luni, 25 octombrie 2010

bulgare de gheata indragostit de-o raza de soare

Intrebari cu nemiluita imi framanta mintea si iar ma intreb de ce nu m-a facut Dumnezeu robot? Era usor cu mine. Imi setai un set de actiuni, de raspunsuri, un program cu care sa vorbesc, ce sa vorbesc, cum sa actionez ... totul setat, predictibil ... fara erori, fara minciuni, fara ganduri rautacioase, fara invidie, fara tanchiune, cand as fi iertat ... toata memoria ar fi sters acea vorba, fapta, actiune ... gata ... nimic ca sa imi amintesc de trecut. Nu ar mai fi sost nevoie sa iert, sa plang, ... sa ma lupt cu mine, cu sentimentele, cu amaraciunea ... Doamne, nu era usor daca eram robot?
Arborele meu genealogic ma duce la radacini, in gradina Edenului unde a fost creat omul. Omul, adica amalgamul asta de sentimente, minte si ganduri cu duiumul, emotii, amintiri, vointa este o ciudata combinatie ...
Doamne, Tu care esti de necuprins, atotputernic, Tu care stii totul despre toti, toate, oriunde, oricand , orice, despre oricine, ai toata puterea in cer, pe pamant, pe sub pamant si oriunde sub soare, peste soare, in soare ai ales sa nu imi zdrobesti liberatatea de a alege sa te caut, sa ascult de Tine, de a alege sa Te urmez, sa Te iubesc ...
Ma rog si nici o minune, nici un miracol nu schimba cursul vietii mele, starile mele intrebacioase sunt la fel, migrenele isi fac de cap in toata splendoarea lor ... parca nici nu Ti-as fi zis de ele ... Ca sa nu mai spun ca ma rog sa ma feresti de pericole, sa imi pui mana la gura sa nu mai spun prostiile ce mi le debiteaza mintea ... Si eu tot cu bata in balta dau ....
Petru e unul din apostolii dragi mie, cel mai bine ma vad in el .... Se baga in toate, e priceput el la toate, da cu capul de pereti asa cu rasunet, nu gluma ... Insa am mai inteles ceva azi. L-ai avertizat pe omul asta drag mie ca Satan i-a cerut pe ucenici sa ii cearna si Tu Te-ai rugat pentru credinta lui, a celui ce se dadea Zorro. Nu L-ai pocnit pe Satan, nu ai respins cererea lui.
Deci, Satan trebuie sa ceara permisiune de la Tine ca sa atinga de mine, ca sa imi puna mie pericolele pe drum, ca sa imi intinda curse, sa imi puna ispite ... si Tu il lasi insa Te rogi pentru credinta mea. Nu refuzi cerea lui, nu ingadui mai mult decat pot eu duce, nu il lasi sa imi ia viata si uneori simt ca ma usuc insa Tu esti cu mine rugandu-Te pentru credinta mea.  Ca si cu Iov, Satan nu are voie sa se atinga de viata lui si stii ce e ciudat?
Cand se atinge Satan de oameni totul se distruge in jur: copiii mor, case arse, turme distruse, oamenii isi provoaca taieturi pe corp lasand urme adanci, rani ce ii desfigureaza, se arunca in foc, in apa, de pe inaltimi cat mai inalte lasandu-i cu urmari pe viata ... Satan desfigureaza, distruge ceea ce Tu ai creat, vrea sa distruga creatura ce iti seamana, ce are chipul Tau. Si fac deosebirea cu atingerea Ta.
Cand vin la Tine primesc vindecare, pace, simt ca ma iubesti, ma ridici din foc, apa, de pe cine stie unde m-am mai aruncat eu, imi iei cioburile vietii si le lipesti unindu-le cu dragoste din belsug ... ma refaci, imi redai chipul Tau, viata, scop, tel, viitor ... libertatea de a alege sa te iubesc, aleg, urmez ...
Un robot nu are libertatea de a alege, nu are minte ca sa deosebeasca binele de rau, nu poate simti dragostea, nu se topeste ca un bulgare de gheata indragostit de o raza de soare, nu simte pacea, nu vede semnele de bunatate, de dragoste, nu vede si simte mila, compasiunea, nu are cum sa Te vada inarmat pana in dinti in fruntea cetelor de osti cand vii in ajutorul meu pentru ca eu sunt ranita .... disperata strigand dupa Tine ...
Orice ar veni in viata mea, oricat ar incerca dracul sa isi bata joc e mine, oricate tentatii mi-ar aduce stiu ca toate sunt trecute prin filtrul Tau, Le stii pe toate si nu ii permiti sa se atinga de mine mai mult decat pot eu suporta si in tot acest timp Te rogi pentru credinta mea, stand langa mine, trimitand din belsug mesagerii cu semne de dragoste, coplesindu-ma cu bunatate, lasandu-ma sa Te vad altfel decat pana atunci ....
Aleg sa stau cu Tine, sa Te urmez, sa Te iubesc, .... sa ma rog cerand minuni, cerand putere cand viata se tine de un fir de ata ... esti aici .... cu mine ... si nu mi-i usor si Tu stii asta.

imagine preluata de pe http://www.flickr.com/

2 comentarii:

C T spunea...

Asa suntem creati noi oamenii ,firea noastra este foarte dificila ,nu putem sta deoparte fara sa auzim ,sa actionam si fara sa lovim si sa fim loviti de altii.Dar stiti care-i problema? ca descoperim toate acestea atunci cand suntem in impas sau suntem subjugati muncii fara recunostinta faptelor noastre pe masura .Cand puterea nu mai este aceeiasi ca altadata si cand sanatatea se pierde atunci cerem socoteala divinului intreband ,de ce/ de ce?

Cella spunea...

C.T.
la mine mintea framanta intrebari si cand sunt in vacanta;)), deci nu e asta un standard, insa cand dau cu capul de sus, incep sa intreb mai tare de ce ...