miercuri, 23 iunie 2010

invitatie la bal

Imi place povestea Cenusaresei ... sunt altele ce par mai frumoase, mai bune, carora li se acorda intaietate ... care par a nu avea probleme, pentru care viata nu are lupte ... Balurile, petrecerile, rochiile frumoase, atentia tuturor, relatiile suspuse ... Iar eu sunt cea ce alege macul din cenusa ... si intrebarile vin cu duiumul. De ce am ajuns asa? Asta imi e rostul? In popor se spune ca norocul s-a impartit. Unde? Cand? Eu de ce nu am fost chemata?
Am fost educata ca totul este relativ ... ca totul poate fi explicat, ca golul din inima mea poate fi umplut cu informatii insa ... daca ma uit numai la dragul meu Bacovia nu e chiar asa. Si oameni mai culti si destepti, asa ca el, par a fi trait cu aceleasi intrebari ca mine. Aici suntem la acelasi nivel. Ca el stie sa le formuleze altfel e diferenta dintre noi doi.
Vine Isus si imi spune ca ma iubeste si are pentru mine o viata mai buna, diferita cu El, insa inima mea e atata de sceptica, au avut multi grija sa imi spuna care mi-i valoarea, sensul si sa imi arate locul ... asa incat, ca si Cenusareasa invoc motive cu duiumul: n-am rochie, n-am papuci, n-am timp, nu sunt frumoasa, nu am pret, nu am valoare ... dar, cum sa vin eu la Tine la bal?
Imi aduce rochia, papucii ... nu am altceva de facut decat sa ma imbrac si sa ma duc la bal ... e atata de frumos ... mai mult de atat, sunt aleasa Lui. Insa ca intr-o strafulgerare imi amintesc cine sunt. Sunt Cenusareasa, ceea ce trebuie sa aleaga macul din cenusa ... locul meu e acolo in beci, langa vatra, in hainele mele peticite, acolo unde de dimineata pana seara viata inseamna robie, tristete, singuratate.
Imi ramane un papuc prins in ceva ... nu mai conteaza ca plec topaind ... e prea frumos ca sa fie adevarat, inima vrea sa ramana aici ... si vrea sa plece ... Ar fi prea frumos sa ma iubeasca pe mine Dumnezeu, nuuu ... nu se poate. Sunt prea urata, prea proasta, nu am nici o familie cu renume, nu am calitati deosebite, nu pot sa scriu ca Ion Creanga, nu compun poezii ca Mihai Eminescu, am sau nu ureche muzicala, oratoria nu e punctul meu forte ... luata repede, poate ma blochez de parca mintea e in concediu, ... poate ma balbai ... poate nici nu aud asa bine ... Ce spune Isus acolo ca ma iubeste ... El nu vede cine sunt? ... rochia asta e prea frumoasa ... poate cand voi mai imbatrani, poate ma voi intelepti  ... si apoi ... mai am de ales mac din cenusa ...
Mama vitrega se aude venind ... ii aud glasul si daca as fi la celalt capat de lume ... sororile sunt prin preajma, ... cum sa traiesc fara tachinarea lor? Asta mi-i viata, asta-i mi-i destinul ...
Suna atat de fatalist, atata de .... real.
Doamne, am decis sa ii multumesc mamei vitrege pentru oferta de lucru pana cand voi intra in mormant, surorilor pentru "dragostea" lor si sa accept sa incalt pantoful ce a ramas pe scari cand fugeam de la bal. Accept sa cred ce-mi spui Tu, accept sa ma schimb si sa ma curati Tu ca sa ma imbraci in rochia ce o ai pregatita pentru mine.
Macul sa fie sanatos in cenusa unde l-au pus rudele, cunoscutii, prietenii ... las soba, papucii .. las tot si vin cu Tine!.

16 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

Buna dimineata!
Am mai multe de spus- unele vorbe s-ar putea sa aiba legatura directa cu ceea ce spui, altele pot fi pe langa.
Am petrecut, intamplator sau nu, opt zile pe langa niste tineri cu instructie teologica. Am auzit si am invata multe de la ei.
M-a impresionat unul. Facuse studii in America. Experienta serioasa de viata! ( ieri s-a casatorit). Stii ce spunea? Fii bun cu toti cei din jur, multumeste-i si dusmanului, dar nu te uita pe tine. Nu te lasa totdeauna pe ultimul loc.
Ce zici?
Cenusareasa din basm si-a depasit conditia! Cred in forta proprie. De ce sa ramai doar cu iluzii? Sta in puterea ta sa te arati asa cum esti- frumoasa, sensibila, inventiva, harnica si buna!

Cella spunea...

Buna,
cred ca daca printul nu venea dupa ea, Cenusareasa statea si acum la vatra alegand macul din cenusa.
A fost nevoie de o interventie din exterior, ceva care sa aibe putere asupra mediului, familiei, conditiei unde era aruncata.

Anonim spunea...

Cerasela , lasind la o parte treburile lumesti ale blogului ( nume , curiozitate etc.) care - recunosc , nu ma intereseaza - te intreb de ce crezi ca marea drama din viata lui Isaac a fost moartea mamei sale? Este adevarat , in Geneza 24:67 scrie ca dupa casatoria cu Rebeca "s-a mingiiat Isaac de pierderea mamei sale , Sarra" . Citind ultimele articole , inafara de alte implicatii ale subiectului , poti crede usor ca Isaac avea nevoie de consolare doar pentru acest lucru , ceea ce eu nu cred deloc . Cind vorbesti despre Isaac si comportamentul lui , altul este misterul care i-a transformat viata intr-un asa mod incit multi vad in el un neajutorat.
Daca-ti face placere sa vorbesti cu un necunoscut :) poate-mi si raspunzi . Multumesc .

