Shalom!
Cu fiecare an care trece, mai murim un pic, mai facem un pas important spre moarte şi, în felul acesta, spre cele veşnice. Pentru fiecare om, veşnicia înseamnă Cer sau Iad.
Noi suntem cei care hotărâm cui deschidem uşa inimii şi cui predăm inima şi viaţa noastră, întru cele vremelnice şi întru cele veşnice.
Aşa cum în timpul copilăriei, odată cu trecerea fiecărui an, avem nevoie de hăinuţe şi ghetuţe cu un număr tot mai mare, şi în viaţa de credinţă, viaţa spirituală, avem nevoie de la an la an de o inimă nouă, de o inimă cu un număr tot mai mare, mai plină de înţelegere şi de dragoste faţă de semenii noştri şi de nevoile lor.
Sufletul omenesc tânjeşte necurmat după iubire. La flacăra iubirii sfinte, sufletul omului înfloreşte, creşte, se mântuieşte. În lipsa iubirii, sufletul se ofileşte şi moare.
Spre binecuvântarea vieţilor voastre, spre binecuvântarea căsniciilor şi familiilor voastre, spre binecuvântarea bisericilor în care slujiţi, spre binecuvântarea locurilor în care vă este dat să trăiţi, vă îndemn şi vă mărturisesc să vă plecaţi pe genunchi înaintea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos şi să cereţi în rugăciune, fără să vă îndoiţi de loc, această inimă nouă, cu care să puteţi ierta tot ce este de iertat, să puteţi uita tot ce este de uitat, şi să puteţi şterge tot ce este de şters.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu