I-am raspuns ca are dreptate, daca mi-l ia pe Dumnezeu nu imi ramane nimic. Viata nu mai are rost, sens, nu merita traita, moralul nu are nici o relevanta pentru ca oricum nu foloseste la nimic ... pentru ca nu ar mai fi nimic dincolo de mormant.
Fara Dumnezeu, fara conceptia ca El e cel ce dirijeaza lucrurile, am invatat ca acea celula ambitioasa ce a explodat in celebrul moment Big Bang desemneaza cumva ideea de inceput a universului ... si atata ambitie a avut acea celula, ca a lipit alte particule una de alta si a format planetele, le-a asezat in ordine, apoi a pus distanta intre ele, a facut anotimpuri, apoi a asezat stelele, luna, soarele ... si tot ce e pe pamant si in univers. Ma pufneste rasul numai imaginandu-mi asa ceva ... Daca pun la microscop o particula de apa sau seva si o analizez si apoi o las pe lamela de la microscop sau pe masa observ ca apa se evapora lasand urme ... nu creste nimic, nu explodeaza, nu-mi sare de pe lamela ...
Cu un patos la fel de provocator si acuzator am fost rugata sa vad filmul in care este arsa biblioteca din Alexandria si cum in numele religiei, in numele crestinismului, al Lui Dumnezeu oamenii sunt omorati, scrierile au fost arse. Daca exista Dumnezeu, ce fel de Dumnezeu e asta de porunceste asa ceva? Si am vazut filmul. Eram curioasa daca asta transpare din film, insa regizorul a fost onest in prezentare. Se vede clar ca religia a fost impletita cu politicul, cu ambitiile personale si e usor sa arunci vorbe mari ca sa actionezi cum te taie capul aruncand vina pe Dumnezeu. Asta porunceste Dumnezeu in Biblie? Nici gand.
Dar mai aproape in timp am evenimentele din lagarele de exterminare. Hitler a vrut o generatie de tineri puternici, vanjosi, fara constiinte, fara moralitate in fata carora lumea sa tremure de frica ... si stim ce s-a intamplat.
Daca il scot pe Dumnezeu din ecuatie, ce imi ramane? Nimic.
Daca El nu e temelia, fundamentul credintei mele, imi construiesc viata pe nisipuri miscatoare. Ideile cu care ma lupt, pe care le triez, omor sau cresc, dezbat, despic, analizez imi formeaza caracterul, imi dau sensul in actiuni, in gandire, vorbire, sentimente.
Doamne, cu Tine viata are scop, semnificatie, rost, viitor, farmec. Imi place sa vad semnele Tale de dragoste manifestate pentru mine, le numesc minunile mele, imi place sa-mi ascult pasarile ce mi le trimiti dimineata sa imi cante cateva simfonii, sau greierii ce ii asezi langa casa noastra ca sa ne cante intregi opere, in timp ce stele danseaza cu gratie facand licuricii sa se aprinda si sa-si inceapa valsul printre frunzele ce asteapta rabdatoare roua diminetii ca apoi sa vada cerul oglindit in boabele de roua.
Cu Tine ca temelie a vietii, are rost sa iubesti, are rost moralitatea, mila, dragostea, bunatatea ... am scop, am parte de aventura, am si suferinta insa si bucurie ...
Imagine preluata de pe http://www.flickr.com/photos/9943678@N04/2382760547
5 comentarii:
Sa fim drepti: in numele religiei s-au infaptuit crime atroce, dar asta nu inseamna ca nu mai trebuie sa credem.... E singurul lucru stabil din viata noastra. Citeam pe undeva ca religia aceasta, crestinismul s-a pastrat de-a lungul multor ani, ca au mai fost religii de alta natura care au murit odata cu cei ce le-au creat. Crestinismul a fost liantul, piatra de temelie a multor vieti, a ajutat personalitati care erau la limita prapastiei sa nu se prabuseasca (vezi Nicolae Steinhardt si multi altii care au stat in inchisori si au descoperit ca religia, ca Dumnezeu a fost colacul de salvare). Sa nu aruncam cu noroi in aceia care-L iubesc si vorbesc despre El. Eu sunt linistita stiindu-L ca vegheaza, chiar daca merg rar la biserica si ma rog destul de rar. Il stiu acolo, incerc sa ma incadrez in preceptele morale si e bine totul.
=)) celula ambitioasa =)) :D
Mai spunea acea persoana "cred intr-o forta superioara, cred, pentru ca la acea forta ma raportez zi de zi, e norma pentru moralitate. Dar am ceva cu biserica, sa nu aud de biserica. eu niciodata nu dau bani la biserica"
Fara acea temelie, ramanem cu atrocitatile si cu greselile facute in numele crestinismului.E la fel si cu vestita afirmatie ca "Dumnezeu e vinovat ca noi cei care am fost sub influenta crestinismului nu putem sa ne exprimam plenar sexualitatea" (adica se ne afisam cu ea de gat, oricand, oriunde, si mai ales ORICUM) - dar asta e alt subiect.
E infricosator si trist cand realizez cum unii oameni raman blocati la superficial - si folosesc superficialul ca o scuza, un motiv sa nu caute mai departe....pentru ca totul se termina la morga... :(
QED ai observat si cat de mult te iubeste?
Anna,
din nefericire unii au povesti triste cu biserica ... si nu e usor sa treci peste ele. Dar, Domnul poate face minuni in noi, cu noi, cu cei ce ne-au ranit, cu cei pe care i-am ranit ...
E adevarat biserica a comis multe atrocitati si multe greseli. Le mai comite si astazi si ca atare unii oameni se opresc in fata cladirii si nu imping niciodata usa. Eu sunt ultima care sa zic ca Dumnezeu are de-a face cu vreo cladire sau institutie, dar Dumnezeu are foarte mult de-a face cu cei ce-L cauta. Nu cred ca Il cauti pe Dumnezeu dand bani la biserica, Il cauti pe Dumnezeu cand te sperie si te pune pe ganduri ideea ca tot ce vei fi vreodata in universul asta e material pentru oale si ulcele.
Trimiteți un comentariu