prieten senzor

Azi vreau sa ii multumesc unui prieten care parca are un soi de senzor pentru tristete si care atunci cand sunt in cadere libera isi face aparitia. Parca nu ii pasa ca sunt nesimtita si ii raspuns monosilabic. Parca nu il deranjeaza ca ii raspund in doi peri, ca vorbesc prostii si spun verzi si uscate ... efectiv nu cedeaza pana nu vede si simte el ca e ok cu mine.
De multe ori ma gaseste plangand si sta cu mine pana vede ca imi e bine, intreaba cum ma poate ajuta, apoi imi zice ca pleaca sa se culce insa stiu ca prima data se duce sa se roage pentru mine. Si dupa ce se trezeste iar ma ia la intrebari ... in stilu-i propriu. Ce e cel mai ciudat e ca locuieste peste mari si tari, la mii de kilometri distanta.
Numele prietenului astuia a meu este Emanuel Ceausu, insa noi ii zicem Manu.
Manu draga, multumesc Domnului pentru tine si senzorul ce l-a pus in tine ca sa depistele apropierea mea de gropile abisale, mai multumesc ca iti da putere sa treci peste nesimtirile mele si sa nu imi zici cateva asa la obraz. Multumesc ca nu ma lasi sa plec pe o insula pustie fara sa stii care e aia, pentru ca sa vii dupa mine sa ma iei de acolo. Multumesc pentru prietenia ta, inseamna foarte mult pentru mine.

Manu, alta photo mai rasarita nu am gasit la mine ... daca ai tu alta trimite-mi-o.