miercuri, 9 iunie 2010

funii de dragoste

Imi place inghetata, ciocolata, sa citesc, sa ascult muzica, sa fac fotografii, sa descalcesc idei, lucruri, sa povestesc cu prietenii, sa vad locuri noi .... si unele din aceste placeri sunt rapid rezolvate pentru ca inghetata e la magazinul de la colt de strada, cartea e langa mine, muzica la fel  .... aparatul foto nu il am cu mine mereu si nu e performant asa ca ... daca nu am baterii sau daca vine noaptea imi pun pofta in cui si rog pe altii ce au aparate performante sa faca fotografii. Prietenii sunt la lucru sau cine prin ce stie ce colt de lume si ca sa povestesc cu ei face to face trebuie sa astept, sa imi rezerv timp ... . Locurile noi le vad cand sunt in concediu, cand am bani ca sa ajung acolo ...
Placerea este foarte mult legata de iubire insa sunt distincte. Nu iubesc inghetata ci imi place sa mananc inghetata. Nu iubesc pisicile, nici nu prea imi plac ... Citesc cu mare placere Brennan Manning, Philip Yancey si alti autori insa nu pot sa spun ca ii iubesc desi ma distreaza sa spun ca sunt innebunita dupa ei.
Nepoata cea mica deja e smechera dupa cum imi spune mama. Cand realizeaza ca a fost lasata singura in casa, se apuca de plans si cum apar baietii langa ea, tace. Daca nu e multumita cu atata, continua pana unul din ei isi lipeste fata de fata ei si atunci tace. De unde stie ea, acest pui de om, de nici o saptamana ca are nevoie de iubire? De unde stie cum sa o ceara? De unde stie de aceasta nevoie primordiala in viata? Dar, de unde stiu fratii ei cum sa o dea? De unde stiu ca trebuie sa o dea?
Unii cauta iubirea crezand ca asa gasesc implinirea, o cauta in diverse forme, in diverse si variate placeri, unii artisti se lasa dusi pana la nebunie in aceasta cautare ... gasesc forme de exprimare, idei, sunete, peisaje, creeaza povesti, aduc mai aproape de noi muritorii de rand exprimari sau pun in cuvinte emotii ce noi nu stim cum sa le dam glas ... si sfarsesc nefericiti, neimpliniti ... dorul de ceva mai mult decat iubirea, placerea ... mai adanc decat tot ... care sa implineasca acest dor, singuratatea inimii chiar de-s inconjurati de orice si-au dorit, chiar de sunt iubiti.
Sunt multumita cand mi se raspunde la iubirea ce o daruiesc si ... nu pot sa multumesc celulei istete ce a explodat si a pornit procesul Big-Bang. Atata minte am si eu ca sa realizez ca in spatele acestei minunatii de univers e o mana ce le dirijeaza, le-a creat, le tine in frau, le stie randuiala. Iubirea ce o primesc de la ceilalti, e un dar, tot ce imi face am, primesc, si sunt e un dar ... Nu pot sa nu ma gandesc la cine e in spatele a tot.
Ma simt legata cu funii de El, de Dumnezeu. Insa funiile astea nu ma ucid. Le simt ca ramuri ce aduc seva din El pentru mine, pentru sanatatea mea, pentru placerile mele. Cand realizez ca iubirea, placerea, ce am, ce ma inconjoara, ce primesc sunt funiile ce ma duc la El si ajung sa stau fata in fata cu El plina de multumire ... singuratatea dispare ca prin farmec, dorul e implinit iar in mine sunt focuri de artificii si o pace de nedescris ma linisteste iar pe fata imi apare un zambet stralucitor.
In El mi-i implinirea. Sufletul si-a sfarsit cautarile si se odihneste ... sunt fericita ... o fericire ce nu o pot descrie ... fericire ce nu piere ...

2 comentarii:

denisia spunea...

Cellaaaaaaaaaaaaa... cum aștepți minunile, dacă nu ești?

Cella spunea...

Denisia, dar dormeam la ora aia draga:D. eu mai si dorm ;))