joi, 30 iulie 2009

de ce cred in El?

Intr-o lume a explicatiilor logice, a aplicatiilor, un secol al vitezei, al instantului ... de ce cred in Dumnezeu?
Am crezut pentru ca asa credeau parintii mei, ca imi era rusine sa nu mai cred - ce ar fi zis ceilalti, ca imi era teama de iad, imi era teama de pedeapsa, de suferinta, apoi am crezut pentru ca ma binecuvantai si ... era bine. Era ca un targ bun.
Am ajuns intr-un punct cand nimic din asta nu ma multumea, nici macar binecuvantarile si atunci am decis sa Te studiez, cunosc, sa vad dincolo de ce zic altii, sa pun eu intrebarile mele, sa aud eu raspunsurile, sa vorbesc eu cu Tine nu numai sa ascult ce le-ai spus altora. Si unde sa aflu indicatii despre cum si unde sa Te caut decat in Biblie. Am crescut stiind ca Vechiul Testament e istoria evreilor, nu a romanilor (celor ce traiesc in Romania), legile au fost date pentru ei si ... pana la urma unele din ele au devenit un fel de legi universale. Proorociile sunt pentru ei. Psalmii sunt cantecele lor, ale evreilor. Noul Testament e pentru noi, Isus a schimbat cursul istorie, pana la El erai Dumnezeul evreilor iar dupa Isus ai devenit si al nostru. Insa ... cunoscandu-Te, vad de fapt ca nu e bine ce am crezut.
Te-am descoperit de fapt cu adevarat citind Vechiul Testament insa nu ca pe o istorie cu aventuri ci ca pe o poveste de dragoste. Socant. Atatea razboaie, crime, oameni mincinosi, lasi ... oameni ca mine, oameni cu care ma identific, carora ai ales sa le vorbesti.
Poveste de dragoste? Da. Tu m-ai iubit dinainte de creatie, stii fiecare aspect al vietii mele, stii fiecare fir de par de pe capul meu, fiecare bataie a inimii, fiecare puls, fiecare tresarire. M-ai cautat, iubit, gasit.
Si daca e asa, de ce am parte de suferinta, necazuri, probleme? Ma uit la Iov - i se mai zice si cartea suferintei. Insa e o carte a testului credintei. Lui Iov i s-au luat toata binecuvantarile, i s-a dat suferinta, boala ... prietenii raman socati de starea lui. Au loc discursurile despre vinovatie si nevinovatie ... insa el nu era acuzat de nimic, era numai testat. Chiar daca toate binecuvantarile s-au dus si au navalit pe capul lui toate problemele posibile, el nu si-a pierdut credinta.
La fel ca la Iov, vin in viata mea probleme, binecuvantarile dispar ca prin farmec, suferinta, boala, durere apar ca din senin - credinta imi e pusa la incercare. Mai cred si acum cand nu mai binecuvantari? Cand cerul e departe si tace? Credinta mea e un contract bine facut si in termeni legali? Sau am incheiat un legamant cu Tine?
Povestea Ta de dragoste nu e scrisa in termeni contractuali ci in termeni de legamant. Si ... legamntul cu Tine nu poate fi rupt.
Nu am cum explica totul, nu inteleg de ce ma iubesti (eu uneori nu m-as iubi), esti Sfant si necuprins ... si totusi te uiti la mine si ... ma iubesti chiar si cand nu te vad, simt, aud.
Nu cred in Tine pentru binecuvantari, nu cred in Tine de frica, de teama de iad, de teama de suferinta. Cred in Tine pentru ca Tu ai initiat o relatie cu mine, o relatie de dragoste, cu cat incerc sa te cunosc mai mult cu atat realizez cat esti mai de necuprins. Cred in Tine pentru ca am incredere in Tine, Tu nu minti, nu inseli, nu iti iei cuvantul inapoi, nu ma lasi balta ...
Ma stii pe nume, m-ai ales, m-ai chemat ... sunt a Ta.
Si ... povestea continua ...

Un comentariu:

vyky spunea...

Ceea ce Domnul vrea şi aşteaptă
E-o inimă nouă, curată, umilă.
Cei ce-or păşi pe-a gloriei treaptă
Sunt cei consemnaţi în veşnica filă.

Privesc cu nădejde la ultima filă
Şi văd în tiparu-i un cer luminos.
Ultimul semn în ea e-o ştampilă,
E viza semnată de Domnul Cristos.