Cand tin la cineva, cand iubesc pe cineva nu pot sa nu actionez. Nu am cum sa stau relaxata si sa tratez acea persoana indiferent. Nu pot sa nu spun la toata lumea despre acea persoana, despre cat de deosebita este, despre ... ce comoara am descoperit. Efectiv as infecta pe toti sa iubeasca acea persoana.
Exista cineva care ma iubeste enorm, mai mult decat imi pot inchipui sau pot visa, care a trimis pe Fiul Sau sa moara pentru mine, ca eu sa pot sa intru libera in prezenta Lui, sa pot sa vorbesc cu El, sa ii spun Tata. E vorba despre Creatorul cerului si pamantului, despre Cel ce tine universul in palma Sa. E vorba despre Dumnezeu. Isus e Numele cu care eu pot intra in prezenta Tatii si cumva incepusem sa Il iubesc. Numai ca ... era o dragoste ciudata. O dragoste ascunsa ce seamana cu o teorie, un ideal, un cod moral. O dragostea ce ma facea acra, dura pentru a respecta reguli, contabilizam actiunile ce cumva ar tine de aceasta dragoste.
Acceptasem ca doar prin jertfa Lui Hristos sunt iertata de pacatele mele, doar prin Isus ajung la Tata insa multa vreme i-am respins dragostea. Am luat faptul in sine si nu am vrut sa accept dragostea ... era prea multa dragoste, prea ciudata, prea de neinteles, cum sa iubesti pe cineva ce nu vezi? Dar, Hristos a murit de dragul meu, a murit pe cruce pentru pacatele mele pentru ca ma iubeste, pentru ca ma vrea cu disperare sa fiu a Lui. Tata a sacrificat totul pentru mine si eu mental am acceptat dragostea Lui insa inima ... nu puteam sa o dau. M-ar fi schimbat, M-ar fi infectat cu dragoste si ... cine stie ce se putea intampla .... Eu eram cerebrala, logica si asta mi-ar afecta sistemul de gandire ... ce s-ar fi intamplat cu mine?
Asa ca am construit un zid mai gros decat Zidul Chinezesc, am lasat sa creasca o carapace mai ceva ca la broasca testoasa in jurul inimii mele si am tinut-o acolo la adapost, la umbra, la racoare ... si ea se stingea incetul cu incetul ... ceea ce Tata nu a suportat sa vada si in timp ce eu incercam sa inchid zavoarele, El darama zidurile ... dureroasa operatiune ....
Cred ca inima imi era in coma profunda cand zidurile au inceput sa se darame ... nu mai aveam ce sa mai fac si m-am lasat pe mana Tatii ... L-am lasat pe Isus sa opereze inima mea ce statea la criogenizare, a adus-o la viata si i-a reamintit scopul pentru care a fost creata si anume: sa iubeasca fara logica, reguli ...
Inima mea s-a infectat de dragoste, o dragoste ce mi-a cuprins viata, ce-mi face fata senina, ce atarna un zambet intre urechi, ce face lacrimile sa iasa daca e nevoie si din calcaie cand aude o poveste dureroasa sau cand afla de necazul cuiva.
Nu exista antibiotic pentru infectia asta si nu ma duc la nici un doctor ca sa ma trateze pentru ca mana Marelui Medic a schimbat arterele inimii mele si a fost un fel de operatie pe cord deschis. Zidul Chinezesc si carapacea broastii testoase sunt amintiri amare, amintiri dureroase ... nici nu le pastrez, nici nu vreau sa imi amintesc de ele ... imi place cum ma schimba dragostea Lui Isus, imi place cum pe zi ce trece ma schimba si nu-mi mai pasa de orgoliul meu, de visele-mi crete, de ce spun unii, de parerea si judecata oamenilor. Singura parere de care imi pasa e cea a Lui Isus. Si, inima mea care vorbeste cu inima Lui imi spune ca ii e atata de bine acum. E fericita sa fie lasata sa iubeasca, sa duca in fiecare por si atom al fiintei mele dragostea ce vine de la Isus aducand vindecare si schimbandu-ma asemenea Lui.
Nu mai vreau sa las dragostea afara ci o las in mine, o las sa ma schimbe, o las sa ma infecteze si dragostea asta e contagioasa. E o dragoste ce poate fi explicata numai in termenii Lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu