dragostea topeste tepii ariciului?

"Chiar atunci un expert în Lege s-a ridicat să-L pună la încercare pe Isus şi L-a întrebat:
– Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţă veşnică?
Isus i-a răspuns:
– Ce este scris în Lege? Ce citeşti acolo?
El I-a zis:
– „Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu toată mintea ta şi pe semenul tău ca pe tine însuţi!“
Isus i-a zis:
– Ai răspuns corect. Fă aşa şi vei avea viata vesnica (trai - NTR)!" Luca 10:25-28
Inteleg cum vine cu iubirea de Dumnezeu insa o mare problema am cu iubirea de oameni, de semeni. Care or fi aia? Numai persoanele care imi sunt dragi? Cam asa e normal, nu? Numai cei ce se poarta frumos cu mine, ma ajuta, nu rad de mine, nu ma umilesc, nu ma trateaza ca pe-o taratura .... Dar, ce fac cu cei ce-mi fac viata amara? Ce fac cu cei de care fug rupand pamantul? De cei ce nu scapa nici o intalnire fara sa ma intepe, umileasca, fara sa arate cat sunt ei de mari si tari? De cei ce parca-s arici ... Si pe aia sa ii iubesc? Daca numai ii accept e ok? Si sa ii iubesc ca pe mine insumi?
Am crescut cu ideea ca nu ai voie sa te iubesti pe tine ca asta inseamna egoism, sa te gandesti la altii si sa ii iubesti .... cumva ideea asta era mereu cetoasa pentru mine. Se batea cap in cap cu versetul asta si cand ceream explicatii mi se spunea ca sa tin la ceilalti ca la mine si eu nu trebuia sa ma iubesc. N-avea nici o logica explicatia asta.
Am inchiriat un apartament acum cativa ani si dupa ce m-am mutat, in casa scarii ma intampina o doamna micuta si plina de ea care ma ia la zor ca de ce nu am cautat-o, de ce nu m-am dus sa ii spun ca o sa stau acolo? Intra in casa la mine si da-mi datele. Hai repede! In mine se forma un tzunami mai ceva ca alea din Indonezia. Mi-am muscat limba bine si i-am data datele - era sefa de scara.
Numai ca tevile nu erau cele mai bune in apartament si vine doamna asta val vartej urland la mine ca: tinerii din ziua de azi numai prostii au in cap, fac si schimba prin casa si tevile crapa si ca ceilalti sufera din cauza noastra ca apa trebuie intrerupta. Tinerii astia nu sunt educati, civilizati!
Deja nu mai puteam: Doamna, habar nu am cine sunteti si nici dumneavoastra cine sunt eu si daca tevile astea sunt sparte am sa le repar chiar daca dumneavoastra o sa explodati, Nu e vina mea ca proprietara mi-a inchiriat un apartament cu tevi sparte.
Ce? Ai sa platesti tu toata apa?
Da, am sa platesc tot ce trebuie insa nu stau cu lighene prin toata casa.
Brusc s-a calmat. Mai, da e scump ce zici tu. Lasa ca ma duc eu sa vorbesc cu baietii ca sa nu fie asa mare consumul asta.
Parca statea la panda si trebuia sa consemneze cine si cum intra la mine insa nu i-am spus nimic, o salutam frumos si imi vedeam de drum. Sa ma cert cu o femeie in varsta? Apoi, eu eram chirias acolo.
Intr-o zi, intra in vorba cu mine, si ma intreaba daca stiu niste fete care sa stea la ea in gazda. I-am trimis doua fete ce au stat la ea cativa ani. Din acea zi, atitudinea ei s-a schimbat radical. S-au mai spart tevi insa n-a mai urlat la mine, mergea sa vorbeasca pentru mine, sa vada cum sa ma ajute.
Venea Pastele si m-a intrebat daca o sa imi cumpar miel, i-am zis ca: "am taiat deja mielul ... de pe lista". In seara de inviere, inainte de a pleca la biserica, suna vecina mea si im zice: "Cerasela, stiu ca nici tu nu ti-ai luat miel, stiu ca nu am fost foarte draguta cu tine insa eu am primit niste carne de miel, am gatit-o si ti-am adus si tie."
As minti daca as spune ca am iubit-o pe acea doamna din prima clipa si torent de dragoste era pe capul meu in ce o privea. O poreclisem Chiaza si ma enerva cand o vedeam ca ma pandeste cine imi intra si iese din casa insa am lasat-o in banii ei. Mai tarziu am aflat ca abia ii murise sotul, baiatul ii fusese grav accidentat - singurul copil si avea o pensie mica de tot, chiar era necajita si cumva isi varsa amarul pe cine apuca. Am preferat sa tac, sa o respect si incet, incet muntele de gheata, amaraciune, durere s-a topit si am descoperit in ea o femeie extraordinara.
Cati si cate "vecine" de felul asta nu intalnesc zilnic? Ii iubesc? Pe unii da, pe unii nu. Vad aici de la Isus, ca daca Il iubesc pe Dumnezeu cu toata fiinta mea si pe aproapele, vecinii, colegii, oamenii ce ii intalnesc ca pe mine, voi avea viata vesnica, voi trai chiar si dupa viata asta. Cand iubesc nu mi-i implicata numai inima ci si mintea si sufletul si trupul si duhul. Si chiar de as rabufni un pic, ii musc limba, imi fortez zambetul sa fie senin, deschid gura si raspund frumos, imi las trupul sa nu fie teapan cand intalnesc acest soi de oameni.
Cu unii imi iese, cu unii inca mai plec ca dintr-o lupta cu un arici si ma intreb unde e problema?
Dragostea topeste tepii ariciului? Isus zice ca da ... Doamne, da-i asa de greu cu unii!
"Iubeste-l pe aproapele (semenul) tau ca pe tine insuti".

http://www.flickr.com/photos/idalingi/20097296/sizes/o/in/photostream/