marți, 7 iulie 2009

picioarele mele ...

In Evanghelia dupa Ioan capitolul 13, gasesc ca Isus inainte de ultima cina, spala picioarele ucenicilor. Da, am auzit despre asta de ... multe ori. Cu cateva zile in urma ... ucenicii discutasera cine era cel mai mare, adica mai important, ... oarecum seful.
Ajung in Ierusalim, si ... sunt asteptati la cina. Intra toti, doisprezece ucenici si Isus. Dupa o calatorie lunga pe drum de tara, nu cred ca toate drumurile erau pietruite si ca erau unele drumuri pentru oameni si altele pentru animale; erau plini de praf ... si altele.
Erau asteptati in casa asta, cina fusese pregatita pentru ei insa stapanul acestei case uitase un aspect extrem de important, sa aibe grija ca cel ce spala picioarele sa isi faca datoria. Nu oricine spala picioarele, cel mai de jos rob din casa.
Se pare insa ca acest rob pana la un anumit punct si-a facut-o, a adus ligheanul, apa, stergarul sau cum i-am zice noi azi, prosopul insa ... cand sa-si faca treaba ... ia-l de unde nu-i.
Ar trebui sa manance, insa ca sa manance, ar trebui sa se spele. Robul nu apare, e un moment de stanjeneala. Oare ... cine ar trebui sa spele picioarele? Ioan? E cel mai tanar, rezista mai mult la oboseala. Petru? E cel mai batran si ... cam incapatanat, nu i-ar strica putin umilinta. Iacov? Are o fire cam aprinsa. Insa ... gandurile le sunt intrerupte de Isus. Se ridica de la masa, da mantau jos, ia stergarul, se incinge cu el, ia ligheanul si se aseaza in genunchi sa le spele picioarele. Soc total. Nimeni nu scoate un cuvant. Dintr-o data, doispreceze barbati amutesc. Nu ni se spune oridinea, nici nu are importanta ... insa ajunge la Petru care refuza sa ii fie spalate picioarele. Isus ii spune sa il lase sa i le spele ca ACUM nu poate pricepe ce se intampla ... insa curand va intelege. "Pai stai, ca daca e asa ... vreau sa fac baie" raspunde Petru. Isus nu se enerveaza pe El, ii spune ca daca picioarele ii sunt spalate e SUFICIENT.
Acolo, in genunchi, inainte de cina cea de taina, Isus spala picioarele celor doisprezece, inclusiv Iuda ...
Ce nu intelesese Petru si nu numai el? Ca acolo, cu ligheanul, apa si stergarul Isus le-a acordat iertarea inainte ca ei sa o merite. Si daca mergem un pic mai departe in urmatoarele 24 de ore, in aceeasi formatie, dar fara Iuda sunt in Ghetsimani cand Isus este prins, Petru taie urechea robului Marelui Preot si apoi neaga ca l-ar cunoaste, Ioan se ascunde pe dupa copaci si toti ceilalti dispar ...
Toti au primit iertarea inainte sa o merite, sa o ceara ...
Insa, fiecare din ei realizeaza ce a facut ... isi lasa capul in jos plangand si ... isi privesc picioarele ... ceea ce cu putina vreme inainte nu avea logica acum are ... picioarele astea au fost spalate de Isus ... erau iertati ...
Imi e usor sa cred ca Dumnezeu e dragoste, ca ma iubeste, ca Isus a murit pentru mine, insa mi-i greu sa imi intind picioarele ca sa imi fie spalate desi ... sunt constienta ca nu sunt numa pline de praf ci, sunt cam rapanoase. Sunt constienta ca e mai bine fara toata mizeria de pe ele insa ... stii Isuse, stai relaxat ... gasesc eu o balta sa ma spal sau poate ploua si nu mai e nevoie sa te obosesti.
Isus m-a spalat, iertat inainte ca eu sa o merit, inainte ca eu sa ma nasc, inainte ca eu sa devin constienta ca sunt rapanoasa ...
Ca sa devin asemenea Lui, trebuie sa ma asez pe scaun si sa il las sa ma spele, sa puna medicament pe rani pentru vindecare ... trebuie doar sa accept ...
Am acceptat sa imi spele picioarele, am acceptat iertarea si ... odata cu spalare picioarelor a inceput si procesul de spalare a inimii ... au devenit curate, vindecate in acelasi timp.
Ca sa devin asemenea Lui Isus, ca sa am o inima ca a Lui, trebuie sa il las sa imi spele picioarele. Procesul de vindecare incepe cu un lighean, apa si un stergar iar vestea buna e ca El spala si azi picioarele celor ca mine ...
Chiar daca acum mi-s picioarele curate, stiu ca voi mai calca in balti, in noroaie, ma voi intepa in spini sau pietre, voi sangera, ma voi impiedeca si voi cadea dar mai stiu ca Isus are in mana ligheanul si in el e apa iar stergarul e la locul lui .
Ma uit la picioarele mele si constientizez ca iertarea, vindecarea, transformarea ... a inceput cu ele.
Cand ingrijorarea, durerea, necazul, framantarile vor fi atat de grele incat nu voi fi in stare sa imi mai tin capul sus, imi voi privi picioarele si imi voi aminti ca Isus le-a spalat si le spala si azi ...
La fel ca El, trebuie sa spal picioarele, sa acord iertare si sa iubesc inainte de greseli, inainte de a fi cerute ...

Un comentariu:

Tafnat_Paeneah spunea...

Cuvintele frumoase pot fi scurte si usor de spus, dar ecoul lor tine vreme indelungata.Dumnezeu va da fiecaruia ce i se cuvine. S-ar putea ca El sa nu rasplateasca la sfarsitul zilei, saptamanii sau anului, dar va plati cu siguranta ... la sfarsit.