! Leagă-ţi-le la gât, scrie-le pe tăbliţa inimii tale! 4 Atunci vei găsi bunăvoinţă şi un bun renume înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

 
5 Încrede-te în DOMNUL din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta. 6 Recunoaşte-L în toate căile tale şi El îţi va îndrepta cărările. 

7 Nu te considera înţelept în ochii tăi; teme-te de DOMNUL şi fereşte-te de rău. 8 Aceasta va aduce sănătate trupului tău şi rezistenţă oaselor tale. 

9 Cinsteşte-L pe DOMNUL cu bunurile tale, cu primele roade din toată recolta ta! 10 Astfel hambarele tale vor fi îmbelşugate, iar teascurile tale vor fi pline de must. 

11 Fiul meu, nu dispreţui disciplinarea DOMNULUI şi nu fi mâhnit când eşti mustrat de El, 12 pentru că DOMNUL îl mustră pe cel pe care-l iubeşte, ca un tată pe fiul pe care-l primeşte. 

13 Binecuvântat este omul care găseşte înţelepciunea şi cel care dobândeşte priceperea, 14 pentru că ea este mai de preţ decât argintul şi venitul ei este mai mare decât al aurului. 15 Ea este mai valoroasă decât mărgăritarele; orice ţi-ai dori nu se poate compara cu ea. 16 În dreapta ei este o viaţă lungă; în stânga ei se află bogăţie şi onoare. 17 Căile ei sunt plăcute şi toate cărările ei sunt paşnice. 18 Ea este un pom al vieţii pentru cei ce o îmbrăţişează; cei care o au sunt binecuvântaţi. 

19 Prin înţelepciune a întemeiat DOMNUL pământul, prin pricepere a întărit cerurile, 20 prin cunoştinţa Lui, adâncurile s-au despărţit şi norii au picurat roua. 

21 Fiul meu, păstrează priceperea şi chibzuinţa, nu-ţi îndepărta privirea de la ele. 22 Acestea vor fi viaţă pentru sufletul tău şi o podoabă graţioasă pentru gâtul tău. 23 Atunci vei merge în siguranţă pe calea ta şi nu ţi se va împiedica piciorul. 24 Când te vei culca, vei fi fără teamă şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce. 

25 Nu te teme nici de dezastrul care soseşte pe neaşteptate, nici de nenorocirea care vine din partea celor răi, 26 căci DOMNUL va fi încrederea ta. El îţi va păzi piciorul de orice capcană.

27 Nu reţine un bun de la cei care îl merită, când stă în puterea ta să faci lucrul acesta. 

28 Nu spune semenului tău, „Vino mai târziu! Îţi voi da mâine!“ când poţi să-i dai acum. 

29 Nu unelti împotriva semenului tău care trăieşte încrezător lângă tine. 

30 Nu te certa cu un om fără motiv, dacă nu ţi-a făcut nimic rău. 

31 Nu invidia pe omul violent şi nu alege nici una din căile lui, 32 căci oamenii corupţi sunt o urâciune înaintea Domnului, dar cu cei drepţi El este prieten. 

33 Blestemul DOMNULui este peste gospodăria celui rău, dar El binecuvântează locuinţa celui drept. 

34 Dacă are de-a face cu batjocoritori, El îşi bate joc de ei, dar celor smeriţi El le dă har. 

35 Cei înţelepţi vor moşteni onoarea, dar cei proşti vor avea parte de ruşine." Proverbe 3

O femeie îmbrăcată cu tărie şi slavă - Estera

"Dumnezeu intervine pe căi misterioase
Pentru a-Şi lucra minunile;
Îşi lasă urma paşilor pe mare
Şi zboară în furtună.

Adânc, în profunzimi de nedescris
De măiestrii fără greşeli
El Îşi formează planurile strălucite
Şi-Şi lucrează voia suverană.

Nu judecaţi pe Domnul pe baza unoer sentimente schimbătoare,
Ci încredeţi-vă în El şi-n harul Lui;
Îndărătul unei providenţe încruntate
El ascunde o faţă zâmbitoare."

Versurile de mai sus au fost scrise de William Cowper.

Cătălin şi Carmen, nepotul meu şi soţia lui, şi-au cumpărat "David, omul pasiunii şi al destinului", carte recomandată de mine. Însă, au cumpărat şi "O femeie îmbrăcată cu tărie şi slavă - Estera".

Ieri dimineaţă, în timp ce plecam la lucru, Carmen mi-a adus cartea şi mi-a spus că aşteaptă impresii despre ea. După ce am citit introducerea, m-am decis ca vreau să cumpăr şi eu cartea.
http://www.sbro.ro/p-estera--o-femeie-imbracata-cu-tarie-si-slava-44.html

"Dumnezeu nemuritor, invizibil, singur înţelept,
Ascuns de ochii noştri într-o lumină inaccesibilă,
Cel mai binecuvântat, Cel mai glorios, Cel îmbătrânit de zile,
Atotputernic, biruitor - Numele Tău cel mare îl lăudăm.

Fără odihnă, fără grabă şi liniştit ca noaptea;
Fără să duci lipsă, fără să risipeşti, Tu conduci cu putere;
Dreptatea Ta, ca munţii, se înalţă cu mult
Deasupra norilor Tăi, care sunt izvoare de bunătate şi dragoste."
Walter Chalmers Smith (1867)

întrebări ce vor răspunsuri ...

"20. Am fost rastignit impreuna cu Hristos, si traiesc… dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine." Galateni 2:20

Trăiesc?

Tăieşte Christos = Mesia în mine?

Trăiesc în credinţă?

Cred în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine?