Trăiesc într-un context ... stresat. Termene, situaţii, probleme ce îşi cer drepturile, nervi, dureri, tragedii, decese, boli ... sunt realităţi despre care aud, citesc şi cărora le simt efectele zilnic. Parcă m-am născut într-o lume îmbibată şi înţesată în nemulţumire, durere şi nefericire.
Am decis să scurtez discuţiile cu oamenii ce au talentul de a-şi varsă năduful pe mine, să termin convorbirile în care nemulţumirile vin ca un tsunami de la persoanele cu care vorbesc. Am şi eu nemulţumirile mele şi ... mi-i de ajuns cu ele. Nu mai vreau să le car şi pe ale altora ...
Mă uit la Iacov, la călătoria lui spre Canaan şi nu pot să nu observ cum se transformă. După 20 de ani în care stă sub papucul lui Laban, pleacă spre acasă. Îl văd cum se lasă schimbat de Domnul, cum ridică altare şi şi-a luat familia lângă el ca să se sfinţească, curăţească.
Estera, merge pe acelaşi sistem, al ridicării de altare, a sărbătorilor, a bucuriilor. Ieremia spune poporului: "Pune-ţi semne pe drum, pune-ţi stâlpi şi ia seama la calea, la drumul pe care-l urmezi." (Ieremia 31:21).
Îmi place să observ oamenii. Şocant a fost să descopăr că semenii mei nu ştiu să se bucure. La agape, la Ziua Mulţumirii, la nunţi, oamenii se adună şi încep să se plângă.
Problema bucuriei e una ce mă frământă. Ades mi se spune: "ce-ţi pasă ţie? Eşti mereu veselă, voioasă. Asta înseamnă că nu ai probleme, necazuri, boala nu se prinde de tine ..." La început mă enervam. Acum însă întreb doar atât: "vrei să facem schimb de papuci?"
Nu se predau la şcoală sau universitate lecţii de cum să ne bucurăm, cum să ne manifestăm bucuria, cum să reacţionăm în mijlocul unei sărbători. Dar, nici cum să facem faţă durerii şi necazului nu ni s-au dat lecţii.
Estera şi Mardoheu poruncesc iudeilor să ţină două zile se sărbătoare. Genocidul fusese la un pas distanţă dar situaţia se schimbă. Rezultă un decret imperial şi două zile de sărbătoare. Cum s-a manifestat bucuria lor în aceste zile? S-au odihnit, au mâncat, au cântat, L-au lăudat pe Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov pentru minunea ce a făcut-o în viaţa lor, au mulţumit Domnului, au trimis daruri prietenilor lor, s-au bucurat să primească daruri.
"18 Iudeii din Susa s-au strâns şi în ziua a treisprezecea a lunii, şi în ziua a paisprezecea a lunii, iar în ziua a cincisprezecea s-au odihnit şi au făcut din ea o zi de ospăţ şi de bucurie.
19 De aceea iudeii de la sate au făcut din ziua a paisprezecea a lunii Adar o zi de bucurie şi de ospăţ, o zi de sărbătoare în care prietenii îşi trimit unii altora daruri.
20 Mardoheu a scris aceste lucruri şi a trimis scrisori tuturor iudeilor din provinciile împăratului Ahaşveroş, celor de aproape şi celor de departe, 21 ca să-i îndemne să sărbătorească în fiecare an ziua a paisprezecea a lunii Adar şi ziua a cincisprezecea a aceleiaşi luni, 22 ca zile în care iudeii au scăpat de duşmanii lor şi ca lună în care întristarea lor s-a transformat în bucurie, iar bocetul lor – în fericire. I-a îndemnat să facă din ele zile de ospăţ şi de bucurie şi să trimită daruri de mâncare prietenilor şi daruri celor săraci.
