cruţă-mi viaţa!

Răbdarea nu e punctul meu forte. Mi-ar plăcea ca lucrurile să se deruleze mult mai repede, să sar peste etape ca să obţin ceea ce vreau, să termin anumite sarcini şi îndatoriri, să rezolv problemele ce mă frământă. Numai că lucrurile nu se întâmplă cum vreau eu şi când vreau eu. Asta îmi reaminteşte că nu sunt buricul pământului, că soarele nu se roteşte în jurul meu şi lumea nu e la picioarele mele. E nevoie să aştept, să mă rog şi să aştept ... în tăcere ajutorul Domnului.

Estera nu e făcută din acelaşi aluat ca şi mine. Nu s-a dus cu jalba în proţap la împărat, nu l-a denigrat pe Haman, nu a făcut scene tragice pe acolo. Ea s-a rugat, a postit, şi-a dezvăluit identitatea întâi slujitorilor ei acordându-le încrederea, a aşteptat ajutorul Domnului Dumnezeului lui Israel.

M-am tot întrebat de ce nu i-a spus împăratului care este problema de când s-a dus în sala tronului. Apoi ... de ce nu i-a spus din prima seara de banchet? De ce împăratul trebuie să o întrebe de trei ori care îi este cererea? De ce a aşteptat?

În zilele astea de aşteptare, s-au întâmplat multe. Haman părea de neînvins, edictul făcea ravagii în sufletele iudeilor din Persia, în Susa era post şi rugăciune şi Domnul pare total absent.

Pentru că nu Îl văd lucrând cum vreau eu, când vreau eu, nu înseamnă că El nu lucrează, că e absent. El transcede timpul şi totul. Iar mintea mea e limitată şi nu poate să înţeleagă prea mult informaţia asta. Am decis să Îl las pe Dumnezeu să fie Dumnezeu şi prefer să mă dau pe mâna Lui decât să mă las pe mâna mea.

Suntem la a doua seară de banchet, împăratul îşi reînnoieşte întrebarea:
" – Care-ţi este dorinţa, împărăteasă Estera? Îţi va fi împlinită! Oricare îţi este cererea, chiar şi jumătate din împărăţie de ar fi, ţi se va face după voie!"

Eu aş fi stricat totul. Însă nu şi Estera. Încep să o invidiez din ce în ce mai mult.
"3 Împărăteasa Estera a răspuns astfel:
– Dacă am găsit bunăvoinţă înaintea ta, împărate, şi dacă împăratul găseşte că este bine, cruţă-mi viaţa! Aceasta este dorinţa mea. De asemenea, cruţă-mi şi poporul, 4 căci atât eu, cât şi poporul meu am fost vânduţi, ca să fim nimiciţi, ucişi şi stârpiţi. Dacă am fi fost vânduţi ca sclavi şi ca sclave, aş fi tăcut, căci acest lucru nu ar fi meritat atenţia împăratului." Estera 7:3-4

Cred că Haman a făcut un pre-infarct când a auzit asta, realizează brusc că Estera era evreică, că atentase la viaţa împărătesei.

Împăratul e şocat.
"5 Atunci împăratul Ahaşveroş a întrebat-o pe împărăteasa Estera:

– Cine şi unde este acela care a plănuit să facă aşa ceva?"

Bine că nu sunt eu Estera ... mama mia ce ar fi fost la gura mea. Estera însă răspunde altfel:

"6 – Asupritorul şi duşmanul este Haman, nelegiuitul acesta, a răspuns Estera." În şapte cuvinte a spus totul. Estera foloseşte cuvinte puţine iar acestea sunt alese cu grijă.

Cred că împăratul s-a simţit înşelat de Haman, de mâna lui dreaptă.  A început să îşi facă mustrări de conştiinţă. El semnase edictul de exterminare ... dar el semna zeci sau sute de hârtii în fiecare zi. Problema fusese pusă frumos de către Haman ... nu a ştiut o clipă că e viaţa soţiei lui era în pericol. Soţia lui tocmai îi spusese că dacă ar fi fost vânduţi ca şi sclavi, ar fi tăcut. Cum să tacă?

Haman mi se pare că atinge culmile tupeului. Pre-infarcturile se repetă cu repeziciune. Dacă împăratul a ieşit afară, nu e semn bun. Rămâne să îşi ceară viaţa de la împărăteasă dar re-intră în scenă împăratul găsindu-l într-o poziţie rea la acel moment.

"8 Când s-a întors împăratul din grădina palatului în sala ospăţului, l-a găsit pe Haman stând pe patul pe care şedea Estera. Împăratul a zis atunci: 

– Cum?! Vrei să o mai şi constrângi pe împărăteasă chiar în palat, de faţă cu mine?"Estera 7:8

Dumnezeu părea absent. Surprize, surprize! El intervine nu când vreau eu, nu cum vreau eu!