furtuna

Aseara, abia adormisem cand m-am trezit intr-un zgomot ciudat. Nu intelegeam ce se intampla, m-am uitat la ceas ... nu intelegeam nici cat e ora, nici ce e cu zgomotul ... zi? ... noapte? ... Afara era furtuna si se facuse curent in casa, asa ca zgomotul era si mai sinistru.  M-am uitat pe geam si copacii saracii parca se tanguiau indoindu-se. Ce era usor de smuls, zbura in voia cea buna, norii erau negri si amenintarori ...

M-am bagat in pat sperand ca voi adormi repede inapoi, insa ... de unde? La ce zgomot sinistru era afara, somnul parca fusese luat de vant, .... lasandu-ma cu o durere cumplita de cap.

Eram in casa, in pat si ma gandeam la intensitatea furtunii, la cate ravagii poate face, la ce poate zbura prin aer la momentul acela .... la frica ce parca paralizeaza totul in mine in astfel de momente ...

Ce este omul? Nu stiu cum se masoara intensitatea furtunilor (furtunomentru - nu exista asa ceva) insa daca ar fi fost un pic mai intensa, zburau mult mai multe si mai multi copaci as fi vazut dimineata rupti pe strada. Sunt doar o suflare, un abur ... ce as fi pierit in furtuna ...

Dar, Tata care ma stie cat de fricoasa sunt, n-a ingaduit sa creasca intensitatea furtunii. N-a ingaduit sa mi se clatine nici un fir de par. Eram in casa e adevarat insa daca nu proteja El casa, acum ma plimbam cu ingerii.

"Ce este omul, ca sa-Ti pese atat de mult de el, ca sa iei seama la el, (Iov.7:17)".  M-am intrebat la fel ca Iov insa tot la prietenul meu David am gasit un raspuns "Ingerul Domnului tabaraste in jurul celor ce se tem de El si-i scapa din primejdie. (Ps.34:7)".
Eram in primejdie - din punctul meu de vedere - si mi-a fost frica. Mi-am facut tot felul de ganduri insa Tata si-a trimis ingerii sa duca furtuna, sa o imprastie ca sa pot sa adorm. Primejdia a trecut, ingerii nu i-am vazut insa am simtit Mana Tatii pazindu-ma, protejandu-ma.
Imaginea este prealuata de pe http://bighugelabs.com/.