23 Iudeii au acceptat ceea ce începuseră deja să facă şi au făcut întocmai cum le scrisese Mardoheu. 24 Căci agaghitul Haman, fiul lui Hamedata, asupritorul tuturor iudeilor, plănuise stârpirea iudeilor, aruncând „Purul“, adică sorţul, pentru ca aceştia să fie zdrobiţi şi nimiciţi, 25 însă împăratul a prins de veste şi a poruncit în scris să se întoarcă asupra capului lui Haman planul cel rău pe care acesta l-a pus la cale împotriva iudeilor şi să fie spânzurat pe lemn atât el, cât şi fiii acestuia. 26 De aceea au numit aceste zile „Purim“, după cuvântul Pur. Astfel, din pricina tuturor celor scrise în acea scrisoare şi din pricina a ceea ce au văzut şi a ceea ce li s-a întâmplat, 27 iudeii au hotărât atât pentru ei, cât şi pentru urmaşii lor, dar şi pentru toţi cei care li se vor mai adăuga, să nu înceteze să sărbătorească aceste două zile, în fiecare an, după cum spunea scrisoarea, la vremea hotărâtă.
28 Zilele acestea trebuiau amintite şi sărbătorite în fiecare generaţie, de către fiecare clan în parte, în fiecare provincie şi în fiecare cetate. Zilele de Purim nu trebuiau să fie desfiinţate niciodată din mijlocul iudeilor, iar amintirea lor nu trebuia să înceteze printre urmaşii lor.
29 Împărăteasa Estera, fiica lui Abihail, şi iudeul Mardoheu au scris cu toată autoritatea, ca să întărească această a doua scrisoare cu privire la Purim. 30 Mardoheu a trimis scrisori tuturor iudeilor din cele o sută douăzeci şi şapte de provincii imperiale ale lui Ahaşveroş. Ele conţineau cuvinte de pace şi de încredere, 31 pentru a întări sărbătorirea acestor zile de Purim la vremea hotărâtă, aşa cum ceruse iudeul Mardoheu şi împărăteasa Estera şi totodată aşa cum ei înşişi îşi rânduiseră, pentru ei şi pentru urmaşii lor, reglementări cu privire la post şi la bocet.
32 Porunca Esterei a întărit aceste reglementări cu ocazia Purimului şi a fost scrisă într-o carte." Estera 9:18-32
Dincolo de sărbătorile date prin Lege, văd că Biblia nu interzice sărbătorile, celebrările, bucuriile. Spun despre mine că-s creştină şi parcă beau doar oţet şi fiere? Nu cumva ceva nu e în regulă cu mine? Nu cumva îmi merge doar numele că-s creştină şi trăiesc într-o duplicitate crasă?
Dacă iertarea păcatelor nu îmi aduce bucuria eliberării însemană că nu Îl cred pe Christos.
Dacă faptul că Dumnezeu e cu mine mereu nu îmi aduce pace şi linişte înseamnă că Dumnezeul în care mă încred e minuscul.
Dacă nemulţumirea musteşte în mine înseamnă că în nici un caz Biblia nu e cartea mea de căpătâi şi Christos nu îmi e Domn, Stăpân şi Mântuitor.
Dacă în mijlocul bucuriei sunt nemulţumită, morocănoasă, veninoasă, problema e la mine, nu la ceilalţi.
Dacă nimic nu e frumos, plăcut, nimic, nimeni nu mă mulţumeşte, atunci e timpul să cer Domnului să intervină, să Îl las să fie Dumnezeu, să Îl las să mă atingă ca pe Iacov.
E posibil să plec de la Penielul meu, ca şi Iacov, şchiopătând.
E posibil să primesc, ca şi Saul, un ţepuş.
Vreau să mă bucur!
Vreau să ridic altare!
Vreau să îmi pun pietre pe drum!
Vreau să îmi fac şi alte zile de sărbătoare decât cele stabilite de Lege şi să mă bucur!
Vreau să ma bucur dăruind şi primind cadouri!
Vreau să cânt şi să mă las încântată!
Vreau să Îl las pe Domnul să schimbe întristarea mea în bucurie şi bocetul în fericire!
Am decis să scurtez discuţiile cu oamenii ce au talentul de a-şi varsă năduful pe mine, să termin convorbirile în care nemulţumirile vin ca un tsunami de la persoanele cu care vorbesc. Am şi eu nemulţumirile mele şi ... mi-i de ajuns cu ele. Nu mai vreau să le car şi pe ale altora ...
Mă uit la Iacov, la călătoria lui spre Canaan şi nu pot să nu observ cum se transformă. După 20 de ani în care stă sub papucul lui Laban, pleacă spre acasă. Îl văd cum se lasă schimbat de Domnul, cum ridică altare şi şi-a luat familia lângă el ca să se sfinţească, curăţească.
Estera, merge pe acelaşi sistem, al ridicării de altare, a sărbătorilor, a bucuriilor. Ieremia spune poporului: "Pune-ţi semne pe drum, pune-ţi stâlpi şi ia seama la calea, la drumul pe care-l urmezi." (Ieremia 31:21).
Îmi place să observ oamenii. Şocant a fost să descopăr că semenii mei nu ştiu să se bucure. La agape, la Ziua Mulţumirii, la nunţi, oamenii se adună şi încep să se plângă.
Problema bucuriei e una ce mă frământă. Ades mi se spune: "ce-ţi pasă ţie? Eşti mereu veselă, voioasă. Asta înseamnă că nu ai probleme, necazuri, boala nu se prinde de tine ..." La început mă enervam. Acum însă întreb doar atât: "vrei să facem schimb de papuci?"
Nu se predau la şcoală sau universitate lecţii de cum să ne bucurăm, cum să ne manifestăm bucuria, cum să reacţionăm în mijlocul unei sărbători. Dar, nici cum să facem faţă durerii şi necazului nu ni s-au dat lecţii.
Estera şi Mardoheu poruncesc iudeilor să ţină două zile se sărbătoare. Genocidul fusese la un pas distanţă dar situaţia se schimbă. Rezultă un decret imperial şi două zile de sărbătoare. Cum s-a manifestat bucuria lor în aceste zile? S-au odihnit, au mâncat, au cântat, L-au lăudat pe Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov pentru minunea ce a făcut-o în viaţa lor, au mulţumit Domnului, au trimis daruri prietenilor lor, s-au bucurat să primească daruri.
"18 Iudeii din Susa s-au strâns şi în ziua a treisprezecea a lunii, şi în ziua a paisprezecea a lunii, iar în ziua a cincisprezecea s-au odihnit şi au făcut din ea o zi de ospăţ şi de bucurie.
19 De aceea iudeii de la sate au făcut din ziua a paisprezecea a lunii Adar o zi de bucurie şi de ospăţ, o zi de sărbătoare în care prietenii îşi trimit unii altora daruri.
20 Mardoheu a scris aceste lucruri şi a trimis scrisori tuturor iudeilor din provinciile împăratului Ahaşveroş, celor de aproape şi celor de departe, 21 ca să-i îndemne să sărbătorească în fiecare an ziua a paisprezecea a lunii Adar şi ziua a cincisprezecea a aceleiaşi luni, 22 ca zile în care iudeii au scăpat de duşmanii lor şi ca lună în care întristarea lor s-a transformat în bucurie, iar bocetul lor – în fericire. I-a îndemnat să facă din ele zile de ospăţ şi de bucurie şi să trimită daruri de mâncare prietenilor şi daruri celor săraci.
23 Iudeii au acceptat ceea ce începuseră deja să facă şi au făcut întocmai cum le scrisese Mardoheu. 24 Căci agaghitul Haman, fiul lui Hamedata, asupritorul tuturor iudeilor, plănuise stârpirea iudeilor, aruncând „Purul“, adică sorţul, pentru ca aceştia să fie zdrobiţi şi nimiciţi, 25 însă împăratul a prins de veste şi a poruncit în scris să se întoarcă asupra capului lui Haman planul cel rău pe care acesta l-a pus la cale împotriva iudeilor şi să fie spânzurat pe lemn atât el, cât şi fiii acestuia. 26 De aceea au numit aceste zile „Purim“, după cuvântul Pur. Astfel, din pricina tuturor celor scrise în acea scrisoare şi din pricina a ceea ce au văzut şi a ceea ce li s-a întâmplat, 27 iudeii au hotărât atât pentru ei, cât şi pentru urmaşii lor, dar şi pentru toţi cei care li se vor mai adăuga, să nu înceteze să sărbătorească aceste două zile, în fiecare an, după cum spunea scrisoarea, la vremea hotărâtă.
28 Zilele acestea trebuiau amintite şi sărbătorite în fiecare generaţie, de către fiecare clan în parte, în fiecare provincie şi în fiecare cetate. Zilele de Purim nu trebuiau să fie desfiinţate niciodată din mijlocul iudeilor, iar amintirea lor nu trebuia să înceteze printre urmaşii lor.
29 Împărăteasa Estera, fiica lui Abihail, şi iudeul Mardoheu au scris cu toată autoritatea, ca să întărească această a doua scrisoare cu privire la Purim. 30 Mardoheu a trimis scrisori tuturor iudeilor din cele o sută douăzeci şi şapte de provincii imperiale ale lui Ahaşveroş. Ele conţineau cuvinte de pace şi de încredere, 31 pentru a întări sărbătorirea acestor zile de Purim la vremea hotărâtă, aşa cum ceruse iudeul Mardoheu şi împărăteasa Estera şi totodată aşa cum ei înşişi îşi rânduiseră, pentru ei şi pentru urmaşii lor, reglementări cu privire la post şi la bocet.
32 Porunca Esterei a întărit aceste reglementări cu ocazia Purimului şi a fost scrisă într-o carte." Estera 9:18-32
Dincolo de sărbătorile date prin Lege, văd că Biblia nu interzice sărbătorile, celebrările, bucuriile. Spun despre mine că-s creştină şi parcă beau doar oţet şi fiere? Nu cumva ceva nu e în regulă cu mine? Nu cumva îmi merge doar numele că-s creştină şi trăiesc într-o duplicitate crasă?
Dacă iertarea păcatelor nu îmi aduce bucuria eliberării însemană că nu Îl cred pe Christos.
Dacă faptul că Dumnezeu e cu mine mereu nu îmi aduce pace şi linişte înseamnă că Dumnezeul în care mă încred e minuscul.
Dacă nemulţumirea musteşte în mine înseamnă că în nici un caz Biblia nu e cartea mea de căpătâi şi Christos nu îmi e Domn, Stăpân şi Mântuitor.
Dacă în mijlocul bucuriei sunt nemulţumită, morocănoasă, veninoasă, problema e la mine, nu la ceilalţi.
Dacă nimic nu e frumos, plăcut, nimic, nimeni nu mă mulţumeşte, atunci e timpul să cer Domnului să intervină, să Îl las să fie Dumnezeu, să Îl las să mă atingă ca pe Iacov.
E posibil să plec de la Penielul meu, ca şi Iacov, şchiopătând.
E posibil să primesc, ca şi Saul, un ţepuş.
Vreau să mă bucur!
Vreau să ridic altare!
Vreau să îmi pun pietre pe drum!
Vreau să îmi fac şi alte zile de sărbătoare decât cele stabilite de Lege şi să mă bucur!
Vreau să ma bucur dăruind şi primind cadouri!
Vreau să cânt şi să mă las încântată!
Vreau să Îl las pe Domnul să schimbe întristarea mea în bucurie şi bocetul în fericire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu