Da, stiu povestea Craciunului, a Mariei, a pruncului, cu pastorii, magiii si tot despre Christos ... Asaa, da a venit sa ne elibereze. Sigur, vreau si eu. Ma suspun si eu Lui Christos ca sa am iertare, sa am un loc in rai si ma strofoc sa Il iubesc ... nu imi iese cum scrie la carte insa, El stie cat ma stradui eu. Nu inteleg eu tot ce inseamna iertarea asta a Lui si cand se vorbeste despre dragoste ... sa fim realisti, cum sa simti o dragoste a cuiva ce nu vezi? Dar, Dumnezeu e mare si puternic ... si eu vreau sa nu ajung in iad. Mai fac fapte bune insa cui le merita, nu asa cu toti ... cei ce stau cu mana intinsa sa plece la munca, ca doar eu nu ma spetesc ca altii sa huzureasca.
Nu sunt de acord cu tot ce scrie in Biblie insa vreau sa ma stiu iertata, vreau sa stiu ca am un loc in cer si de asta ma supun. Parca nu asa fac toti?
Cu teologia asta am trait ani in sir, imi era scarba de mine, de ceilalti, de ipocrizia ce o traiam, greata de ceilalti, de traiul si ipocrizia in care ii vedeam ca se scalda .... intrebandu-ma ca un aparat stricat: asta e viata? Asta numesti Tu libertate? De asta ai murit? Mai bine mor ... macar nu mai trebuie sa ma suport.
M-am trezit intr-un context incalcit de dezamagiri, ironii, jigniri, boli ... pe marginea prapastiei dintre echilibru si nebunie. Doamne ... vreau sa mor, asta nu e viata ... nu se merita ... nu mai vreau asa ... mai bine mor ... mi-i greata de toti si de toate ... unde e libertatea de care vorbesti? Ca ceea ce experimentez eu numai viata nu se cheama ... fa ce vrei Tu, chiar nu-mi mai pasa de nimic si de nimeni ...
Gata ... stiu ca esti Atotuternic, Sfant , Dragoste insa ... teoria nu ma ajuta cu nimic ... efectiv cedez. Fa ce vrei Tu. Nu-mi mai pasa de gura lumii, de imaginea mea, de vointa mea, de teologia mea ce m-a adus in pragul nebuniei, disperarii. Schimba-ma, scoate Tu ce nu e bun, lipeste, coase, rupe, sfarama, ... nu stiu ce sa faci si chiar nu-mi mai pasa ... la cat de amara si acra si dureroasa mi-i viata ... chiar nu mai conteaza ce-mi faci. Mai rau de atat nu poate fi, mai dureros, amar si cumplit de atat nu cred ca poate exista trai. Simt ca viata mi-i iad cosmetizat, spiritualizat .... nu cred ca Tu de asta ai murit, nu cred ca asta e libertatea de care zici Tu in Biblie.
Ma predau 100%, capitulez!
Nu au fost tunete, fulgere, ingeri, lumini ... fenomene paranormale ci o pace de care auzisem, citisem a venit peste mine relaxandu-mi trupul, mintea, inima, sufletul .... Wow! Nu stiam ca se poate experimenta asa ceva. Dragostea o credeam teorie, idee, filosofie insa m-am simtit invaluita in ea, iubita pana la cel din urma por, atom din fiinta mea ... asa cum sunt. Poverile reale si ireale au cazut ca la comanda si mi-am putut indrepta spatele, fruntea se ridica singura si fata se lumina intr-un zambet larg ...
Doamne ... cat de bleaga am putut fi sa nu cred ce spui Tu? De ce nu mi-ai spus mai devreme despre asta?
Ti-am spus Cella, dar tu iti tineai degetele in urechi ca nici macar sa nu auzi, d`apoi sa mai si crezi ....
"Veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va elibera" (Ioan 8:32), "inima voastră se va bucura, şi nimeni nu vă va lua bucuria!"(Ioan 16:22).
Daaaaaa!!!! Sunt libera, bucuroasa, fericita, eliberata, vindecata, transformata, iubita!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu