Nu stiu daca e zi in care sa nu aud parinti ce par coplesiti si disperati ca nu se mai inteleg cu copiii lor, ca acestia au lumea lor din care refuza sa iasa. Daca incerci sa intrebi de vreo trauma, de vreo poveste grava in care copiii au fost implicati, despre vreo greseala de-a lor ca parinti .... pfoailei, devin rosii ca racul de nervi si imediat vine replica: le-am dat tot ce le trebuie, nu le-a lipsit nimic ... absolut nimic. Chiar?
Nicodim, un fariseu intelept, destul de matur vine la Isus intr-un stil barbatesc sa vorbeasca cu el. Socant pentru Nicodim e ca Isus ii vorbeste despre nasterea lui, despre ceva de care el nu-si aminteste si despre un mister ramas inca neexplicat. Cu alte cuvinte Isus ii spune: "mai Nicodim, ia revino-ti tu cu picioarele pe pamant si nu te mai da atata de barbat puternic si dur, tu ai nevoie sa te nasti din nou ca si personalitate, caracterul tau sa fie modelat, sa nu fie totul logic si ca la carte. Tu ai nevoie sa fii iubit, exact ca un copi ce are nevoie disperata de dragostea mamei si a celor din jur."
Mai e un barbat ce programeaza o intalnire cu Isus. E un domn tanar, mare afacerist ce vrea sa mosteneasca imparatia cerurilor. Insa in stilul lui de bancher, nu in stilul lui Isus. E socat ca Isus ii spune sa imparta banii saracilor si sa vina sa Il urmeze. Pai el ce va mai face? Cu ce isi va mai ocupa viata? Ce rost va mai avea el? El trebuie sa fie ocupat, poate vorbi zile in sir de afacerile lui, nu are emotii, nu are sentimente, stie insa tot felul de strategii economice, politice, financiare. Nu a fost incantat absolut deloc cand Isus i-a spus sa renunte la tot ce credea el ca e important.
Si atunci ca si acum, baietii sunt educati sa nu isi arate emotiile, sa nu si le exprime, cu cat sunt mai duri cu atat sunt mai tari, numai fetele plang si sunt considerate proaste ca isi arata sentimentele, lacrimile si fata ravasita de durere ....
Numai ca Isus se intalneste la fantana cu o femeie ce sufera de singuratate maligna. Dispretuita de femei, barbati si copiii, vine la fantana la vremea pranzului ... decat sa sufere dispretul mai bine prefera sa umble singura ... si spre disperarea ei e un barbat la fantana ce cu tupeu ii cere apa ... insa afla ca de fapt ea e cea insetata dupa o apa ce nu se gaseste oriunde, o sete ce potoleste singuratatea, o sete care e imbibata in dragoste insa nu una ce se schimba in secunda doi, o dragoste ce vine din Dumnezeu, cu calitati curative pentru suflet, trup, minte, inima ...
Si mai scandalos de atat, o alta femeie, ce o stie toata lumea de pacatoasa, afla unde e Isus invitat la masa si neinvitata intra in casa cu pricina. Stapanul casei crapa de oftica. Oare au vazut vecinii ca "asta" a intrat in casa lui? Ce-or sa zica? Aaaahhhhh, reputatia lui s-a dus pe apa sambetei .... Si ce face? Ce are acolo ascuns in faldurile rochiei? Un vas cu parfum, ca cel al mireselor? ... Ochii ii ies din orbite cand vede ca "asta" sparge vasul si unge picioarele si capul lui Isus cu parfum. Ii vine rau de nervi, nu de la parfum ... cum si-a permis sa ii faca lui una ca asta? Slujitorii au inebunit de au lasat-o sa ii intre in casa? O sa ii bata de-o sa-i lase lati ....
"Simone!" Aaah, il striga Isus. Incearca sa se adune. "Da, Doamne". "Ce-i cu gandurile astea la tine? Ea a gasit ce a cautat. Singuratatea ei a luat sfarsit, a gasit pe Cel ce o iubeste, a gasit Mantuitorul si nelinistea ei a luat sfarsit. De ce nu esti multumit?"
Copiii, adolescenti, tineri, maturi, batrani, de la cei mai saraci la cei mai bogati sufera de singuratate, vor sa fie iubiti. Ironic, intr-o epoca a comunicatiilor instant se sufera de singuratate. Relatiile par a fi domeniul labililor, a sentimentalilor si ... ei trebuie intelesi, in timp ce noi alergam cu afaceri, idei marete, planuri indraznete de viitor ...
Nevoia de relatii imi e imprimata in ADN si nu pot sa nu raman uimita de firul meu mic ce contine informatii despre mine. Informatia asta "mica" despre mine doar din punct de vedere biologic poate fi cuprinsa intr-o enciclopedie de o mie de volume, fiecare volum cu cate 600 de pagini iar fiecare pagina sa nu aibe mai putin de 500 de cuvinte. Si, informatia asta e numai din punct de vedere biologic. Dar mai sunt si emotional, psihic, fiziologic, ...., spiritual. Sunt o minune. Dar, mi-i jena ca in loc sa ma minunez de cei de langa mine, de cat sunt de minunati, de frumosi, de artisti, de visatori, eu imi pierd vremea cautandu-le defectele ...
Doua celule se intalnesc, se unesc si nu se divid ca si aluatul ci fiecare are un rol si o functie si timp de noua luni de zile, se tot divid luand forme si activand functii ce le erau scrise in codul din ele.
Nu imi amintesc nimic din acele luni de diviziune ... absolut nimic. A urmat o procedura dureroasa pentru mine si pentru mama, cu urlete si lacrimi am intrat in lumea asta ... asa mi se povesteste ca eu nu imi amintesc, cum nu imi aminstesc nimic din primii patru ani de viata ...
Oare de ce nu imi amintesc acele informatii?
De ce nu realizez cat de complexa, de ghemotoc de emotii, sentimente, dorinte sunt? Si adanc, mult mai adanc decat pot sa realizez e un dor in mine, o sete ... o sete ca a femeiii cu care s-a intalnit Isus la fantana, ca a Mariei ce a trecut de codul bunelor maniere si nu i-a pasat de nici o pozitie, de barfa ... a gasit unde sa isi ostoiasca dorul, setea, a gasit ce cauta, implinirea, viata. L-a gasit pe Isus.
Si eu L-am gasit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu