duminică, 26 ianuarie 2014

Şi vezi, dacă este cale de durere în mine!

Rugăciune către Dumnezeu care adânceşte inimile şi vorbeşte despre iubirea celor drepţi şi de ură către cei răi.

Meşterului cântăreţ. Un psalm al lui David.
Doamne! Cercetatu-m-ai şi m-ai cunoscut.
Tu stii cand stau şi când mă scol,
Priceput-ai gândul meu de departe;
Calea mea şi şederea mea ai uşurat,
Şi cu toate cărările mele eşti obişnuit.
Căci (nu apuc) să am cuvânt pe limba mea,
Doamne, (pe care să nu-l ştii) Tu care le ştii pe toate ...

Mă învălui (de pretutindeni) din faţă, din spate,
Si pus-ai asupra mea mâna Ta.
Minune este ştiinţa (Ta) pentru mine,
S-a înălţat aşa de mult,
Că nu pot s-o ajung.

Unde mă voi duce de la Duhul Tău,
Şi unde voi fugi de Faţa Ta?
Dacă mă voi sui în ceruri, acolo eşti,
Dacă mă voi pogorî în iad, acolo eşti.

De voi lua aripile zorilor,
Mă vor sălăşlui pe marginile mărilor,
Chiar şi acolo mă va duce mâna Ta,
Şi mă va ţine dreapta Ta,
Şi zis-am: doar întunericul mă va acoperi,
Şi noaptea este lumină pentru mine.

Chiar întunericul nu Te va întuneca,
Şi noaptea va lumina ca ziua.
Precum este întuneric aşa şi lumină.

Căci Tu ai dobândit rărunchii mei,
Învelitu-m-ai în pântecele maicei mele.
Te laud pentru înfricoşările Tale, minunatu-m-au minunile făpturilor Tale.
Şi sufletul meu le cunoaşte foarte.
Nu s-au ascuns oasele mele de la Tine.
Care făcutu-m-ai prin ascuns ca o cusătură,
În adâncimile pământului.

Prunc, (in pântecele mamei) m-ai văzut cu ochii Tăi,
Şi în cartea Ta toate scrise au fost
În zilele plăsmuirii când nici una dintre ele (nu erau).

Şi cât de scumpi îmi sunt prietenii Tăi,
Atotputernice!
Cât s-au întărit fruntaşii lor.
I-aş număra pre ei,
Dar sunt mai mulţi decât nisipul,

Trezitu-m-am şi încă sunt cu Tine.

Dumnezeul meu! de ai ucide pre cel rău!
Oameni doritori de sânge depărtaţi-vă de mine!
Ei vorbit-au de Tine cu gând strâmb,
Spre deşărtăciune se ridică duşmanii Tăi.
Oare cei care Te urăsc, Doamne, nu-i voi urî?
Şi pre cei care se scoală împotriva Ta, să nu-i urgisesc?

Cu desăvârşită ură îi urăsc,
Au fost duşmanii mei.
Cercetează-mă, Atotputernice, şi cunoaşte inima mea,
Încearcă-mă şi vei cunoaşte gândurile mele.
Şi vezi, dacă este cale de durere în mine!

Psalmul 139 din Psaltirea lui David (tălmăcită după textul biblic) - Contesa Calomira de Cimara, Tipografia "Lumina Moldovei", Iaşi, 1922

2 comentarii:

A.Dama spunea...

Ma "topeste" expresia "zilele plasmuirii".
Dar chestia cu cusatura in adancimile pamantului suna altfel acum, dupa operatie. :)

O zi cu cercetarea Lui, draga Cella!

cella spunea...

Pe mine ma fascineaza altceva. Fiecare din noi rezonam diferit la anumite expresii/pasaje din Biblie ... si asta din cauza experientelor noastre de viata, a modului in care suntem structurati si a mediului in care traim.

Multumesc de urare;)