multumita ... la lumina lumanarilor?

Muzica de inchinare, m-am inchinat, slujba a fost despre inchinare, atitudine de inchinare ... dar ce este inchinarea? Dex-ul defineste inchinarea ca rugaciune, dedicare.
Cum e rugaciunea mea? E un ritual? Ma rog dimineata pentru ca asa am fost invatata? Ma rog cand pericolul e iminent? Ma rog cand sunt in "furtuna"? Rugaciunea e un fel de "telefon de urgenta"? Un fel de ... roata de rezerva? Fac o rugaciune, doua si starea mea se schimba?
Pentru ca vreau sa fiu ca Isus si vreau ca inima mea sa fie ca a Lui am luat Biblia si m-am uitat la ce a facut El. Era rugaciunea un ritual pentru El?
Isus vorbea cu Tatal cand se ruga. Woooow! Adica eu cand ma rog vorbesc direct cu Dumnezeu, eu ... asa cum sunt pot sa vin direct in prezenta Dumnezeului Sfant sa vorbesc cu El. Si nu asta e surpriza, indrazneala mea .... surpriza de proportii e ca Dumnezeu insusi coboara sa vorbeasca cu mine ...
La cruce, am invatat ca Isus a deschis usa ca sa pot intra la Tatal. Isus a venit pe pamant ca sa imi spuna cat de mult ma iubeste Tatal. A murit ca eu sa devin sfanta prin moartea Lui. Acceptand moartea Lui, mor si invii odata cu El si ... merg direct la Tatal.
Ma uit din nou la Isus. Dis de dimineata el se ruga. Sau cobora de pe munte dupa ce toata noaptea se rugase, adica vorbise cu Tatal.
Inainte de a merge spre Ierusalim (Matei 17:1-5), Isus ia cu el trei dintre ucenici si merge pe munte sa se roage. M-am intrebat de ce merge pe munte. Isus, se retragea din multime, discuta cu Tatal in liniste, discutia lor era personala, discutie de la inima la inima. Insa de data asta in timp ce Isus se ruga fata lui s-a schimbat, a devenit stralucitoare. Prezenta Lui Dumnezeu in viata mea ma schimba. Dar ... eu sunt doar un om iar Isus era om si Dumnezeu, deci nu eu ma schimb ci El e cel ce ma schimba. Eu nu trebuie sa a strofoc sa stralucesc, El e cel ce face transformarea in mine.
In Exod 34:33-35 Moise coboara de pe munte unde statuse cu Dumnezeu cu fata stralucitoare, a fost nevoie sa isi puna val pe fata ca sa vorbeasca poporului. Moise, un om la fel ca mine. Si am mai gasit un om caruia i-a stralucit fata ca unui inger (Fapte 6:15: 7:55-56), e vorba de Stefan primul martir.
Rugaciunea adica partasia cu Dumnezeu ma schimba nu numai in interior ci si in exterior. Dar ... eu cred ca daca nu imi straluceste inca fata e ca nu il las pe Dumnezeu sa isi faca treaba in viata mea sau il las numa la nivel teoretic, mental.
Daca l-as lasa, fata mea ar straluci, Mana Lui ar sterge ridurile, ar mangaia fruntea incruntata de problemele mai mult sau mai putin majore, ar linisti furtunile mele ...
Dumnezeu nu si-a trimis Fiul sa moara pentru a deveni eu morala, a murit pentru ca eu sa pot vorbi deschis cu Dumnezeu, nu oficial. Nu suntem parteneri de afaceri. El e Tatal meu si eu fiica Lui
Cea care vibreaza la vocea Lui Dumnezeu e inima mea, ea e intocmita sa Il simta, sa il perceapa. Mintea e ingusta, logica, fara sentimente, incadreaza, indosariaza tot. Cand Hristos a intrat in inima mea, a schimbat nu numai inima ci si mintea, sistemul de gandire, de valori, principii ... legile Lui au inlocuit legile mele ... am devenit alt om.
Dar ma uit la viata mea ... uneori sunt plictsita, uneori entuziasta insa de cele mai multe ori multumita. De ce nu ma las revolutionata de dragostea Lui? De ce nu am fata schimbata? De ce nu imi straluceste fata? De ce sunt numa multumita?
Am citit recent o poveste (si imi plac povestile trebuie sa recunosc). E vorba despre o doamna bogata ce traia intr-o casa modesta intr-un orasel, in anii 30, cand aparuse curentul electric. Doamna asta, pentru ca isi permitea, a fost prima care s-a abonat la reteaua electrica. Dupa o vreme cei de la reteaua electrica au venit sa verifice cat consumase si sa factureze consumul. Sunt insa stupefiati asa ca merg la ea si o intreaba: Doamna, sunteti singura de aici care sunteti conectata la retea, e cumva o problema, defectiune, de aveti un consum atat de mic, nu il folositi? La care doamna le raspunde: "ba da il folosesc atata cat sa imi pot aprinde lumanarile"
Nu cumva il las pe Hristos sa lucreze in mine numai atata cat sa imi aprind lumanarile? Sunt conectata la El si nu il las sa ma lumineze, sa ma schimbe, sa ma faca sa stralucesc pentru ca ... eu sunt multumita doar cu lumina lumanarilor?