Am gresit cu ceva si teoretic stiu ca Dumnezeu m-a iertat. Dar fereasca Sfantu sa ma iert si eu pe mine. In nici un caz, ma tin acolo la penitenta pana nu se mai poate. Captiva in propria inchisoare, singurul condamnat pe viata. Actionez dupa cum gandesc altii despre mine, incerc sa ghicesc cam ce le-ar place, cam cum mi-ar ridica mie statutul in fata lor. Uit ca oricat m-as strofoca, tot nu multumesc pe toata lumea, tot vor fi carcotasi si din cei ce ma vor arata cu degetul.
Isus se intalneste cu o femeie langa o fantana. Femeia asta iese din casa ziua in amiaza mare, cand toti ceilalti se ascundeau in casa. Adica nu voia sa dea ochii cu oamenii, stia ce cred ei despre ea. Traia in concubinaj cu un barbat si inaintea lui mai fusesera cativa. O femeie ce avea nevoie de dragoste, apreciere si din aceasta nevoie ajunsese aici. Din actiunile ei vad aceasta nevoie.
Strainul de la fantana ii vorbeste frumos, nu ironic, nu face glume proaste. O trateaza ca pe o doamna. Raspunsul ei e putin cam tepos ... devenise obisnuita sa fie tepoasa, zilnic se hranea cu jigniri, umilinte, cu propria amaraciune.
Numai ca strainul, rabinul asta ciudat nu pare sa ii ia in seama atitudinea ei si continua sa o trateze ca pe o doamna, cu bunatate, respect si ciudat ... cu dragoste. Nu stia ea cine e? El e strain pe aici insa ea, isi stia bine pozitia data de ceilalti.
Realizeaza cu cine s-a intalnit si ca din pusca alearga in cetate si uita de umiliri, de rusine, de faptul ca orice femeie isi tragea repede barbatul si baietii in casa cand aceasta trecea pe strada. Le spune despre Isus, despre faptul ca s-a intalnit cu Mantuitorul. Oamenii sunt socati de transformarea ei, atat de socati incat vin singuri la fantana unde se intalnesc cu Isus.
Isus ma cheama la El, ma transforma, ma scoate din mocirla, din propria neiertare, ma pune curata si frumoasa pe stanca, ma ajuta sa ies din propria cochilie sa stralucesc. Atingerea Lui ma face sa imi depasesc limitele, sa devin socanta pentru cei ce ma stiau, sa actionez diferit, sa ma uit in ochii oamenilor, sa imi pese de ei, sa nu ii mai judec si sa ii vad prin prisma greselilor din trecut, sa nu ma mai las manipulata de parerile lor despre mine, sa ma iert, sa ma iubesc, sa iubesc pe cei de langa mine.
Atingerea Lui schimba total viata mea.
2 comentarii:
Cred ca postarile noastre de ayi de ating tangential sub lumina lui Isus, Domnul iubirii, pacii si schimbarii caracterului uman in totalitate.
Fii binecuvantata Cella!
;) stie El Domnul ce ganduri sa be dea ca sa ne trezeasca, mangaie, certe;)
Trimiteți un comentariu