unde? aici.
când? acum.
cum? în fiecare secundă câte una ;)
vineri, 25 iunie 2010
pentru Anonim
Draga Anonim sau Anonima ...
acum cateva zile ti-am dat un raspuns nu foarte cordial ... IMI PARE RAU ca am facut asta si IMI CER IERTARE.
Nu stiu daca vei mai spune ceva ... insa TE ROG SA MA IERTI.
Cella
6 comentarii:
Anonim
spunea...
Draga Cerasela , intr-un fel chiar ma pregateam "sa scutur praful de pe picioare" si sa ma duc in alta "cetate" unde poate ma vor primi chiar daca inca nu am nume ; multumesc lui Dumnezeu ca ai trecut peste firea-ti paminteasca si ai ales calea intelepciunii ; spun acest lucru pentru lupta care stiu ca s-a dat in sufletul tau si din care a iesit biruitoate nu tarina , ci Duhul Lui ; Acum pot sa spun cu toata inima ;"Pace casei acesteia!" si am convingerea ca o vei si simti . Daca te uiti in urma la interventiile mele ar trebui sa-ti dai seama ca nu a fost nimic tendentios in ele , doar ca eu vorbesc putin si concret ; iar eu m-am simtit ca si cineva care vine sa tulbure linistea acestui loc , unde totul decurgea oarecum de la sine si aproape toate comentariile sint in ton cu subiectul propus. Imi pare cu adevarat rau daca chiar am trezit in cineva asemenea stari controversate . Si eu mi-am pierdut tatal cind eram la vremea intrebarilor , nicidecum a raspunsurilor , dar nu m-am putut gindi ca aceasta tragedie din viata ta te-a facut sa-l privesti astfel pe Isaac. Eu cred ca viata lui Isaac a fost marcata de ceea ce i s-a intimplat cind avea 37 de ani ; in deplina maturitate a acceptat sa fie oaia de jertfa pe muntele Moriah ; abia dupa ce a trecut pe linga moarte a inteles ce inseamna sa fii binecuvintat cu adevarat , abia dupa aceea si-a petrecut timpul "pe cimp" , adica in singutatate , cautindu-L cu adevarat pe Dumnezeu si , poate chiar cerindu-I socoteala pentru ce i s-a intimplat , cu sufletul framintat de intrebari ; cred ca dupa acest moment Isaac n-a mai fost niciodata la fel ; acolo l-a intilnit Rebeca , in cimpul singuratatii lui , unde era doar el si Dumnezeu ; poate ca n-a fost de fata nici la moartea mamei sale Sarra , nu ni se spune acest lucru , doar ca Avraam a ingropat-o in pestera din tarina Macpela , cumparata de la hetei ; acum , abia acum era pregatit sa iubeasca , dupa ce a simtit Iubirea care i-a dat viata inca o data ; acum , abia acum era pregatit pentru o asemenea dragoste si cred ca experienta prin care a trebuit sa treaca a facut ca povestea lor de dragoste sa fie una dintre cele mai adevarate si mai invidiate in decursul timpului . Dupa cum bine iti dai seama , nu-L putem vedea pe Dumnezeu la fel ; Il vedem pe bucati si nimeni dintre oameni nu I-a vazut inceputul sau sfirsitul . Eu IL strig si vreau sa-L caut si-n acest loc . Daca este cu neputinta si te-mpiedica anonimatul meu , te rog sa-mi dai de stire , dar inainte de aceasta ia aminte la Duhul din mine , nu la tarina care sint , pentru ca vei fi dezamagita.
Pentru toti cei care , intru-un fel sau altul , au simtit nevoia "sa-l ajute" pe stapinul casei sa vorbeasca ; nu este deloc o situatie incendiara , nimeni nu este in pericol sa ia foc , deci va rog , nu chemati pompierii ca-i deranjati pe degeaba :) Cerasela nu cred ca are nevoie de mai multa tarie decit i-a dat Tatal atunci cind a facut-o trup , suflet si Duh , iar succesele sint doar pentru slava Lui , nicidecum pentru inaltarea noastra .
