Miturile te îmbată cu apă rece ... şi atât.

Citesc de zor materiale despre Isaia 52:13-15 şi Isaia 53 din perspectivă iudaică, mesianică şi creştină. Nu poţi crede dacă nu vrei să crezi. Dar dacă decizi să nu crezi, nu înseamnă că lucrurile nu s-au întâmplat aşa cum sunt scrise. Nu poţi face interpretări pe text după cum îţi place. De fapt ... poţi să o faci. Dar nu te ajută cu nimic ... poate să te afunzi mai mult şi mai mult în confuzie.

M-am văzut confruntată cu câteva lucruri pe care a trebuit să mi le clarific şi să iau nişte decizii.
Cred că Biblia este Cuvântul Lui Dumnezeu?
Cred că El este Creatorul universului, văzutelor şi nevăzutelor?
Cred că neascultarea Evei şi a soţului ei a adus păcatul în lume?
Cred că acolo, în Eden, relaţia omului cu Dumnezeu s-a rupt?
Cred că păcatul a atras după el consecinţe devastatoare pentru om?
Cred că prin jertfă păcatul poate fi iertat?
Adica cineva moare ca eu sa fiu iertată.

Dacă răspunsurile la întrebările astea nu sunt Da, atunci nu pot merge mai departe, nu pot înţelege despre ceea ce vorbeşte Dumnezeu cu Adam in Eden. Nu pot înţelege prima profeţie mesianică.
"15 Voi pune duşmănie între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; El îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei zdrobi călcâiul.“ " Geneza 3:15

Şi nu că nu pot înţelege, că de înţeles înţeleg. Mândria nu mă lasă sa accept şi să cred. Din cauza ei nu pot vedea efectele păcatului, nu Îl văd pe Dumnezeu, nu vreau să văd preţul plătit de Mesia pentru mine. E mai uşor să te vezi în mulţime, să tratezi lucrurile la grămadă şi să fugi de Dumnezeu, să fugi de tine şi de a sta faţă în faţă cu El.

"Toţi suntem păcătoţi. Toţi am păcătuit." Da, e adevărat. Însă Dumnezeu tratează problema personal, cu fiecare în parte, nu la grămadă. "16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. " Ioan 3:16

Dar să nu plec din Isaia. "6 Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare urmându-şi propriul drum, dar DOMNUL a pus asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor. " Isaia 53:6

Păcatul a adus distanţarea de Dumnezeu, fuga de El. Rătăceam unde mă ducea mintea. Alergam oriunde mi se părea că e bine, frumos şi comod. Iniţiativa răscumpărării nu îmi aparţine. Preţul L-a plătit Isus Christos = Yeshua HaMaschiach că o cred sau nu. Dacă accept acest lucru atunci primesc iertarea, mântuirea, salvarea şi viaţa veşnică. Dacă nu ... consecinţele alegerii le culeg fără doar şi poate.

Evreii vremii Lui Isus Christos - Yeshua HaMachiach nu putea accepta un Mesia ce suferă şi moare. Ţinerea legii şi a legilor legii le conferea un sentiment de sfinţenie şi superioritate. Nu era necesară jertfa Lui pentru ei, nu puteau accepta ca El să moară pentru ei ... nu se vedeau păcătoşi. 

Într-o cultură în care eşti îndemnat pe orice canal media să îţi trăieşti viaţa, totul pentru Carpe Diem, într-o vreme în care nu există adevăr absolut ci totul este relativ, într-o lume politeistă îndiferent de confesiune şi denominaţiune ... păcatul e ceva despre care nu se vorbeşte. Biblia e deplasată ... e pentru dezaxaţi emoţional şi mental. Moştenim genetic o plagă. Nu ne vedem, credem, simţim păcătoşi. 

Aud de mitul naşterii, al paştelui, al creaţiei ... Christos = Mesia, nu e un mit, e o realitate. E o Persoana. E Dumnezeu întrupat. Miturile te îmbată cu apă rece ... şi atât. Biblia e îmbibată şi înţesată cu promisiuni din partea Domnului, cu relatări în care Domnul îşi împlineşte promisiunile la punct şi virgulă, la literă şi iotă. În Scripturi, atât în Vechiul cât şi în Noul Testament, pot vedea împlinirea profeţiilor, a promisiunilor, pot citi însă pot experimenta pe propria piele credincioşia Lui Dumnezeu. Pot numai dacă vreau!