sunt egoista

Intr-o vacanta a venit sora mamei care stia sa faca tot felul de prajituri si sufle-uri din fructe de mama mama. Numai ca pentru mine a fost suficient sa mananc o singura data, ca mi-a fost de ajuns pentru toata viata. Era pe vremea zmeurei si i-am cules fructele. Eram o mare pofticioasa si abia asteptam sa termine ca sa mananc pana am sa ma satur ...
Mama imi tot spunea sa ma potolesc ca iar o sa imi fie rau, dar avea cine sa asculte? Mi s-a dat portia cea mai mare pentru ca ajutasem cel mai mult la treaba. Cred ca am luat doua guri din portia mea ca a trebuit sa fug ... urmatoarele zile am stat lata in pat mancand numai medicamente ... Nici acum nu pot manca mai mult de trei sau patru fructe de zmeura...
Sunt placeri la care am renuntat din cauza efectelor negative ce le au asupra sanatatii mele. Daca m-as risca, as fi un client fidel al spitalului, asa ca aleg sa renunt la ele. Gandesc de cateva ori inainte de a manca ceva, de a face ceva ... e o placere daunatoare sau sanatoasa?. Si am mai invatat, ca daca scopul principal mi-i placerea s-ar putea sa platesc cu varf si indesat pentru deciziile si actiunile mele. Am descoperit ca daca urmaresc ca scop in viata bucuria, perspectiva se schimba. E drept ca asta inseamna munca, efort, abstinenta, lacrimi, suferinta, insa bucuria vine si dureaza.
Dupa ce l-am cunoscut pe Isus, am descoperit ca sunt egoista. El spune o pilda cu trei robi carora li s-au incredintat niste talanti cu care sa faca afaceri, unul din ei il ingroapa si stim sfarsitul lui. Insa nu el ma intereseaza ci ceilalti doi care isi primesc rasplata. Nu pot uita ca sunt om si cuvintele de apreciere isi fac efectul cand le primesc, mai mult decat darul ce urmeaza dupa aceste cuvinte. Stapanul ii lauda pe cei doi robi si le spune: "Bine rob bun si credincios, intra in bucuria Stapanului tau".
Pfoailei, vreau si eu sa mi se spuna asa. Dar, ce e acolo in bucuria Stapanului? Cum e acolo? Ce bucurii sunt? Isus spune ca sunt vesnice iar ochii imi sunt ca si girofarurile in cap de curiozitate ... vreau si eu acolo, vreau si eu sa fiu apreciata, vreau sa intru si eu in bucuria Stapanului.
Insa daca am plecat de la premisa sa fiu laudata si sa primesc recompensa "bucuria Stapanului" intre timp L-am cunoscut pe Stapan si ... am inceput sa Il iubesc. Acum vreau sa traiesc frumos pentru El, vreau sa aflu ce ii place Lui pentru ca Il iubesc. Vreau sa stiu ce gandeste El si eu sa gandesc ca El, pentru ca ... Il iubesc. Vreau sa imi spuna si mie: "Bine rob credincios, intra in bucuria Stapanului" si nu ma chinui punandu-mi pumnul in gura si abtinandu-ma de la cine stie ce, nu-mi chinui sufletul facand asta. Sunt bucuroasa sa stau langa el, sa Il simt langa mine, sa cant, sa rad, sa plang, sa admir stelele ce le-a asezat atata de frumos pentru mine. Mi-i greu sa fac aceste declaratii public si ma uit stanjenita la cum reactioneaza cei din jurul meu .... si ma uit la El ca imi face declaratii publice, in vazul tuturor, asa pe fata imi spune ca Ma iubeste, ca a trimis pasarile sa imi cante dimineata, abia asteapta sa ma vada dimineata cand se ivesc zorile si El sa traga perdeau de stele ca sa lase soarele sa se iveasca pe cer intr-o explozie de lumina si culoare si muuuuuulte altele.
Mie nu imi va spune "rob bun si credincios" ci: "fiica Mea sunt mandru de tine, vino ACASA" si eu am sa pasesc tantosa in bucuria Lui. Si sunt atat de curioasa cum va fi acasa ... stiu ca El a creat totul in sase zile si de atata vreme ma minunez de complexitatea lucrurilor ce le-a creat. Nu pot sa nu ma gandesc la un aspect. Isus a plecat la Tata ca sa pregateasca o casa pentru cei ce Il urmeaza si are doua mii de ani de cand a plecat. Oare ce mestereste El la casa asta si cat de frumoasa va fi daca dureaza atata? ...
Abia astept sa ma cheme ACASA ... pana atunci invat despre El, despre ce Ii place, despre ce gandeste, simte, cum vorbeste, iubeste si Il astept pe Tata sa ma ia ACASA.