Daca Cerasela va accepta imbratisarea mea dezinteresata , atunci putem spera ca minunea pe care o astepta cineva tocmai s-a produs ...:)
Pentru "flebetea" mea , Otniel : Do you want to speak with me in English language? OK , after so many embraces , after that we clasped in each other's arms enough , now I send only for you a friendly kiss . It is receivable? ...:))
Cella...cred ca trebuie sa-ti schimbi titlul blogului...din "asteptind minunile" in "casa imbratisarilor"...si stii ceva? Dupa ce am citit comentariul anonimului...ma scriu si eu pe lista. Tare mare nevoie mai am si eu de o imbratisare...chiar si una virtuala...numai daca anonimul are destula energie sa se ocupe de mai multe suflete nevoiase... :)
Anonim, ieri dupa ce am citit asa repede postarea ta am tot meditat la Isaac. Nu m-am gandit ca l-a afectat episodul cu jertfirea - efectiv nici nu mi-a trecut vreodata prin cap asa ceva. Insa ieri am inceput sa gandesc spaima ce a simtit-o, miliardele de intrebari ce le-a pus copilul asta in timp ce urcau pe Moria, apoi in raspunsul tatalui banuiesc ca a intrezarit el ceva ... Si apoi, cred ca paralizat de frica s-a lasat legat de altar. Habar nu am cat de mare e un altar ... insa cumva l-a legat de el. Nu ni se mai spune apoi de nici o discutie ... de nimic. Numai ca Avraam a stiut de nasterea Rebecai. Ma gandesc ca teama l-a facut atat de atasat de mama lui si ce am observat a fost ca altfel, mult mai bland as zice s-a si comportat Domnul cu Isaac. I s-a aratat. I-a spus clar sa nu se duca. Raportarea ... pare alta. Oti, nu ti-a raspuns inca ... o sa il trag eu de manecuta. Il scuz, e in vacanta si recupereaza acasa la mama lui somnul din stresiuni ;). Cella
exista oameni care nu au vacanta,dar ce sa faci... nu am mai intrat pe internet de o vreme. Anonim eu iti dau un deget si tu imi iei toata mana????? vorba unuia: "vezi ca stiu karate";)) glumesc! o sarutare nu iti dau, ca atunci te vor cunoaste cei ce iti vaneaza numele te vor prinde si apoi imi vor da cei 30 de arginti... ma intorc la munca, sa aveti o zi binecuvantata!
6 comentarii:
Draga Cerasela ,
intr-un fel chiar ma pregateam "sa scutur praful de pe picioare" si sa ma duc in alta "cetate" unde poate ma vor primi chiar daca inca nu am nume ; multumesc lui Dumnezeu ca ai trecut peste firea-ti paminteasca si ai ales calea intelepciunii ; spun acest lucru pentru lupta care stiu ca s-a dat in sufletul tau si din care a iesit biruitoate nu tarina , ci Duhul Lui ;
Acum pot sa spun cu toata inima ;"Pace casei acesteia!" si am convingerea ca o vei si simti .
Daca te uiti in urma la interventiile mele ar trebui sa-ti dai seama ca nu a fost nimic tendentios in ele , doar ca eu vorbesc putin si concret ; iar eu m-am simtit ca si cineva care vine sa tulbure linistea acestui loc , unde totul decurgea oarecum de la sine si aproape toate comentariile sint in ton cu subiectul propus.
Imi pare cu adevarat rau daca chiar am trezit in cineva asemenea stari controversate .
Si eu mi-am pierdut tatal cind eram la vremea intrebarilor , nicidecum a raspunsurilor , dar nu m-am putut gindi ca aceasta tragedie din viata ta te-a facut sa-l privesti astfel pe Isaac.
Eu cred ca viata lui Isaac a fost marcata de ceea ce i s-a intimplat cind avea 37 de ani ; in deplina maturitate a acceptat sa fie oaia de jertfa pe muntele Moriah ; abia dupa ce a trecut pe linga moarte a inteles ce inseamna sa fii binecuvintat cu adevarat , abia dupa aceea si-a petrecut timpul "pe cimp" , adica in singutatate , cautindu-L cu adevarat pe Dumnezeu si , poate chiar cerindu-I socoteala pentru ce i s-a intimplat , cu sufletul framintat de intrebari ; cred ca dupa acest moment Isaac n-a mai fost niciodata la fel ; acolo l-a intilnit Rebeca , in cimpul singuratatii lui , unde era doar el si Dumnezeu ; poate ca n-a fost de fata nici la moartea mamei sale Sarra , nu ni se spune acest lucru , doar ca Avraam a ingropat-o in pestera din tarina Macpela , cumparata de la hetei ; acum , abia acum era pregatit sa iubeasca , dupa ce a simtit Iubirea care i-a dat viata inca o data ; acum , abia acum era pregatit pentru o asemenea dragoste si cred ca experienta prin care a trebuit sa treaca a facut ca povestea lor de dragoste sa fie una dintre cele mai adevarate si mai invidiate in decursul timpului .
