bilant la lumina candelei

In ultima zi a anului, toata lumea face bilanturi, calcule, aduna, scade, e nemultumita, multumita, uneori nu imi pasa de rezultate, uneori promit marea cu sarea, uneori nu iau nici o hotarare, uneori fac planuri pentru o mie de vieti si nu fac nimic ... Nu stiu cum sa spun acum ca a fost anul asta ... dar nu l-as schimba cu nimic, n-as schimba cu nimic lacrimile, tristetile, clipele mele cu Tata cand m-a certat, pedepsit, mustrat, mangaiat, vindecat, iubit, alintat, mi s-a descoperit ....
Unul din psalmi mi s-a parut de necitit, prea lung, prea plin de legi, de judecati, legislativ cumva ... erau cateva versete care imi placeau ... restul ... cam lung, nebunesc .... L-am recitit acum dimineata intr-o noua lumina, m-am regasit in Psalmul asta ca niciodata ... Era ca si cum eu si cu David am fi fost una si aceeasi persoana ... Abia acum "face sens" (cum spun americanii), abia acum nu mi se mai pare juridic, ci e un fel de marturisire ... desi e scris in diferite etape ale vietii lui David, in diverse imprejurari ...
"Cat am iubit invatatura Ta! Toata ziua am cugetat la ea. Mai mult decat vrajmasii mei desteptatu-m`au poruncile Tale, ca in veci mi le-am insusit. Mai mult decat cei care ma invata, m-au facut intelept. Ca marturiile Tale, cugetarea mea sunt. Mai mult decat cei batrani am priceput, caci asa juramintele Tale am pastrat. Despre toata calea rea, oprit-am picioarele mele, ca sa pazesc cuvantul Tau. De la judecatile Tale nu m-am abatut, caci Tu m-ai invatat. Cat de dulce este cuvantul Tau, pentru cerul gurii mele. Mai dulce decat mierea! Prin asezamintele Tale m-am luminat, de aceea urasc toate caile strambe. Faclie inaintea piciorului meu este cuvantul Tau. Si lumina in calea mea."(Psalmul 119:97-105)
"Pacea este mare pentru cei care iubesc invatatura Ta, nu este lor sminteala (Psalmul 119:165)".
Am decis sa Il cunosc pe Dumnezeu mai mult in acest an, nu am stiut efectiv cum sa o fac, nu am avut un plan, nu aveam cum sa Il fac insa mi-am propus sa citesc scrisoarea Lui de dragoste si sa vad de acolo cine este El, cum este El. Nu m-am smintit, nu am inebunit ci m-am schimbat, vad si eu, o recunosc si nu-mi vine a crede cum ideile, parerile, credintele mele au luat o alta turnura ...
Sunt oameni ce nu ma plac si nu i-as numi vrajmasi pentru ca suna cam dur insa stiind si simtind asta incerc sa fiu vigilenta in actiuni, sa gandesc ceea ce spun ei ... Multe insa s-au schimbat cand am inceput sa meditez mai mult la ceea ce-mi spune Tata, sa treaca de la regula la mod de viata ... nu stiu cand si cum s-a intamplat asta insa cand simt ca mananc durere pe paine, turnata cu polonicul ... ceea ce mi-a scris Tata, ceea ce imi spune e mai dulce, mai sanatos, vindecator decat orice ... si nu schimb asta pentru nimic in lume.
Mi-as dori sa stiu tot ce spune El, sa fie superlumina ca sa inteleg absolut si daca se poate instant sa si pricep tot insa ... El nu face asta. E o rugaciune ce nu mi-o asculta desi eu chiar sunt insistenta ... e ca si cum mi-ar da o lumanare micuta cu care sa descopar comorile acestei lumi, sa pot observa detaliile si frumusetile de nedescris la lumina lumanarii ... si eu vreau farul de la Constanta ca sa vad tot deodata. Si nu primesc nici un far, nici un soare ci doar o candela, o lumina de veghe ce da o lumina cam chioara ... Doamne, nu ma asculti?
Nu, nu ma asculta cand cer far ... tot candela o am in mana, tot cu lumina de la candela vad bolovanii din drum si pot urmari cararea ce ma duce la El, tot la lumina candelei descopar cat de minunata e lumea asta, cate semne de dragoste imi lasa zilnic in cale, cate binecuvantari plaseaza langa mine, cata dragoste ma inconjoara.
Lumina de la candela poate e palida, e cam chioara insa e fascinanta si imi arata drumul prin viata, spre viata, prin aceasta aventura a cunoasterii mai deplina a celui ce mi-a devenit Tata.

http://www.flickr.com/photos/10188179@N03/1031450364/sizes/l/in/photostream/