duminică, 20 iunie 2010

sunt in stare sa renunt, sa lupt, sa accept?

Nu am cuvinte sa ii multumesc Domnului pentru faptul ca am putut discuta cu parintii mei despre orice, efectiv tot ce mi-a trecut prin cap i-am intrebat, legat de orice ... la unele se faceau rosii ca racul si ... de regula raspundea unul din ei ... celalalt tusea si se intreba banuiesc daca am innebunit. Dar chiar daca la unele din intrebarile mele nu primeam raspuns atunci, il primeam in cele din urma, uneori cu insistente. Nu cred ca fratii mei pot sa spuna acelasi lucru despre parintii nostri insa eu am avut avantajul de a fi cea mai mica, de a-i prinde pe ei la varsta maturitatii cand realizau ca trebuie sa imi raspunda, ca daca nu, imi voi gasi eu cumva raspunsurile.
Vorbeam de baieti si imi spuneau sa ma uit bine la ei, sa ii analizez si sa ma intreb daca voi fi in stare sa le suport mofturile, ciudateniile, mirosul, pretentiile. Daca voi fi in stare sa ma trezesc dimineata ca sa ii pregatesc lui micul dejun sau .... cafeaua si sa il astept pana seara tarziu cand el va veni acasa, ca sa luam cina impreuna. Daca voi in stare sa ii vad fata botita de la cearsaf, cu puchini (urdoare) mari, cu ochii umflati de somn, bolnav sau daca va ajunge lat sa il schimb, sa il hranesc ... ?
Radeam cu lacrimi si ii intrebam: ce eu sunt sclava lui? Nu isi poate pregati singur cafeaua, micul dejun, nu isi poate pune singur in farfurie? Si cum sa aibe fata botita si umflata? Adica asa arata un om somnoros? Apoi ... sa il schimb? Valeuuuuuuu ....
Sunt dispusa sa renunt la egoism, la comoditate si sa imi asum responsabilitatea unui camin?
Mereu m-am gandit la Rebeca ca la o fata cu dorinta de aventura, insa am realizat altceva azi. Cand a fost intrebata daca vrea sa plece cu Eliezer ea a raspuns repede: Da, vreau. Era ceva atipic intr-o cultura poligama si se vede clar ca afacerea acestei casatorii o trateaza fratele mai mare si mama fetei. Si, nu pot sa nu multumesc Domnului ca societatea noastra nu accepta poligamia si sunt libera sa aleg pe cine vreau eu.
Rebeca a luat decizia de a pleca, nu in mod aventuros ci era pregatita pentru decizia asta.
Intr-o relatie intri nu numai tu ci si familia ta, cercul tau de prieteni, amprenta bisericii, multi din membri ce au influenta asupra ta .... o lumea intreaga intra cu tine ca vrei sau nu ... .  Mama imi spunea mereu sa fiu atenta la ce rude are, cum arata ele, ce fel de oameni sunt? Aici ne certam tare, eu mergeam pe ideea ca nu ma voi casatori cu familia si cu rudele lui ci numai cu el. Imi spunea ca vreau sau nu, si ele intra in casatorie cu el. Maaaaaamaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa pe ce lume traiesti?
Sunt dispusa sa accept si familia, rudele, cercul lui de prieteni?
Dar daca vor aparea probleme? Cum sa apara probleme? Suntem moderni, am invatat sa rezolvam problemele fara certuri, scandaluri? "Daca va ridica tonul si va tipa la tine? Ca la cat esti de incapatanata o sa il scoti din pepeni cu siguranta." "Dau divort."
Cam pana aici, tata se distra de conversatie insa aici trebuia sa intervina: "nici prin gand sa iti treaca". Haaaah? Cand ai spus: Da, ai spus pentru toata viata nu pentru o perioada care iti e tie comoda si cum apar problemele sa dai bir cu fugitii.
Nici nu accept asa ceva, ii replicam eu repede.
Casatoria cere renuntare la ceea ce e comod pentru tine si sa tii cont de comoditatea celuilalt, sa ii faci si mofturile, sa renunti la somn, la preferinte, la multe pentru binele celuilalt.
Siiiii, numai eu sa renunt? El nu trebuie sa renunte? Adica, de ce numai eu sa fac asta?
Se prapadeau de ras de mine si la urma ma pufnea si pe mine rasul realizand ca si el va trebui sa faca la fel.
Imi amintesc de un cuplu in care sotul, imediat ce s-au intors din luna de miere i-a interzis sotiei sa-si mai intalnesca prietenele. Lui nu ii placea de ele si nu le voia in casa lui sau sa stie ca ea a fost cu ele. Era foarte mandru de decizia lui si se lauda cu ea pe oriunde. L-am intrebat daca ea nu a avut nimic de spus si s-a uitat lung la mine si m-a intrebat: ce sa spuna? I-am zis ca in locul ei, in secunda doi imi faceam bagajul si plecam. Sa stea el cu prietenii lui, in lumea lui si sa traiasca fericit pana la adanci batraneti daca nu e in stare sa ma accepte cu lumea mea asa cum e ea. Mi-a spus ca eu voi incasa multa bataie de la sotul meu, daca vreo unul va avea curajul sa ma ia de nevasta.
Nu stiu ce se discuta la intalnirile de consiliere premaritala ... insa mi-a placut un sfat: duceti-va pentru vreo trei luni si oferiti-va ca voluntari intr-un azil de batrani. Asa, veti invata ca in casatorie o sa fiti parteneri, asistenti unul altuia, o sa depindeti unul de celalalt, o sa invatati sa va cititi dorintele cand n-o sa fiti in stare sa vorbiti ...

Fotografie preluata de pe http://www.flickr.com/photos/zitaaa

8 comentarii:

Road signs- My journey spunea...

Cella draga, nu ma asteptam la articolul asta, dar ma bucur de el. Tu si Bat Melech sunteti singurele fete necasatorite pe care le stiu cu capul pe umeri si cu picioarele pe pamant. In rest toate cam plutim cu capul prin nori printre filme holliwoodiene. Parca singura intrebare care necesita raspuns urgent inainte de nunta zilele astea e "il iubesc?" Bat Melech zice ca un om isi arata intelepciunea nu prin cate stie, ci prin intrebarile care si le pune... Multumesc de articol si de conversatia de ieri. Fi binecuvantata.

Cella spunea...

Emma,
asa m-am bucurat sa vorbesc cu tine;)
O zi cu har iti doresc!

Anna spunea...

stii ca mie tre sa-mi explici poza:D

Cella spunea...

Cand am ales imaginea asta ... m-am gandit ca o sa intrebi ce-i cu ea=)). Ca sa vezi ca te stiu bine=)).
Sunt diferiti, arata diferiti, par facuti sin bucati si totusi ... se iubesc;)
Pentru explicatie, mai vreau o felie de prajitura =))

Anonim spunea...

"Ioi" ........;)
Uneori esti simpatica ; astazi chiar m-ai facut sa zimbesc . Multumesc .Nu te-ngrijora de lipsa numelui , poate va veni cu timpul . Doresc multe zile bune sufletului tau .Si blogului ...;)

Las un mesaj pentru Otniel :
Otniel , pentru cei care nu te cunosc , esti la fel de anonim ca si mine . Daca acesta este numele tau real -desi ma-ndoiesc -,atunci
iti felicit parintii ; daca insa tu insuti ti-ai ales acest pseudonim biblic din neamul lui Caleb , fiul lui Iefone , iti recomand calduros sa fii vrednic de el, nu de alta dar contine parte din Numele Sfint.Precizarile le-am facut deoarece Cuvintul Lui nu poate fi modificat , iar Cerasela stie prea bine acest lucru , stiu ca nu s-a suparat , ba dimpotriva si-a facut un obicei sanatos si eu apreciez asta .In rest , nu vreau sa fac polemica in locurile unde se vorbeste de El . Pace si binecuvintare!

Cella spunea...

Anonim, e bine ca uneori sunt simpatica =)). M`ai dat gata cu expresia asta =)).
Cat despre Oti;), e real si el si numele ce il poarta. E un copil ce mi-i drag si e asa dintr-o bucata la fel ca si mine;).
Multumesc frumos de urare. Sper ca atunci cand iti va veni numele =)), sa ni-l spui si noua;).

Otniel spunea...

hehehe...prima persoana care pune la indoiala faptul ca asa ma cheama,strange felling! oricum, sunt din neamul lui Gavrilas, fiul lui Ionel fratele lui Iosif, oameni din casa lui Dumnezeu. Pace si binecuvantare si pentru tine, anonim.. Domnul sa iti dea nume;))glumesc,stiu ca il ai si sa fi vrednic de el!

Cella spunea...

Oti, uite de asta te iubesc eu pe tine;)). Ca stii sa iei lucrurile asa cum sunt si sa faci si haz cu ele.
Chiar asa Anonim, ce inseamna numele tau?