joi, 24 iunie 2010

de mana cu Tine


Cenusareasa a acceptat sa "probeze" pantoful care era al ei si care i se potrivea insa a inceput sa puna la indoiala veridictatea spuselor Printului. Oare chiar asa e cum zice el? Oare chiar ma asteapta o casa? Oare chiar are atatea pregatite pentru mine? Oare chiar ii sunt draga? Chiar ma iubeste? Ce intentii ascunse are de a venit sa ma caute aici langa plita mea?
Sunt incaltata ca si Cenusareasa insa trebuie sa decid daca vreau sa merg mai departe spre Tara Promisa sau sa ma pun la indoiala ce zice Printul. Imi place ce aud de la El, imi place ce povesteste El. Cumva as vrea sa ma teleporteze acolo, in tinuturile despre care zice El. Ma simt ca si poporul Israel dupa ce a iesit din Egypt. Stiau directia unde trebuie sa mearga, vazusera minuni de neinchipuit si totusi .... le era atata de frica sa mearga mai departe, norul era deasupra lor si ii calauzea si totusi teama si neincrederea le paraliza vointa facandu-i sa le fie dor de prazul si castravetii din Egypt. Mai mult de atat, Moise moare si ... mana lui dreapta nu pare prea sigur pe el, ... .
Uneori Dumnezeu ma lasa usurel sa merg si pentru ca eu visez cai verzi pe pereti, ma ia de o aripa, ma duce la colt la o discutie aprinsa si apoi ma reaseaza pe cale si imi cere sa merg spre Tara Promisa. Pentru Israel inseamna tara Canaan, pentru mine inseamna schimbari, inseamna experimentarea minunilor cu El, inseamna o viata de bucurie prin necazuri si greutati cu El. Si eu ce fac? Vreau o viata pe malul marii, intr-un hamac, cu o muzica frumoasa in surdina, masa, cazarea si distractia asigurata si cu cele mai sofisticate doleante indeplinite ... si, nu e asa.
Doamne ... ceva nu e in regula ... si nu sunt eu problema sa stii. Tu ai zis ca : "Eu sunt Domnul si ca cei ce nadajduiesc in Mine nu vor fi dati de rusine" (Isaia 49:23) si uite, vezi? Sunt in Romania, nu locuiesc nici la mare, nici la munte, nu am nici casa, nici ... multe. Nici un vis nebunesc de fericire de-al meu nu pare realizabil si apoi Tu stii ca eu nadajduiesc in Tine, nu?
Am impresia ca ... imi scapa ceva aici. Nu? Tara Promisa si ce implica asta tine de Tine, nu de mine. Adica Tu ai facut planul, Tu stii ce vrei sa insemne pentru mine Tara Promisa ... si gandurile mele sunt haaaaaaaaaaaat departe de ceea ce gandesti Tu pentru mine ...
Vezi Tu, poporul Israel ca sa ajunga in Canaan a trebuit sa treaca prin pustiu, a trebuit sa lupte, sa sufere de frig, foame, sa darame zeii, idolii, sa omoare vrajmasii .... eu trebuie sa fac la fel? Sa ma lupt cu cine? Cu mine? Cu neincrederea, visurile mele stiintifico-fantastice, cu lenea, cu lacomia, cu mandria, sarcasmul, neiertarea, nedreptatea, dragostea .... si astea dor, unele din ele dor tare de tot pentru ca inseamna sa lupt sa cedez, sa mai tac, sa mai las de la mine chiar si cand celalalt nu merita nici macar un varf de ac, sa iubesc chiar si pe cel ce merita sa ii intorc total spatele ... adica sa fac lucrurile cam pe dos de cum gandesc eu ...
Vreau sa ajung in Tara Promisa si Tu stii ca vreau ... si Tu mai stii ca eu mi-as dori sa fiu teleportata in ea si sa nu lupt, sa nu sufar ... insa Tu stii ca numai suferind ma transform, numai daca invat pe propria piele apreciez dragostea, aprecierea, darnicia ... minunile sunt pe calea catre Tara Promisa cate una pe rand ...
Am nevoie ca si lui Iosua sa ii spui: "Intareste-te si imbarbateaza-te!", am nevoie de nor deasupra capului ca sa vad directia spre Tara Promisa, am nevoie de Tine langa mine pe cale.
Si, ... chiar daca drumul printre vrajmasi e greu, plin de ispite, de voci ce imi zic ca ar fi cazul sa ma asez locului si sa nu ma mai hranesc cu himere, ajuta-ma Te rog sa vad norul, sa nu uit ca Tara Promisa e inainte, ca cel ce nadajduieste in Tine nu va fi dat de rusine.
Ca un copil care pleaca intr-o scurta drumetie, sa imi iau pachetelul si sa plec in ceea ce eu cred marea aventura. Dar in ea, eu vreau sa merg de mana cu Tine. Daca Tu nu-mi dai mana, eu nu vreau sa plec.
Imagine preluata de pe http://www.flickr.com/photos/31168755@N05

9 comentarii:

Tafnat_Paeneah spunea...

Mergand spre a ta imparatie,
Vaslesc, prin vanturi si furtuni,
Si prin a mea calatorie,
Te chem mereu in rugaciuni!
Cu adiere-n parul meu,
Cu iz de primavara,
Te simt cum treci cu pasul tau...
Si totul ma-nfioara!
Ca dragostea de-o am in toate,
Cu ea eu pot sa biruiesc
ispite, lupte, zile-amare
Si doar pe tin sa te iubesc!
Isuse scump, in asta lume
Te rog, cu mine sa ramai
Ramai la carma vietii mele
Si da-mi doar dragostea dintai!
Te-apropi-ncet, cu pasul lin,
La patul meu in noapte
Si i-mi soptesti mereu si bland:
Ca tu i-mi esti aproape!
Si multe binecuvantari,
Pregatesti pentru mine
De stau mereu la crucea ta
Si te astept...ca mire!

cella spunea...

Vyky,
aprezie atat de mult pe cei ce in diverse forme recunosc lupta ce se da in ei, recunosc ca au intrebaril ca uneori vin furuni ce par a-i debuslo total ... si dupa ce ies din ele, ravsiti si vai de ei, au curajul sa spuna ... nu am murit si am invatat asta si asta si asta ... si poate nu mai arat atata de bine in ochii vostri insa ... nu dau pentru nimic in lume luptele, furunile si experientele mele .... acolo, m-am format, acolo L-am experimentat pe Dumnezeu.
Multumesc Domnului pentru tine, pentru ca diferit de mine careia ii trebe o gramada de cuvinte, spui despre luptele tale ...

AnnaBananna spunea...

citesti o carte despre Cenusareasa? :D

denisia spunea...

In viata fiecaruia dintre noi, se dau lupte... depinde cum le percepem... eu traiesc fiecare "lupta" la intensitate maxima... as vrea sa pot fi mai linistita uneori, pentru ca sunt lucruri in care nu pot face prea mult...
am o sensibilitate exagerata la durere, neputinta... incerc sa invat ceva din fiecare zi... din ce mi se intampla... candva stiu ca o sa am tabloul complet, desi e mult de asteptat, vazut din perspectiva mea...trebuie sa invat sa las totul in grija Tatalui... inca e greu...

cella spunea...

Anna, raspunsul e NU insa mergea asemanarea ;))

cella spunea...

Denisia,
si eu as vrea sa nu ma mai stresez atata ... daca as putea, ar fi mai mult ca perfect, crede-ma ...

QED spunea...

Este total adevarat si fara tagada ca in fiecare se da o lupta intre cum am vrea si cum ar trenui sa fim si cum reusim sa ne purtam, sa simtim, sa ne mintim sau sa-i inselam pe altii. Macar e minunat ca poti vedea albul si il poti deosebi de negru. Simt la fel si ma "perpelesc" in acelasi mod, dar... viata e asa de scurta si chiar nu poti ignora rautatile celor carora trebuie sa le intorci spatele, incat le voi intoarce in continuare spatele sau ii voi ignora. E prea mult sa-i imbratisez. Nu stiu sa aprecieze, nu ca as dori sa-mi multumeasca. :) Bun articol.

cella spunea...

Nu e usor insa ... nu e nici imposibil ;) crede-ma.

Road signs- My journey spunea...

Multumesc de articol, Cella. Asta e eterna noastra lupta:"Doamne, vreau sa invat tot, dar Te rog sa nu ma doara! Eu inteleg ca durerea si lipsurile si greutatile,scot fluturele din omida care sunt, dar cum sa le mai explic si la altii care se uita la viata mea, de ce cand umblii cu Dumnezeu doare. Ba inca, ma mai faci si sensibila la durere incat vantul pare sa taie prin mine pe cand pe altii ii adie. Doamne...dorinta mea de-a fi a Ta e mai mai mare decat vocile care imi spun sa ma asez odata undeva si sa termin cu prostiile, ca uite ce bine ii merge la Vasile si nu e atata de bisericos..."