la poarta împăratului!

Povestea din cartea Esterei continuă. Până acum, nu văd că Dumnezeu ar face ceva, că ar interveni, ar schimba răul în bine. În cartea Estera, de fapt, nici nu apare Numele Lui Dumnezeu. După prima seară de banchet, Estera pune lucrurile la punct pentru al doilea banchet, Haman pleacă în culmea fericirii de la palat dar când ajunge la poarta palatului şi dă cu ochii de Mardoheu, fericirea îl părăseşte brusc, împăratul se duce la culcare însă somnul refuză să vină la el. Nu se învârte ca un titirez în pat, nu vizitează palatul, nu convoacă consilii noaptea. Îşi lasă oamenii să doarmă şi deranjează numai pe cei ce îl slujesc citindu-i.

Tocmai în acea noapte, Haman pregătea spânzurătoarea pentru Mardoheu iar împăratului i se reaminteşte din Cronici despre faptul că e în viaţă datorită lui Mardoheu.
"1 În acea noapte împăratul nu a putut să doarmă. A cerut să-i fie adusă „Cartea cronicilor“, adică analele, şi i s-a citit împăratului din ea.
2 S-a găsit scris ce descoperise Mardoheu cu privire la Bigtana şi Tereş, doi dintre eunucii împăratului, responsabili cu paza porţii, care încercaseră să ridice mâna împotriva împăratului Ahaşveroş.
3 Împăratul a întrebat:

– Ce onoare şi ce răsplată i s-au dat lui Mardoheu pentru această faptă? 

– Nu i s-a dat nimic, i-au răspuns împăratului cei care îl slujeau. "

Se pare că nici Haman nu a putut dormi. Voia să scape de Mardoheu. Îl voia mort mai mult ca orice. Spânzurătoarea era gata! La prima oră a venit să vorbească cu împăratul despre asta, să i-l dea pe mână. 

Nici nu intră bine pe poarta exterioară că este zărit de slujitorii ce îi citeau împăratului. La acea oră, slujitorii încă dormeau. Nici Mardoheu nu venise încă la locul lui obişnuit, adica la poarta împăratului. 

Haman Jubila! Împăratul îşi va servi cafeau cu el, între patru ochi, doar ei doi ... A urcat scările în mare viteză şi este întâmpinat de împărat. Nu a putut să îşi spună dorinţa pentru că împăratul are nevoie de cineva cu care să se sfătuiască. 

"6 De îndată ce Haman a intrat, împăratul l-a şi întrebat:

– Ce trebuie făcut pentru omul pe care împăratul doreşte să-l onoreze? 

Haman şi-a zis atunci în gând: „Pe cine altul ar dori împăratul să-l onoreze mai mult, dacă nu pe mine?“
7 Haman i-a răspuns împăratului: 

– Omului pe care împăratul doreşte să-l onoreze 8 trebuie să i se aducă mantia imperială cu care se îmbracă împăratul, calul pe care călăreşte împăratul şi să i se pună pe cap coroana împărătească. 9 Calul şi haina să fie date celui mai nobil dintre demnitarii împăratului, iar el să-l îmbrace pe omul pe care împăratul doreşte să-l onoreze, să-l plimbe călare pe cal prin piaţeta cetăţii şi să strige înaintea lui: „Aşa se cuvine să se facă omului pe care împăratul doreşte să-l onoreze!“
10 Împăratul i-a zis apoi lui Haman: 

– Grăbeşte-te de ia mantia şi calul, aşa cum ai spus, şi fă-i întocmai lui Mardoheu, iudeul care stă la poarta împăratului. Să nu laşi nimic nefăcut din ce ai zis!
11 Haman a luat mantia şi calul, l-a îmbrăcat pe Mardoheu şi l-a plimbat călare pe cal prin piaţeta cetăţii, strigând înaintea lui: „Aşa se cuvine să se facă omului pe care împăratul doreşte să-l onoreze!“  Estera 6:6-11

Când a auzit Haman de onoare, nici prin vârful minţii nu i-a trecut că nu ar fi vorba de el. Şi-a lăsat imaginaţia liberă ... şi tot ce visa el i-a descris împăratului cu lux de amănunte. Împăratului îi înfloreşte un zâmbet pe faţă. Haman e fericit! A dat un răspuns bun şi ... deja se visa călare pe cal, îmbrăcat cu haina împăratului şi având cununa împărătească pe cap. Ceea ce aude Haman însă îl năuceşte complet. Visul lui de fericire se curmă brusc când îl aude pe împărat spunând: 

"– Grăbeşte-te de ia mantia şi calul, aşa cum ai spus, şi fă-i întocmai lui Mardoheu, iudeul care stă la poarta împăratului. Să nu laşi nimic nefăcut din ce ai zis! "

Încerc să îmi închipui ce era în inima lui Haman. Toată ura şi tot dispreţul acumulat pentru Mardocheu trebuia ascuns şi mai tare. Îl voia mort cu orice chip. De asta şi venise în dimineaţa aceea la palat, să îi ceară capul. Acum trebuia să strige tare prin toată cetatea ceea ce credea ca i se cuvenea lui. El trebuia cinstit, nu Mardoheu. El era prietenul de nădejde al împăratului, favoritul acestuia ... ca să nu mai spun şi al împărătesei. Este vorba despre el nu despre Mardoheu. Îşi aminteşte că fusese un complot despre care el nu aflase nimic şi Mardoheu o înştiinţase pe Estera. Aceasta a vorbit cu împăratul şi cei doi fameni fuseseră spânzuraţi. Dar ... el era prietenul împăratului. Mardoheu era doar un iudeu, unul venit în robie .... el era amalecit. 

Pe Mardoheu nu îl impresioanează călătoria asta în care fusese aclamat. Nu dă autografe în stânga şi-n dreapta, nu aşteaptă în sala tronului să fie chemat de împărat şi poftit la masă. El aşteaptă ajutorul de la Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, nu de la împărat. Aşa că după finalizarea călătoriei se întoarce la locul lui, la poarta împăratului. Acolo e locul unde aşteaptă ajutorul Domnului. Acolo e locul lui. 

Haman se duce acasă şi din nou povesteşte cu soţia lui şi cu prietenii lui. "13 Haman a povestit soţiei sale, Zereş, şi prietenilor săi tot ce i s-a întâmplat. Sfătuitorii lui şi Zereş, soţia sa, i-au zis atunci: „Dacă Mardoheu, înaintea căruia ai început să cazi, este din neamul iudeilor, nu vei putea face nimic, ci cu siguranţă vei cădea înaintea lui!“
14 În timp ce vorbeau cu el, au sosit eunucii împăratului şi s-au grăbit să-l trimită pe Haman la ospăţul pregătit de Estera." Estera 6:13-14

Se pare că Zereş şi prietenii lui Haman abia acum află că Mardoheu e iudeu, adica evreu. Abia acum realizează că Mardoheu nu e un om oarecare, un oricine, aflaseră că de iudei nu te poţi atinge cum îţi tună ţie. Îl avertizează că va cădea în faţa lui Mardoheu. Dar ... timpul este prea scurt! Eunucii au bătut la poarta casei lui ca să îl ia la banchet. 

Împăratul pleacă la banchet!

Haman, adus de eunuci, ajunge la banchet!

Estera verifică ultimele detalii ale banchetului şi îşi pregăteşte cu grijă cererea.

Mardoheu e la poarta împăratului aşteptând ajutorul Domnului.