sentinta, ciocan, vinovat, har, iertare ....

Un obicei cu care ma lupt e cel de a judeca oamenii dupa prima impresie. De regula asa cum ii cataloghez, asa sunt. Insa, uit un lucru esential. Nu eu sunt standardul de judecata, nu sunt eu judecator, nu eu tin ciocanelul cu care se da sentinta.
Citesc si aud despre hoti, criminali, violatori, proxeneti, pedofili, monstri umani, ma ingrozesc si ... incep sa ii judec. Aud de sentinta data si ... aaaa, nu e prea putin, scapa prea usor ...
Apostolul Pavel insa in Romani 2:1-2 scrie asa: "Asa dar, omule, oricine ai fi tu, care, judeci pe altul, nu te poti desvinovati; caci prin faptul ca judeci pe altul, te osandesti singur; fiindca tu, care judeci pe altul, faci aceleasi lucruri. Stim, in adevar, ca judecata lui Dumnezeu impotriva celor ce savarsesc astfel de lucruri, este potrivita cu adevarul."
Judec pe altii prin prisma mea, judec pe altii cand eu fac la fel insa nu ma vad ... ceea ce uit e ca judecata e a lui Dumnezeu. Judecand iau locul lui Dumnezeu. Judec din punctul meu de vedere, dupa opinia mea insa ... uit ca nu eu sunt standardul, ca si eu sunt om, la fel ca cel pe care il judec.
Da, Biblia ne cere sa uram pacatul nu pacatosii, si eu ce fac? Exact invers. Si ma compar cu Hitler, Stalin si altii si in comparatie cu ei ... imi astept aripile si cununile si astept ca ingerii din cor sa se alinieze sa ma onoreze cum trebuie dar, Dumnezeu nu ma compara cu Hitler si Stalin sau altii, ma compara cu El.
Si ca sa fie si mai "frumos", Pavel spune ca: "nu este nici unul care sa faca binele, nici unul macar". Deci nici eu, ....
Daca mi s-ar cere sa intru in cer sarind pana la luna in loc sa iubesc pe aproapele ca pe mine, sa il iert, sa ma rog pentru el, sa il urmez pe Hristos as crede ca e mai usor insa e imposibil. Ajung in cer prin har.
Pot sa urc pe Everest, acolo sa asez o masa si un scaun pe masa, sa ma urc pe scaun si tot n-ajung la luna, pot sa ma agat de nu stiu ce racheta, sa imi leg de un scaun nu stiu cate baloane cu heliu ca sa ma ridic dincolo de nori ... ca sa ajung la luna si ... tot nu ajung.
Dar constienta ca nu pot ajunge la luna ma uit la tine si te judec ca te duci in Dubai si te cocoti pe cel mai inalt turn din lume, te judec ....Arat cu degetul acuzandu-te incercand sa ma scuz pe mine, aruncand lumina spre tine .... Cred ca Dumnezeu te va pedepsi pe tine si va trece cu vederea de mine? Nu, in nici un caz, asemenea tertipuri nu merg la Dumnezeu.
Am o porunca de indeplinit: "voi fiti, deci, desavarsiti, dupa cum si Tatal vostru cel ceresc este desavarsit" Matei 5: 48. Dar ... nu pot fi desarvarsita, perfecta ... e imposibil ...
Si in febra agitatiei mele cand judec uit ca nu te cunosc, uit ca habar nu am cine esti, habar nu am de visurile tale, de valorile tale, habar nu am de ziua ta de ieri, de trecutul tau. Te judec dupa ceea ce vad astazi, acum. Realista sa fiu ... ma cred atotcunoscatoare incat nici nu ma intereseaza trecutul tau ... Dar judecata, sentinta e nemiloasa nici macar nu tin cont ca nu stiu viitorul, ca tu esti inca viu, ca Domnul are o lucrare cu tine ce nu e inca terminata.
Nu ma raportez la tine ca la un Samson ce azi ai ochii scosi si esti legat de stalpii palatului, dar maine vei darama palatul impreuna cu toata nelegiurea din el. Te vad azi cioban cu deficiente de vorbire insa nu stiu ca tu maine vei fi un Moise ce va scoate poporul din Egypt. Te vad azi un copil prost ce tot fredoneaza melodii si nu stiu ca maine vei fi David. Azi esti prea doba de carte dar maine poti fi Pavel. Azi esti pescar si dintr-o bucata insa maine poti fi Petru ce n-are nici o jena sa vobeasca oricarei multimi. Azi te vad un Noe nebun insa maine ma voi ruga de tine sa ma iei in barca ta.
Uit ca Dumnezeu nu si-a incheiat lucrarea cu tine ... ca esti viu ...
Ma gandesc la talharul de pe cruce, la multimea adunata acolo si ... imi inchipui ca sunt acolo si ca talharul ar incepe sa spuna ca ii pare rau, ca vrea un nou inceput, ca ne cere iertare. Oooooh, acu iti pare rau? Acum cand doare? Acum cand moartea e la distanta de un fir de par? Pana acum, unde ti-a fost capul? Dar el nu de uita la mine, nu cere de la mine si de la tine indurare, iertare ... se intoarce spre Isus si il roaga sa isi aduca aminte de el cand va veni in imparatia Lui. Isus ii raspunde promt: "Azi, vei fi cu mine in rai" .
Talharul a ajuns in acea zi in rai, acolo unde vreau sa ajung si eu. N-a primit mila, indurarea si iertarea mea ci le-a primit de la Dumnezeu. A primit harul acolo pe cruce.
Cer iertare, indurare, mila de la Dumnezeu si la fel ca mine o face si cel ce trebuie sa ispaseasca puscarie pentru zece vieti sau cel ce e in puscaria mintii si sufletului lui si oriunde am fi, orice am fi facut primim harul de la Dumnezeu.
Doamne ... iarta-ma ca m-am crezut standard, ca am acuzat pe altii crezand ca Tu vei uita de mine, ca nu am iubit pe cei carora Tu le-ai acordat har crezandu-te nedrept si am ajutat si m-am unit cu altii in darea sentinetei si in a-l face sa plateasca. Iarta-ma ca nu m-a interesat trecutul, prezentul si viitorul acelor persoane ...
Iarta-ma ...
Am nevoie de iertarea Ta, am nevoie de har de la Tine ...
Tu esti cel ce judeci, Tu esti cel ce dai har ... schimba-mi inima, ajuta-ma sa iubesc, ajuta-ma sa acord har ... iarta-ma ...