Otniel , imi pare bine sa aud ca numele-ti este tot atit de real pe cit esti si tu , desi caricatura cu care te-ai reprezentat nu este departe de anonimat . Asemenea nume si mai ales asemenea genealogie :) - Gavrilas , Ionel , Iosif - te indretateste sa stii ca oamenii din casa lui Dumnezeu vorbesc intotdeauna numai spre lauda Lui si nu-i asaza pe altii in "puful teologiei" , mai ales cind stiu in inima lor ca acestia spun adevarul .
Va imbratisez pe amindoi ( nu cu imbratisarea lui Iuda :))...

Cella spunea...

Anonim,
ca sa putem continua discutia trebuie sa imi spui daca esti femeie sau barbat.
Eu deduc ca esti barbat si esti usor ofensat.
Dar, as vrea sa vezi cat l-am laudat pe Isaac ... ca finalul nu e unul bun se vede clar ...
Te rog sa imi raspunzi la intrebare.
Iar imbratisarea o refuz cat se poate de politicos. Chiar si de mi-ai fi cunoscut, te-as refuza.

Anonim spunea...

La ce te ajuta sa stii daca ma cheama Paul sau Nicoleta?

Anonim spunea...

La ce te ajuta sa stii daca ma cheama Paul sau Nicoleta?

Cella spunea...

Eu cred ca nu ai inteles un lucru. Barbatii percep lucrurile prin filtrul lor, femeile prin al lor.
Eu le-am tratat din al al, adica de fata.

denisia spunea...

Cellaaaaaaaaaa... cam incendiara situatia pe aici...

am nevoie de o minune... cat mai urgent... poti face ceva în sensul ăsta?

elena marin-alexe spunea...

Cella-
Imi place ca esti o fata desteapta in adevaratul sens al cuvantului...
Succes si tarie..dar si binecuvantari!

Anonim spunea...

Da , se pare ca avem o problema de a nu ne-ntelege reciproc ce vrem sa spunem . Totusi , intrebarea pe care eu ti-am adresat-o , nu are absolut nici o legatura cu felul in care tu ai tratat subiectele despre Isaac , adica din punctul de vedera al unei fete ; cred pur si simplu ca esti doar curioasa sa stii cu cine vorbesti ; daca poti , priveste-ma ca pe un suflet care vrea sa vorbeasca despre Dumnezeu la modul cel mai concret cu putinta ; Cuvintul lui Dumnezeu nu are un inteles pentru femei si altul pentru barbati .

Rodica Botan spunea...

interesanta ideea...de fapt privind exact la acelasi lucru o multime de oameni pot vedea fiecare dintre ei ceva total diferit:
-Depinde de unde -vizibilitatea
-depinde cu ce ochi privim- ce filtre avem
-depinde de dispozitia ce o avem (citeodata acelasi lucru ni se pare diferit seara de dimineata
...si pot sa mai adaug daca e nevoie...

Cella spunea...

Denisia, ma tot gandesc la tine .. nici nu stiu cum si ce sa ma rog ... insa sa iti dea Domnul o minune daca crede El ca asta iti trebuie ...

Cella spunea...

Elena,
multumesc pentru apreciere;).

Cella spunea...

Anonim,
ma enerveaza sa nu stiu cu cine vorbesc ... si crede-ma ca e o lupta cu mine insami daca sa iti raspund sau nu.
Legat de intrebarea ta despre Isaac. Spune ca Rebeca l-a consolat pentru pierderea mamei sale. Deduc de aici, ca unul ce stie ce inseamna sa pierzi un parinte, ca a suferit enorm ... avea nevoie de o "mana" de femeie ca sa il ajute sa isi revina emotional. Cineva care sa ii poarte de grija cum a facut-o Sara, care sa ii restabileasca echilibrul emotional.
Problema e ca Rebeca trebuia sa ii fie sotie si nu mama. De aici iar pleaca o gramada de probleme.
Imi amintesc ca dupa ce a murit tata ... am intrat intr-o stare ce nu stiu sa o definesc ... ma simteam cu spatele descoperit, ca si cum toata dragostea de pe pamant fusese ingropata cu el.
Tu poti trece prin ce am trecut eu fara sa te afecteze atat de mult, pentru ca suntem diferiti ... ce ma doare pe mine, pe tine s-ar putea sa ta lase rece. E foarte posibil ca tu sa Il vezi pe Dumnezeu intr-un fel de care eu numai sa fi auzit ... si sa tratez asta teoretic si nu atat de intim cum o faci tu.
Sper ca ... am raspuns la ce intrebai tu.

Cella spunea...

da, Rodica ... bine spus: depinde unghiul din care privim lucrurile.
Si ... te rog sa continui;)

Otniel spunea...

imi cer iertare @anonim pentru ca te-am asezat intrun puf... adevarul e ca de multe ori ma iau tastele pe dinainte si uit sa fiu atent in TOT ceea ce spun...imi pare rau! eu fac parte din free hugs for everyone(somehow) deci imbratisarea ti se intoarce cu rod! ;)