joi, 9 octombrie 2014

şi, dacă va fi să pier, voi pieri

"Eu sunt numai unul,
Dar cu toate acestea sunt cineva.
Nu pot face totul;
dar pot face ceva
şi, din cauză că nu pot face totul,
nu voi refuza să fac acel ceva pe care îl pot face" Edward Everett Hale

M-am întrebat, m-am frământat şi am vrut să ştiu care îmi sunt darurile, abilităţile, talentele. Am citit, studiat şi continui să fac asta. Am vrut şi vreau să ştiu ce cred, în cine cred şi mă încred. Vreau să îmi ştiu rădăcinile ca să mă pot înţelege. Nu voi putea să fac asta pe deplin însă cât de cât ... tot o pot face.

La ce îmi folosesc toate astea? Contez cumva?

Sunt tentată să spun NU. Dar mă uit la Estera. Era femeie, evreică, orfană de ambii părinţi, adoptată de un unchi despre care nu ni se spune că ar fi căsătorit, adusă în robie, nevasta împăratului persan cu o identitate nedeclarată public.

Edictul ce anunţa sfârşitul poporului evreu a fost dat. Oriunde ajungeau scrisorile sigilate de împărat începea jalea. Manifestarea emoţiilor nu indică incultură ci durere exprimată şi nu reprimată. "În fiecare provincie, în fiecare loc unde ajungea decretul cu hotărârea împăratului, era jale mare printre iudei; era post, plânset şi bocet şi mulţi se culcau în sac şi cenuşă." Estera 4:3 În capitala Susa, "În timp ce împăratul şi Haman s-au aşezat să bea, cei din cetatea Susa au rămas înmărmuriţi.
1 Când Mardoheu a auzit tot ce s-a întâmplat, şi-a sfâşiat hainele, s-a îmbrăcat în sac şi cenuşă, a ieşit în mijlocul cetăţii şi s-a jeluit cu strigăte mari şi amare.
2 S-a dus până în faţa porţii împăratului, deşi nimeni nu avea voie să vină la poarta împăratului îmbrăcat în haine de sac."

Mardocheu nu se resemnează ca şi ciobanu moldovean din balada Mioriţa. El acţionează, îşi exprimă durerea public, îşi ia haina de lână de capră - o haină aspră şi îşi presară pe el cenuşă. Cenuşa aplicată pe piele dă o senzaţie de usturime. Această senzaţie se intensifică dacă persoana transpiră.

Văd că Mardocheu nu a stat acasă, nu şi-a luat o faţă tristă şi atât. El şi-a manifestat durerea prin "strigăte mari şi amare".  În timp ce Mardoheu îşi trâmbiţa durerea, Haman şi împăratul se delectau cu un pahar de vin.

Estera habar nu avea de edict, de faptul că urma să moară. Dar află că unchiul ei e la poarta împăratului îmbrăcat în sac şi cenuşă. Nu avea cum să fie văzut de împărat pentru că nu avea acces în curtea împăratului. Dar ... locul era împânzit de robi şi aceştia duc vestea Esterei. Împărăteasă nu ridică din umeri crezând că Mardoheu a devenit senil sau că l-a apucat nebunia. Îi trimite haine unchiului ei şi vrea veşti - o femeie practică.

Mardoheu refuză hainele şi îi dă o copie a edictului smenat de către soţul ei, edict care arăta că poporul evreu era sortit pieirii. Nu se apucă să îi spună că soţul ei e un prost şi un nebun, că s-a înconjurat numai cu oameni de doi bani, că e aşa şi pe dincolo. Nu, nu face asta. Îi spune pe scurt vestea, îi dă o copie a actului şi bazat pe educaţia ce i-a dat-o, îi spune să acţioneze. Mardoheu ştia caracterul Esterei.

Hatac, unul din eunucii de încredere a Esterei, este trimis la Mardoheu să îi explice postura în care aceasta se găsea. Împăratul dispunea de viaţa fiecăruia din împărăţia lui. Dacă apăreai în faţa lui şi lui nu îi mai plăcea de tine ... mureai. Chiar şi ea, soţia împăratului, nu putea să meargă la el când avea chef. Trebuia să aştepte să fie chemată.

Mardoheu ascultă mesajul trimis prin Hatac şi nu se lasă păgubaş şi "i-a trimis înapoi Esterei următorul răspuns: „Să nu-ţi imaginezi că, fiind în palat, vei scăpa totuşi cu viaţă, singura dintre toţi iudeii! 14 Dacă vei tăcea acum, mângâierea şi izbăvirea iudeilor va veni din altă parte, iar tu şi familia tatălui tău veţi pieri. Cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie?“" Estera 4:13-14

Hatac revine la Mardoheu cu un alt mesaj. . "15 Estera i-a răspuns lui Mardoheu astfel:
16 „Du-te, strânge-i pe toţi iudeii care se găsesc în Susa şi postiţi pentru mine! Nu mâncaţi şi nu beţi nimic, timp de trei zile, nici ziua, nici noaptea! Şi eu voi posti alături de slujnicele mele, iar apoi voi merge la împărat, deşi este împotriva legii, şi, dacă va fi să pier, voi pieri!“
17 Mardoheu a plecat şi a făcut aşa cum îi poruncise Estera."

"şi, dacă va fi să pier, voi pieri!" nu e o declaraţie în vânt. Sunt vorbele unei femei care ştie cine este şi care luptă pentru ceea ce crede. Estera era evreică, era din poporul Domnului. Avea o cauză pentru care trebuia să lupte şi era decisă să lupte.

Mă cuprinde un fel de invidie pe Estera. Era foarte frumoasă, plăcută, graţioasă, cu un caracter frumos, o femeie ce luptă pentru credinţa ei, viaţa şi poporul ei.  Dar ... eu ce fac? Mă complac în ideea ca sunt doar un om, doar o femeie? Am fost creată cu un scop, un rol, o menire. Sunt unică!
Lupt pentru credinţa mea?
Lupt pentru o cauză?
Am vreo cauză care îmi face fiinţa să se ridice la acţiune?

Un alt erou drag inimii mele, acţionează la fel ca Estera. David ajunge în Valea Dura şi îl aude pe Goliat bătându-şi joc de Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov şi de poporul Lui. Cu ceea ce mânuia el cel mai bine pleacă la luptă. Nu putea suporta ocara, ofensa adusă Dumnezeului său. Şi îl ucide pe Goliat.

Estera merge la împărat şi poporul este salvat!

Estera - o femeie, David - un adolescent înarmat cu nişte pietricele şi o praştie. Istoria poporului s-a schimbat datorită lor. Istoria abundă cu astfel de exemple.

Şi eu ce fac?

Niciun comentariu: