miercuri, 2 iunie 2010

ce bine-i langa Tata

Citind despre culturile altor popoare nu pot sa nu remarc nevoia de protectie superioara, de divinitate oricat de primitivi ar fi sau ar fi fost. Unii au copacul sfant sau o ciudatenie a naturii devine rapid protector al satului, orasului. Un om ce a trait frumos si bine este facut sfant cu o intreaga ceremonie cand moare si ingropat langa un copac unde merg sa se inchine. Ma uit intr-un ochi la ce aud si ma pufneste rasul pentru ca eu Il am pe Dumnezeu.
Dupa exodul din Egypt, L-au recunoscut ca Dumnezeu plin de putere ... era prea clar ca sa nu Ii recunoasca puterea, apoi ii conducea in stalpul de foc noaptea si in norul ce ii acoperea ziua - era o prezenta clara intre ei. Dar, ... nu le-a placut asta. Nu se simteau bine, nu puteau face ce voiau, nu puteau comenta cat le-ar fi placut asa ca, au cerut ca Moise sa fie mijlocitor intre ei si El. Sa Ii vorbeasca numai lui Moise si el sa vina sa le spuna ce a zis Dumnezeu. Era mai usor de comentat, de obiectat la Moise decat la Dumnezeu.
Dumnezeu le era Imparat si li se parea ca arata ca nite ciudati condusi de cineva nevazut asa ca au cerut un imparat. Au fost sa dispusi sa plateasca cu viata fiilor lor, numai sa arate ca ceilalti, sa nu iasa in evidenta cu Imparatul lor. Si li se da un Imparat ...
Dumnezeu se reveleaza ca Mangaietor, Imparat, Mantuitor .... si pana nu m-a secat de orice vlaga durerea, urechile imi era infundate pana la maxim, inima era inchistata de parea de cremene.
Apoi, la cate miliarde suntem noi, Ii mai pasa Lui de mine? Mai stie El de mine? Insa asa multumesc pentru pilda cu cele 100 de oi in care cea rebela are chef de plimbari singuratice si aventuri. Putea sa nu ii pese de ea si sa gandeasca: ei, sa fie sanatoasa. I-a trebuit plimbare si aventura? Sa suporte consecintele.
Dar, Dumnezeu nu face asa. Le lasa pe celelalte in staul si pleaca dupa aventuriera. O striga. O striga cu putere iar si iar si iar. Nu cedeaza si isi ciuleste urechile poate, poate aude vreun scancet, vreun icnet, vreun sunet slab.
O gaseste si nu se apuca sa o bata, sa o certe. Deloc. O ia pe umeri si multa blandete o duce acasa. Tresare la fiecare geamat de durere al oii sfasiata in spini si maracini.
Ajunsi acasa ii panseaza ranile, o ingrijeste, o tine aproape verificand procesul de vindecare. In acest timp, aventuriera asta rebela incepe sa vada ca dragostea Lui nu e sufocanta, nu e doar teoretica. Mana Lui atinge ranile, mana Lui mangaie....
Pana nu am ajuns la fel ca oaia rebela nu am putut intelege ca dragostea Lui nu e sufocanta, ca mangaierea si tot ce zice El nu e teoretic. Pana cand nu mi-a fost luat cineva drag dupa care sa bocesc de sa ma intreb de nu voi orbi de atata plans nu am am inteles dragostea Lui, puterea Lui de a mangaia, iertarea, mila ...
Sunt una din cateva miliarde insa cu o viteza de nedescris tabaraste in fruntea ostilor de ingeri cand necazul, problemele isi fac de cap in jurul meu.
Imi place sa ma gandesc la El in fruntea ostilor de ingeri ce tabaraste si lupta pentru mine, asta inseamna ca imi asigura protectia, ca ma iubeste atat de mult incat a mobilizat cerul la lupta pentru mine, inseamna ca nimic nu ii e necunoscut despre mine, ca sunt pretioasa in ochii Lui de face asta.
Pai, sunt fiica Lui, cum sa nu tabarasca cu ostile de ingeri cand peste mine vin torente de probleme si necazuri?
Aaaah, ce bine-i langa Tata! N-am nevoie de nimeni care sa ii spuna de problemele mele, de nici un om viu sau mort care sa ma reprezinte. Am acces la Tata non stop, nimic nu e pre agreu, imposibil pentru El.

2 comentarii:

denisia spunea...

Cellaaaa... se pare ca astăzi nu ai asa multe intrebari... incet, incet iti asezi raspunsurile in ordine.... unul langa altul...

buna dimineata...

Cella spunea...

Morning copila ;)
azi ... gandesc insa nu in intrebari ci in ganduri ;))