nu vreau cu nimic mai putin ....

Iacov fiul lui Isaac e un personaj cu lupte, un om ce a stiut sa fuga ca sa isi scape pielea insa in momentul in care L-a intalnit pe Dumnezeu, viata lui s-a schimbat. Acest moment e de fapt o lupta de o noapte intreaga ... spre dimineata ingerul il loveste in coapsa si Iacov ii spune: "Nu te voi lasa sa pleci pana nu ma vei binecuvanta" Geneza 32: 26.
Cu alte cuvinte Iacov l-a atins pe Dumnezeu, a pus mana pe El si asta vreau sa fac si eu.
Imi doresc sa fiu ca El, sa il imit in dragoste, in iertare, bunatate, in modul de a vedea lucrurile ... insa pierd un lucru existential. Uit sa ma bucur de El. Uit sa pun mana pe El, sa ma bucur de prezenta Lui, sa petrec timp cu El, efectiv sa ma asez in bratele Lui si sa il las sa ma iubeasca.
Imi e mai usor sa urmez un set de reguli, de conduite, sa imi schimb atitudini si mai greu sa ma las iubita, sa accept ca nu trebuie sa fac nimic decat sa accept dragostea Lui si sa ma bucur de ea. Transformarea mea vreau sa fie completa, nu numai la nivel de conduita, mentala, stil de viata ... vreau sa il cunosc personal pe Cel ce ma iubeste. In acelasi timp convingerea ca El e in mine devine credinta, cred ca El e in mine si eu in El. "Ramaneti in Mine, si Eu voi ramane in voi" Ioan 15:4.
La fel ca un parinte ce isi piveste cu dragoste copilul ce se joaca preocupat cu jucariile sale, asa se uita Dumnezeu la mine. Insa un moment dat las jucariile jos si fug in bratele Lui si ma las imbratisata in ele. E posibil ca in secunda doi deja sa ridic capul si sa ma uit in stanga sau in dreapta sau sa adorm insa ... sunt in bratele Lui, am decis sa aleg bratele Lui in locul jucariilor mele.
Nu vreau nimic mai putin decat Iacov, sa pun mana pe El, sa petrec timp cu El, sa il cunosc, sa il las sa ma iubeasca, sa invat sa il iubesc ... sa il las sa isi cizeleze prezenta Lui, semnatura Lui in viata mea ...
Vreau sa fiu ca El insa ... stand in prezenta Lui.