amnezica

Sunt suflet, minte, inima si trup. Am emotii, sentimente, constiinta. Fiecare din acestea le impart in sertare si sertarase si le tratez pe fiecare in parte SEPARAT. Azi ma ocup de suflet. Insa numai de partea emotionala a lui si il purifuc, cercetez, ii pansez ranile ... il scotocesc sa vad ce se intampla si pentru ca nu imi iese socoteala, inchid sertarul, pun un semn mare de intrebare agatat de butonul sertarului spunandu-mi ca voi reveni ... poate intre timp se descalcesc itele singure aici ...
Numai ca nu stiu de unde am ideea asta ... Ieri, o pereche de papuci si-a facut mendrele cu picioarele mele si iar trec la slapi neeleganti ca sa pot merge. Insa nu pot nega basicutele alea dureroase, nu pot nega arsurile facute de papuci, nu pot nega plagile rosii de pe piele ... si nu ma doare numai bucata aia de piele ... cand ating ceva de rana parca ma doare inima, stomacul, ma inteapa in creier ... sufere tot corpul. Atunci de ce cred ca in relatia cu Dumnezeu pot sa folosesc numai sertarul suflet sau inima? Si, nu sunt dulap cu sertare, sunt un intreg. Cand vin in prezenta Lui Dumnezeu vin eu cu toata fiinta mea, nu numai mainile sau numai capul ... nu-mi scot inima din piept si o arunc Lui Isus in brate ....

Si cum vin? Trebuie sa ma aranjez duminica dimineata, sa imi iau masca pioasa si sfioasa, sa ma imbrac conform cerintelor si zambetul sa il mai reduc ... gata sunt pregatita ... oooo, altele sunt mai elegante. Ia uite Doamne ce umila sunt eu ... vezi? Hainele alea elegante le pot tine in dulap, eu nu sunt ca madam aia sau ca mandra aia fitoasa de langa fereastra. Ooooh, Doamne sper ca nu asculti rugaciunea doamnei Q sau a domnului ABC ... sper ca nu faci asta  ... se vede cat sunt de fatarnici de la o posta ...  Si mai sper ca nu ma voi intalni cu H ca a trebuit sa mint cu nonsalata ca sa scap de el/ea saptamana asta. Aaaah si K e pe aici ... l-am cam inselat cu informatiile / preturile / afacerile .... Si Z nu stie ca nu am de gand sa imi tin promisiunile ... lasa-l sa creada ca sunt fata buna .... Dar, sunt fata buna si Tu esti mandru de mine, nu?

Cand imi traiesc viata dupa cum ma taie capul nu pot veni asa cum sunt inaintea ta ... Hristos m-a rascumparat, m-a facut dreapta, curatat in ochii Tatii si asa pot veni sa ma inchin inaintea Lui. M-a curatit de tot. Adica pe mine ca intreg. Nu am un sertar ce se inchina Lui Dumnezeu si restul e treaba mea ce fac cu ele.

Nu pot minti, fura, curvi, nu pot fi adultera, nu pot sa fac ce vreau eu si apoi ca si cum nu s-ar intampla nimic sa vin inaintea Ta spunand ca vin sa ma inchin ... sau pot sa fac asta mintindu-ma singura stiind clar ca sunt praf si pulberi .... dar considerandu-ma Sfanta Cella.

Si ... Doamne sunt momente cand simt ca nu am nici un rost pe acest pamant, nu are rost sa ma mai tii aici, parca fac umbra pamantului degeaba. Zi si Tu, nu e mai bine sa ma iei acasa ... macar acolo stiu ca sunt cu Tine, nu trebuie sa imi mai pun intrebari ... in momentele astea nu am nici un chef sa ma inchin, .... sunt lipsita de vlaga, parca ma scurg ... sunt plictisita de tot, de toti si toate, de viata, de ... orice ... Nu am chef de nimic ... mi-am pierdut parca orientarea, scopul, telul ...

Din obisnuinta, vin sa ma inchin si ma simt vinovata ca nu am pasiune, nu am vlaga, ma simt mizerabila ca nu simt nimic, ..... pana si Tu pari atat de departe ....
Nu-mi place starea mea, nu-mi place de mine .... nu-mi mai place nimic ...
Doamne, asa cum sunt vreau sa vin inaintea Ta, imi recunosc pana la ultimul aspect starea ... nu-mi place nici mie si sunt constienta ca nici Tie nu iti place insa VREAU SA MA SCHIMB. Sunt aici cu un scop insa din diverse motive acum par amnezica. Te rog vindeca-ma Tu, aduna piesele din puzzle-ul meu imprastiat si da-mi putere sa merg mai departe, invioreaza-ma cu apa din Tine ... Am atata nevoie de Tine!