Aveam acasa o sura lunga langa drum din care noi facusem un mare si minunat tobogan. Molda urca cu cei trei pui ai ei sus pe sura si ce invalmaseala se crea acolo .... mama mama. Niciodata nu a marait la mine, nu a venit amenintatoare sau latrand la mine. Nu imi era frica de ea deloc iar in joaca noastra, niciodata nu stiai daca Molda era peste mine sau eu peste ea, sau vreun catel era dedesubt ...
Numai ca fericirea noastra a trebuit sa ia sfarsit cand ne-a vazut tanti Lucica, care s-a napustit ingrozita in casa sa ii spuna mamei ce ii face odrasla sus pe sura. Mama stia ce se intampla acolo insa nu vazuse in joaca aceea un pericol, dar dupa modul in care i-a povestit tanti Lucica ce vazuse ea ca se petrece sus ... ne-a interzis acel "joc periculos". La cateva luni dupa asta, un vecin nemultumit de posesivitatea Moldei, i-a facut felul ... lasandu-ma pe mine, pe Sorin si pe catei plangand dupa un prieten bun si dupa mama lor.
Tata a trebuit sa caute un alt caine si dupa o triere buna a aparut acasa Spic, care semana cu Leslie din serialul cu acelasi nume. A intrat in familie cu aceleasi drepturi ca si Molda. Imi era atata de drag si am facut tot posibilul sa il dresez, spre hazul celor de acasa.
Nu tipam la el, nu l-am batut niciodata insa il strigam si ii faceam semn cu degetul la obraz iar el isi lasa capul in jos si trecea dupa casa spasit. Insa, stia cand sunt sau nu suparata pe el si dadea coltul la casa, apoi se intorcea, pandindu-ma daca am intrat in casa zambind sau suparata. Daca chiar eram suparata statea acolo trist, insa daca ma vedea zambind ... venea repede la mine dand din coada si scuzandu-se parca pentru ce facuse.
Tata nu ne suna sa ne spuna ca ajunge acasa in cateva minute pentru ca noi aveam senzorul care ii depista venirea. Si senzorul acesta nu se insela niciodata. Stiam cand vine tata sau cand vine Sorin ... pentru ca Spic latra diferit.
Daca veneam acasa de la gara sau autobuz, ma intampina de fiecare data la capatul drumului, la vreo sapte case distanta de casa gudurandu-se pe langa mine, sarind pe mine ... Daca plecam la bunici sau undeva prin sat, desi il lasam legat, ma trezeam cu el langa mine. Imi placea sa plec cu el pe drum ca era frumos si ascultator insa nici nu se lega nimeni de mine.
Dar pentru Spic au fost mai multe tentative ale vecinilor de a-i face felul si de fiecare data ziceam ca gata ... nu mai scapa. In una din dati, tata efectiv a inceput sa caute un alt caine. Si si-a adus unul mare si latos sperand ca mie imi va placea de el. Numai ca ... era asa de prost si lenes. Dormea, manca si cotrobaia peste tot.
Lasasem in bucataria de vara o oala mare cu friptura, am inchis usa si mi-am zis ca mancarea e in siguranta. A doua zi insa m-am dus sa aduc friptura si n-am dat importanta ca usa nu mai era inchisa, am crezut ca fusese tata inainte si dau sa iau oala insa parea cam usora ... Cand dau capacul la o parte .... oala mea era goala ... curata.
Intru repede in casa si o intreb pe mama ce a facut cu friptura, unde a pus-o? Mama imi spune ca e in bucatarie iar eu ii arat oala curata lunaaaaa. Amandoua l-am chemat pe tata si l-am rugat sa scape de hotul ce sfoaraia satul pe prispa ...
Molda si Spic au fost intr-un fel membri ai familiei Profiri. Erau posesivi in ce ne priveste, fideli, ascultatori, jucausi, frumosi, veseli.
Sunt infiata de Dumnezeu, sunt membra cu drepturi depline in familia Lui. Dar se vede asta? Se vede ascultarea, bucuria de a ma sti iubita, acceptata, se vede veselie pe chipul meu, fidelitate pentru familia Lui?
Ca Molda si Spic am si eu "vecini" ce vor sa imi fure bucuria, sa ma pacaleasca ca nu sunt iubita, ca n-am nici o valoare, ca degeaba sper intr-o alta viata pentru ca ei au verificat si nu exista, degeaba imi traiesc viata tinandu-ma de valori pentru ca lumea asta e prea decazuta ca sa se merite efortul si apoi ... cu o floare nu se face primavara ...
Dar, eu stiu a cui sunt, cine ma iubeste, cine ma cearta, cine se lupta pentru mine, din familia cui fac parte.
imagine preluata de pe http://www.flickr.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu