joi, 23 decembrie 2010

amalgam de sacru si profan

Am gasit o expresie socanta la prima vedere: "Renunt la crestinism pentru a-L urma pe Christos".
Inainte de a da cu piatra, am analizat mai mult viata mea prin prisma acestei afirmatii. Sunt crestina, ma bat cu pumnul in piept ca traiesc intr-o tara crestina ... oarecum stiu tot ce implica traiul, mentalitatea unui crestin. Avem denominatiuni suficient de multe ca sa ma pierd in diferentierea lor.
Crestin inseamna urmas al Lui Christos. Adica pot sa cred ce credea El, sa urmez cu punct si virgula cum zice El. Sa Il urmez inseamna efectiv sa traiesc si sa actionez ca El.
Recunosc ca foarte multa vreme am fost un crestin ce a crezut, ce a respectat punctul, virgula si orice semn de punctuatie. Adica o legalista. Voaim sa stiu filosofia crestinului, sa ma imbat in aceasta. Nepasandu-mi de Christos prea mult.  El era foarte important insa mai importanta era filosofia ce Il inconjura, legile, amendamentele, ordinele.
Da, eram ca o cioata ce sta langa soba sau semineu si e calda, poate chiar fierbinte ... mai calda ca altii, mai aproape de adevar .... dar atat. Ca sa Il urmez pe Christos trebuie sa decid sa ma arunc in foc, sa ard ca El, cu El, in El.
"Sa nu mai dati in stapanirea pacatului madularele voastre, ca niste unelte ale nelegiuirii; ci dati-va pe voi insiva lui Dumnezeu, ca vii, din morti cum erati; si dati lui Dumnezeu madularele voastre, ca pe niste unelte ale neprihanirii. (Rom.6:13)"
Crezusem ca viata e un fel de dulap cu multe sertarase separate. Sertar pentru sentimente, pentru relatii, servici, parinti, neamuri, afaceri, biserica, nevoiasi, Dumnezeu, viata mea personala ... si tot asa. Daca ma dau toata Lui Dumnezeu inseamna ca ii dau toate sertarasele mele si El sa refaca ordinea mintii mele sertaruita? Sa uneasca, lipeasca, desfaca ideile mele despre sacru si profan. Sa lipeasca viata mea intr-un intreg ...
Dar asta doaaaaaaaareeeeee!!!!!
Era usor cum gandeam eu: Acum traiesc sacru pentru ca sunt la biserica si cant, ma rog, vorbesc frumos, daruiesc .... si apoi plec acasa si traiesc intre sacru si profan. Fac slalom intre ele si e drept ca golul din sufletul meu e dureros, sfasietor ... insa nu asa traiesc toti? Daca traiesc numai sacru ... o sa se uite lumea ciudat la mine, vor zice ca-s sectanta, ciudata. ... Imbinandu-le, par normala.
Numai ca mi s-a acrit de aceasta duplicitate, dualitate, divizare si nu ma intereseaza ce zicea lumea asta! Vreau sa ard cu Isus. Vreau sa traiesc cum a trait El. Vreau sa iubesc ca El. Vreau sa renunt la crestinism ca sa Il urmez pe Christos. Renunt la filosofii si prostii de dragul Lui Christos.
Doamne, schimba, rupe, sfasie, deslipeste, taie tot ce e nebunesc, logic, usor, tot ce ma duce la autodistrugere, tot ce ma tine legata de profan. Te las sa operezi toate madularele mele, sa le asezi Tu in ordine, sa le vindeci pentru ca sunt ale Tale. Ma predau toata ... asa amalgam de sacru si profan, prostii si filosofii, ciudatenii, gesturi acre, cuvinte amare, ganduri nesimtite, idei nebune ...
Vreau sa ard cu Tine, pentru Tine, in Tine! 100%.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Minunat articol. Pacat ca ne e frica sa facem fiecare clipa sacra si ne lasam ispititi si de profan.

Cella spunea...

si oare ce ar trebui sa facem ca sa traim sacru?