marți, 14 octombrie 2014

Ilegal nu înseamnă neapărat şi imoral!

Capitolul 4 din Estera se termină aşa: "17 Mardoheu a plecat şi a făcut aşa cum îi poruncise Estera.". Ce îi poruncise Estera? „Du-te, strânge-i pe toţi iudeii care se găsesc în Susa şi postiţi pentru mine! Nu mâncaţi şi nu beţi nimic, timp de trei zile, nici ziua, nici noaptea! Şi eu voi posti alături de slujnicele mele, iar apoi voi merge la împărat, deşi este împotriva legii, şi, dacă va fi să pier, voi pieri!“ Ooooooh! Deci era ilegal ce voia să facă ea? Ilegal nu înseamnă neapărat şi imoral.

Trei zile de pauză.
Trei zile de post şi rugăciune.
Pentru Mardoheu e mai uşor. Dă sfoară în capitală şi toţi evreii se strâng, postesc şi se roagă. Erau evrei, îşi ştiau istoria, Dumnezeul, ştiau ce e postul şi rugăciunea, ştiau cine este Dumnezeul lor.

Dar pentru Estera ... a venit timpul să spună cine este şi ce este.
Şi-a chemat slujnicele şi le-a acordat încredere spunându-le cine este ea. Este o fiică a lui Israel iar poporul ei este sortit pieirii. Habar nu am cum le-a comunicat vestea slujnicelor ei. Cert e că acestea îşi iubeau stăpâna şi au postit cu ea trei zile şi trei nopţi.

Dacă citesc textul cu atenţie, văd că în aceste trei zile nu au stat în băile parfumate, la plajă sau spa, nu şi-au petrecut timpul citind sau călătorind pe coclauri. "dacă împăratul găseşte că este bine să-mi accepte dorinţa şi să-mi îndeplinească cererea, să vină împăratul împreună cu Haman şi la ospăţul pe care l-am pregătit mâine." Estera 5:8. În aceste trei zile, în timp ce aştepta ca Domnul să intervină, Estera şi slujnicele ei au pregătit un ospăţ. Adica ele posteau pregătind cele mai alese mâncăruri.

Încalcă legea şi intră la împărat. În cele trei zile, experimentează ceea ce Isaia le spusese:
"dar cei ce se încred în DOMNUL
 îşi vor înnoi puterea,
se vor înălţa prinzând aripi ca vulturii,
vor alerga şi nu vor osteni,
 vor umbla şi nu vor obosi." Isaia 40:31.
A primit o putere nouă, o perspectivă mai bună, energie în plus şi i s-a adâncit hotărârea de a persevera.

Haman e în culmea fericirii. Doar el a fost invitat la ospăţ, numai el a avut cinstea asta, doar el e preferatul împăratului iar acum vede clar că e şi al împărătesei. Pleacă vesel de la ospăţ. Era în delir!

Estera ştia că împăratului îi place să petreacă, banchetele erau specialitatea lui. Nu se grăbeşte în a-şi spune cererea. Nu cere capul lui Haman, nu acuză ci roagă împăratul să vină şi a doua zi la un ospăţ. Ea aşteaptă până a doua zi cu cererea. Nu se grăbeşte. Ştia că Domnul lucrează!

Haman pleacă plutind de la banchet! Estera îl invitase şi pe el a doua seară! Totul îî mergea de minune. Ajunge la poarta palatului şi dă de Mardoheu care nu se ridică şi nu se închina înaintea lui. Toată fericirea dispare ca prin farmec. Tocmai pe el să nu îl repsecte? Ştia Mardocheu cine este Haman? Era preferatul împăratului şi a împărătesei. Cum îşi permite el aşa ceva?

Ajunge acasă ca un vulcan în explozie. Îşi cheamă nevasta şi sfătuitorii, îşi spune supărarea. Nevasta îi cântă în strună împreună cu sfătuitorii şi îi dau o soluţie pe placul inimii lui Haman. "Să se pregătească o spânzurătoare înaltă de cincizeci de coţi1, iar în zori cere-i împăratului să-l spânzure pe Mardoheu pe ea. Apoi du-te împreună cu împăratul la ospăţ şi fii vesel! Sfatul i-a plăcut lui Haman şi el a pregătit spânzurătoarea." Estera 5:14

O spânzurătoare înaltă de 25 de metri? Adica cât un bloc cu şase etaje şi jumătate? Citesc că spânzurătoare asta era de fapt ceea ce folosea Vlad Ţepeş al nostru. O ţeapă prin care era trecut trupul celui vinovat. Reacţia lui Haman e una exagerată, înalţimea la care era ridicată spânzurătoarea asta era mult prea înaltă. Dar furia, mânia, orgoliul rănit ... nu cunoaşte limite.

Nu e uşor să declari: "şi, dacă va fi să pier, voi pieri!".
Nu e uşor să stai contra curentului.
Nu e uşor să îţi spui cuvântul, să spui ceea ce crezi, să nu te ascunzi în mulţime.
Ai nevoie de curaj, de tupeu!

Mardocheu, în timpul banchetului, putea să stea acasă, să mănânce, să se întremeze şi el. Dar nu a stat. A vrut să fie acolo unde se petrec evenimentele. Ştia că Dumnezeul în care se încrede, lucrează. Habar nu avea că în acea seară, Haman îi pecetluia soarta şi îi ridica spânzurătoarea.

Haman însă, habar nu avea că Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov vede, aude, ştie ce se întâmplă cu toţi oamenii, oriunde ar fi, orice ar face, ştie gândurile, intenţiile, viitorul şi totul este în mâna Sa. El are controlul peste toţi şi toate indiferent de vreme, timp, context. Mai mult de atât, crezându-se prietenul împăratului, credea că îl are la degetul mic pe acesta. Nu ştia că "1 Inima regelui este în mâna DOMNULUI, El o îndrumă ca pe cursul unei ape, oriunde vrea El. " Proverbele 21:1

Mardoheu se duce acasă mulţumit că Dumnezeu lucrează.
Estera nu se culcă până nu se asigură că lucrurile sunt aranjate pentru ospăţul de mâine.
Împăratul e fericit că are o aşa nevastă frumoasă şi un prieten intim.
Haman adoarme în sunetul ciocanelor, fierăstraielor şi topoarelor. 

2 comentarii:

behaituloilorsiglasulpastorului spunea...

Ai prezentat frumos istorisirea biblica . Eu cred totusi ca un alt titlu era mai potrivit acestei naratiuni , ca de exemplu " Dumnezeu are totdeauna ASOCIATI in Lucrarea Lui miraculoasa "

cella spunea...

Multumesc pentru apreciere.

Cat despre titlu ... am acelasi raspuns ca si Pilat: "ce am scris, am scris".