Ca să pot fi modelată, transformată, schimbată, e nevoie să fiu pusă pe roata Olarului sau pe masa de lucru a Creatorului şi să mă aducă la ceea ce a intenţionat El cu mine. Anturajul, mediul, filosofiile si ideile ce m-au modelat până acum, le trec prin filtrul Scripturii şi abia acum, prin nişte lentile mai mature văd câtă înfluenţă nefastă au avut în viaţa mea. M-am dat pe Mâna Domnului care m-a aşezat pe masa Lui de lucru.
Am crezut că va face hocus pocus şi eu voi fi gata transformată. Cât ai clipi şi transformarea e gata. Cred că El se distrează de ideile mele creţe şi bine face că nu se ia după mine.
Poporul Israel şi Iuda vor ajunge in exil, in Babilon şi umilirile vor veni cu duiumul. Neascultarea duce la robie şi robia nu e uşoară şi nici plăcută. Umilinţele vin una după alta ... ajungi pe burtă şi habar nu ai când ai ajuns acolo. Domnul îngăduie să ajungi preş sau prag ... sau şi una şi alta.
Dar starea asta nu durează o veşnicie ci e temporară. În furtună, necaz, când îţi bei cupa dezamăgirii până la capăt, când simţi drojdia strecurîndu-se printre dinţi ... nu mai vezi nici o soluţie. Nici un om nu te poate salva. Nimeni nu poate interveni pentru tine. Nu vezi, nu auzi, nu crezi că mai există salvare. Tentaculele depresiei te strîng, te încălzeşti şi adormi.
Si apare Isaia strigând:
"17 Trezeşte-te! Trezeşte-te! Ridică-te, Ierusalime, tu, care ai băut din mâna DOMNULUI cupa mâniei Lui, care ai sorbit până la drojdii potirul ameţelii! 18 Între toţi fiii pe care i-a născut, nu este nici unul care să-l călăuzească; între toţi fiii pe care i-a crescut, nu este nici unul care să-l apuce de mână.
19 Aceste două nenorociri au venit peste tine: pustiirea şi nimicirea, foametea şi sabia. Cine mai poate să plângă pentru tine? Cine te mai poate mângâia?
20 Fiii tăi zac leşinaţi la fiecare colţ de uliţă, ca o antilopă prinsă în laţ; sunt plini de mânia DOMNULUI şi de mustrarea Dumnezeului tău.
21 De aceea, ascultă aceasta, tu, care eşti nenorocit, tu, care eşti îmbătat, dar nu de vin!
22 Aşa vorbeşte Stăpânul tău, DOMNUL şi Dumnezeul tău, Apărătorul poporului Său: «Iată, ţi-am luat din mână cupa ameţelii, iar din potirul mâniei Mele nu vei mai bea vreodată! 23 O voi pune în mâna asupritorilor tăi, a celor care ţi-au zis: ‘Apleacă-te, ca să putem călca peste tine!’ Ţi-ai făcut atunci spatele ca pământul şi ca un drum pe care ei să umble!»" Isaia 51:17-23
Isaia, ţie îţi e rău? Tu ce vrei de fapt? Tu nu vezi în ce stare sunt? Chiar nu vezi în ce stare am ajuns? Să mă trezesc? M-am obişuit cu umilinţele, cu greu, am ajuns să cred ceea ce se spune despre mine, jignirile fac parte din meniul zilei ... Să mă trezesc?
Ce spui tu acolo? Domnul a îngăduit asta cu un scop? Înseamnă că Domnul ma urăşate tare dacă mi-a făcut asta, nu? Hah? A facut-o pentru că mă iubeşte? Asta e dragoste? Isaia ... uite, între noi fie vorba ... tu ştii că lumea vorbeşte că eşti oleacă cu capul, da? Unde vezi tu aici dragoste? Domnul se foloseşte de alţii ca să mă frângă, transforme pe mine?
Neascultarea a dus la robie, umilinţă, deznădejde, depresie, lipsă de credinţă, de speranţă ...
Dar Domnul nu îşi uită poporul în robie, nu uită de mine. Nu are cum! El e credincios şi drept. Mă iubeşte prea mult ca să mă lase să mă autodistrug. Mă aşează pe masa Lui de lucru şi ma frânge bucăţică cu bucăţică. Trebuie să înlăture obiceiurile, dependenţele, ideile, filosofiile care m-au dus la neascultare şi apoi în robie. Şi asta doare tare ...
Eu nu Îl văd pe El la lucru ci îi văd pe cei pe care îi foloseşte iar mânia creşte în mine ca şi pâinea pusă la dospit, ura se iveşte şi face echipă bună cu mânia. Mi-e ruşine să fac explozie ... aşa că sunt gata să fac implozie. Numai că Domnul s-a îndurat de mine şi mi-a arătat că El e la lucru. Oamenii ce ii foloseşte pentru transformarea mea sunt instrumente în mâinile Sale.
Şi asta e eliberator!
Sunt pe masa de lucru ... frântă şi ce pot face acum? Să stau la poveşti cu El! Să Îl las să mă refacă bucăţică cu bucăţică. Să Îl las să mă vindece, aline, iubească, alinte, înveţe, mustre, mângâie, crească, întărească. Să mă înveţe să iert pe cei pe care i-a folosit pentru robia mea, pentru dezamăgiri, umiliri ...
Hebrew: Nachamu, nachamu ami Yomar Elokaichem (2x) Dab'ru al lev Yerushalayim Kir'u eyleha (2x) English: Comfort, comfort, My people Says your God Speak to the heart of Jerusalem Call unto her
Am crezut că va face hocus pocus şi eu voi fi gata transformată. Cât ai clipi şi transformarea e gata. Cred că El se distrează de ideile mele creţe şi bine face că nu se ia după mine.
Poporul Israel şi Iuda vor ajunge in exil, in Babilon şi umilirile vor veni cu duiumul. Neascultarea duce la robie şi robia nu e uşoară şi nici plăcută. Umilinţele vin una după alta ... ajungi pe burtă şi habar nu ai când ai ajuns acolo. Domnul îngăduie să ajungi preş sau prag ... sau şi una şi alta.
Dar starea asta nu durează o veşnicie ci e temporară. În furtună, necaz, când îţi bei cupa dezamăgirii până la capăt, când simţi drojdia strecurîndu-se printre dinţi ... nu mai vezi nici o soluţie. Nici un om nu te poate salva. Nimeni nu poate interveni pentru tine. Nu vezi, nu auzi, nu crezi că mai există salvare. Tentaculele depresiei te strîng, te încălzeşti şi adormi.
Si apare Isaia strigând:
"17 Trezeşte-te! Trezeşte-te! Ridică-te, Ierusalime, tu, care ai băut din mâna DOMNULUI cupa mâniei Lui, care ai sorbit până la drojdii potirul ameţelii! 18 Între toţi fiii pe care i-a născut, nu este nici unul care să-l călăuzească; între toţi fiii pe care i-a crescut, nu este nici unul care să-l apuce de mână.
19 Aceste două nenorociri au venit peste tine: pustiirea şi nimicirea, foametea şi sabia. Cine mai poate să plângă pentru tine? Cine te mai poate mângâia?
20 Fiii tăi zac leşinaţi la fiecare colţ de uliţă, ca o antilopă prinsă în laţ; sunt plini de mânia DOMNULUI şi de mustrarea Dumnezeului tău.
21 De aceea, ascultă aceasta, tu, care eşti nenorocit, tu, care eşti îmbătat, dar nu de vin!
22 Aşa vorbeşte Stăpânul tău, DOMNUL şi Dumnezeul tău, Apărătorul poporului Său: «Iată, ţi-am luat din mână cupa ameţelii, iar din potirul mâniei Mele nu vei mai bea vreodată! 23 O voi pune în mâna asupritorilor tăi, a celor care ţi-au zis: ‘Apleacă-te, ca să putem călca peste tine!’ Ţi-ai făcut atunci spatele ca pământul şi ca un drum pe care ei să umble!»" Isaia 51:17-23
Isaia, ţie îţi e rău? Tu ce vrei de fapt? Tu nu vezi în ce stare sunt? Chiar nu vezi în ce stare am ajuns? Să mă trezesc? M-am obişuit cu umilinţele, cu greu, am ajuns să cred ceea ce se spune despre mine, jignirile fac parte din meniul zilei ... Să mă trezesc?
Ce spui tu acolo? Domnul a îngăduit asta cu un scop? Înseamnă că Domnul ma urăşate tare dacă mi-a făcut asta, nu? Hah? A facut-o pentru că mă iubeşte? Asta e dragoste? Isaia ... uite, între noi fie vorba ... tu ştii că lumea vorbeşte că eşti oleacă cu capul, da? Unde vezi tu aici dragoste? Domnul se foloseşte de alţii ca să mă frângă, transforme pe mine?
Neascultarea a dus la robie, umilinţă, deznădejde, depresie, lipsă de credinţă, de speranţă ...
Dar Domnul nu îşi uită poporul în robie, nu uită de mine. Nu are cum! El e credincios şi drept. Mă iubeşte prea mult ca să mă lase să mă autodistrug. Mă aşează pe masa Lui de lucru şi ma frânge bucăţică cu bucăţică. Trebuie să înlăture obiceiurile, dependenţele, ideile, filosofiile care m-au dus la neascultare şi apoi în robie. Şi asta doare tare ...
Eu nu Îl văd pe El la lucru ci îi văd pe cei pe care îi foloseşte iar mânia creşte în mine ca şi pâinea pusă la dospit, ura se iveşte şi face echipă bună cu mânia. Mi-e ruşine să fac explozie ... aşa că sunt gata să fac implozie. Numai că Domnul s-a îndurat de mine şi mi-a arătat că El e la lucru. Oamenii ce ii foloseşte pentru transformarea mea sunt instrumente în mâinile Sale.
Şi asta e eliberator!
Sunt pe masa de lucru ... frântă şi ce pot face acum? Să stau la poveşti cu El! Să Îl las să mă refacă bucăţică cu bucăţică. Să Îl las să mă vindece, aline, iubească, alinte, înveţe, mustre, mângâie, crească, întărească. Să mă înveţe să iert pe cei pe care i-a folosit pentru robia mea, pentru dezamăgiri, umiliri ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu