"Noi Il iubim pentru ca El ne-a iubit intai". Nici macar nu aveam habar de El, eram ca un bolovan ce se dadea rotund si frumos pana cand de la atata dragoste constanta a inceput sa prinda viata si apoi sa se creada buricul pamantului cu frumusetea, desteaptaciunea ce o are.
Daca cumva trece vreun nor ce-i la gura bolovanului ... tine-te bine. Atata ii trebuie Domnului sa nu mai simt eu ca nu ma iubeste ... valeu mama ...
Si ... da, El e bun si iarta si ma mantuieste. Da, noi oamenii tare pacatosi mai sutem ... Vai, vai, rea mai e lumea asta. Si eu sunt pacatoasa ... dar nu asa tare. Eu sunt buna, si ei mai gresesc insa ... nu asa tare, vizibil.
Imi pare rau cateodata ... insa sa nu mai fac ce ma distruge e greu ... si nu e asa grav ...
Pana nu am ajuns sa ma indragostesc de Hristos nu am constintizat cat de bolovanca sunt ... pana nu am inteles ca il ranesc pe Hristos, pe Cel pe care eu Il iubesc, pe Cel ce ma iubeste mai mult decat ma duce mintea mea bolovanoasa, nu mi-a pasat. Am constientizat cat ma iubeste si cat il doare ... si vreau sa ma schimb ... sa ma pocaiesc de tendintele mele autodistrugere.
Uit, uit, uit cat de mult ma iubeste, de de mult a platit pentru mine, ca sunt nimic fara El. Uit ca a platit un pret, uit ca e aici pentru mine. Uit sau ma prefac ca nu aud cand imi spune cate ceva. Parca-s amnezica ...
Dorinte de vedetism mascat frumos, dorinte de inavutire, de primul loc, primul scaun, prima mana, ... eu, eu, eu ... egoism in fiecare fibra si atom ce-l plimb zilnic cu mine.
Dar, nu mai vreau sa-L ranesc, nu mai vreau sa Il supar pe Cel ce ma iubeste, nu mai vreau sa Il intristez si nu pentru ca mi-i greu sa-mi cer iertare ci pentru ca ma doare sa Il vad trist din cauza mea ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu