sâmbătă, 18 iulie 2009

vreau mai mult ...

Copil fiind am inteles destul de repede ca eram diferita de vecinii sau colegii mei pentru ca familia mea traia dupa alte principii si standarde. Ca si copil, mi le-am insusit, traiam diferit pentru ca "asa ii place Lui Dumnezeu". Am invatat repede ce sa fac si ce nu, si ... credeam ca daca respect regulile, Dumnezeu imi va da premii de ascultare, premii pentru "trai diferit". Crescand, am invatat ca El ne iubeste si ... intr-un fel Il iubeam si eu, insa imi era frica de El de numa. Eram atenta ce si cum faceam, parca mergeam pe sticla. Nu cumva sa fac ceva ca El sa nu mai iubeasca, nu cumva sa fac ceva grav ca sa ma pocneasca, pedepseasca si sa mor.
Am devenit un fel de expert in "trai pe sticla" si credeam ca Dumnezeu e multumit de mine si la final voi capata viata vesnica asa cum a promis ca o va da celor ce cred in El, celor ce cred ca Isus a murit pentru pacatele lor. Ei bine, eu credeam si incercam sa traiesc "bine". Credeam ca il vad, simt, aud pe Dumnezeu si chiar daca activitatile erau la ordinea zilei si ... totul arata a fi bine ... il iubeam cu aceeasi frica.
Insa ... valul a fost dat la o parte si ... am vazut, auzit si simtit altfel cand L-am cunoscut personal pe El. Ma simt la fel ca pastorii carora ingerii le cantau sau ca magii ce urmareau mersul stelelor si ... stiau fiecare amanunt despre ele. Au vrut sa stie mai mult, au vrut sa il cunoasca pe cel despre care se canta, sa il vada pe cel despre care stelele s-au pus in miscare.
Simeon, batranul de la Templu a tanjit sa il vada, atinga pe Mesia si in ziua cand Maria si Iosif L-au dus pe Isus la Templu, el a stiut ca acel bot mic de copil era Mesia. Putea merge "acasa", promisiunea era implinita.
Oamenii ce au vrut sa il vada, sa il cunoasca au putut face asta. Matei era vames, era la lucru si Isus il cheama sa Il urmeze. Matei isi da demisia instant si il urmeaza si spre seara, casa lui se umple de veselie, e plina cu oameni ce pana acu cateva ceasuri ii erau complet necunoscuti, iar Matei zambeste cu gura pana la urechi. Il invitase pe Isus in casa lui si el stia bine cine era Isus (Mesia, Fiul Lui Dumnezeu), a venit in casa lui (era constient ca Isus stia cine este el).
Toti cei ce L-au cautat, L-au gasit si au ramas si mai uimiti cand de fapt au descoperit ca de fapt Dumnezeu e cel care a pornit in cautare si a facut si o promisiune: "Dumnezeu rasplateste celor ce il cauta".
M-a regasesc in tanarul bogat (diferenta e ca eu nu sunt bogata) cu o agenda plina, ce reuseste sa gaseasca un sfert de ora ca sa ajunga la Isus. E o intalnire oficiala, protocolara, el nu are timp de pierdut ca toti ceilalti ce parca si-au uitat de datoriile zilnice. El e om serios, ia viata in serios, il intereseaza si viata de dupa moarte, este interesat de viata vesnica de care tot vorbeste Isus. Asa ca vine la Isus si il intreaba ce sa faca ca sa aibe si el aceasta viata. Ce voia de fapt tanarul asta? Un set de reguli sau poate numai una. El nu voia sa il cunoasca pe cel ce da viata vesnica, el voia produsul finit, nu avea timp, timpul lui era pretios.
Vreau sa fac ca Andrei si Ioan dupa ce L-au cunoscut pe Isus si au inteles ca e Mesia, sa intreb "Rabi, unde locuiesti?". Isus nu se uita la ei pe sub sprancene sa le raspunda: "uite ce e baieti, abia am facut cunostinta. Cam mult tupeu" ci le spune: "Veniti si vedeti".
Invitatia asta mi-a facut-o si mie. ... nu mai sunt multumita sa ma uit la El pe gaura cheii sau pe fereastra cand El nu e atent. Nu ma invita sa ii vizitez casa pe dinafara, sau inauntru insa sa am grija sa nu ating nimic, ca intr-un muzeu. Vino si vezi. Adica hai la mine acasa, sa gatim, sa asezam masa, sa ne bucuram unul de altul, sa ne cunoastem, sa povestim, sa ne asezam in scaune comode si sa ne bucuram, sa Ma lasi sa te iubesc, casa Mea sa devina casa ta.
"El este rasplatitorul celor ce il cauta straruitor" Evrei 11:6. (King James Version).
Vreau mai mult decat un set de reguli, vreau sa Il cunosc pe El ...

2 comentarii:

vyky spunea...

Să-ţi strălucească faţa când alţii te-au bătut,
Şi chiar întins pe-o cruce, când fraţii te-au vândut,
Să fii plin de iubire, curat şi credincios...
Oare nu-nseamnă-aceasta să fii ca şi Hristos?

Când unul te loveşte cu mâinile haine,
Tu dă-i cămaşa, frate, şi haina de pe tine;
Şi-ntoarce-ncet obrazul lovit de nemilos...
Oare nu-nseamnă-aceasta să fii ca şi Hristos?

Să semeni grâu în brazdă când eşti flămând topit,
Să vezi lâng-o fântână tot lanul aurit,
Să semeni cu credinţă chiar în răzor pietros...
Oare nu-nseamnă-aceasta să fii ca şi Hristos?

Să spui o vorbă caldă cu har de cer în ea
Acelui care-odată mereu te chinuia,
Şi ultima ta pâine să i-o întinzi frumos...
Oare nu-nseamnă-aceasta să fii ca şi Hristos?

Adună curcubee din norii ce s-au strâns,
Şi floare după floare din câte văi ai plâns;
In noaptea răstignirii să cânţi..., să cânţi voios...
Oare nu-nseamnă-aceasta să fii ca şi Hristos?

Cella spunea...

ma gandeam acum daca sa iti raspund in versuri sau ... in proza ;))
Vreau sa fiu ca Hristos chiar daca e greu, sunt lacrimi, bolovani, spini pe carare si ... cantecul parca e ... demult uitat.
Insa mersi de indemn!