Dupa cum bine iti dai seama , nu-L putem vedea pe Dumnezeu la fel ; Il vedem pe bucati si nimeni dintre oameni nu I-a vazut inceputul sau sfirsitul . Eu IL strig si vreau sa-L caut si-n acest loc . Daca este cu neputinta si te-mpiedica anonimatul meu , te rog sa-mi dai de stire , dar inainte de aceasta ia aminte la Duhul din mine , nu la tarina care sint , pentru ca vei fi dezamagita.
Pentru toti cei care , intru-un fel sau altul , au simtit nevoia "sa-l ajute" pe stapinul casei sa vorbeasca ;
nu este deloc o situatie incendiara , nimeni nu este in pericol sa ia foc , deci va rog , nu chemati pompierii ca-i deranjati pe degeaba :)
Cerasela nu cred ca are nevoie de mai multa tarie decit i-a dat Tatal atunci cind a facut-o trup , suflet si Duh , iar succesele sint doar pentru slava Lui , nicidecum pentru inaltarea noastra .
Daca Cerasela va accepta imbratisarea mea dezinteresata , atunci putem spera ca minunea pe care o astepta cineva tocmai s-a produs ...:)
Pentru "flebetea" mea , Otniel :
Do you want to speak with me in English language? OK , after so many embraces , after that we clasped in each other's arms enough , now I send only for you a friendly kiss . It is receivable? ...:))
Cella...cred ca trebuie sa-ti schimbi titlul blogului...din "asteptind minunile" in "casa imbratisarilor"...si stii ceva? Dupa ce am citit comentariul anonimului...ma scriu si eu pe lista. Tare mare nevoie mai am si eu de o imbratisare...chiar si una virtuala...numai daca anonimul are destula energie sa se ocupe de mai multe suflete nevoiase...
:)
Anonim,
m-ai lasat fara cuvinte .... si nu pot decat sa accept imbratisarea ta ...
Multumesc de iertare.
Rodica,
trateaza cu anonimul pentru imbratisare ;)
Iti trimit si eu una maaaaaaaaare :)
Anonim,
ieri dupa ce am citit asa repede postarea ta am tot meditat la Isaac.
Nu m-am gandit ca l-a afectat episodul cu jertfirea - efectiv nici nu mi-a trecut vreodata prin cap asa ceva.
Insa ieri am inceput sa gandesc spaima ce a simtit-o, miliardele de intrebari ce le-a pus copilul asta in timp ce urcau pe Moria, apoi in raspunsul tatalui banuiesc ca a intrezarit el ceva ...
Si apoi, cred ca paralizat de frica s-a lasat legat de altar. Habar nu am cat de mare e un altar ... insa cumva l-a legat de el.
Nu ni se mai spune apoi de nici o discutie ... de nimic. Numai ca Avraam a stiut de nasterea Rebecai.
Ma gandesc ca teama l-a facut atat de atasat de mama lui si ce am observat a fost ca altfel, mult mai bland as zice s-a si comportat Domnul cu Isaac. I s-a aratat. I-a spus clar sa nu se duca.
Raportarea ... pare alta.
Oti, nu ti-a raspuns inca ... o sa il trag eu de manecuta. Il scuz, e in vacanta si recupereaza acasa la mama lui somnul din stresiuni ;).
Cella
exista oameni care nu au vacanta,dar ce sa faci... nu am mai intrat pe internet de o vreme. Anonim eu iti dau un deget si tu imi iei toata mana????? vorba unuia: "vezi ca stiu karate";)) glumesc! o sarutare nu iti dau, ca atunci te vor cunoaste cei ce iti vaneaza numele te vor prinde si apoi imi vor da cei 30 de arginti... ma intorc la munca, sa aveti o zi binecuvantata!
Trimiteți un comentariu