duminică, 17 octombrie 2010

ma iubeste!

Relatia mea cu Dumnezeu nu e una oficiala, cu protocol, audiente, formalitati ... ifose. Imi place de David si relatia lui cu Dumnezeu. Cu pasiune isi declara dragostea, siguranta, increderea ... pare a fi pe munti si apoi vine o adiere si se trezeste aruncat pe stanci si boceste, se tanguie, Il ia la intrebari pe Dumnezeu, isi panseaza ranile ... si ajunge iar pe munte. Pune pasiune si in bocet si in declararea bucuriei. De la David am invatat ca Dumnezeu nu e personal numai cand am nevoie, nu e un soi de roata de rezerva, un burete ce imi curata mie pacatele. El ma invita sa fim prieteni si nu din aia ce se vad la Pasti si la Craciun ci prieteni buni.
Ca sa intru in relatia asta am invatat sa am incredere. L-am testat, a fost nevoie de timp, a trebuit sa lupt cu temeri, frici, indoieli ... nelamuriri. Uneori am crezut ca m-a uitat, ca numai pe mine nu ma iubeste, ca ma ignora, ca parca numai in ciuda imi face ...
Am prieteni aproape si departe, prieteni ce ma cunosc bine, prieteni ce stiu un pic de mine. Cu cei ce ma stiu si ii stiu nu e nevoie de banalitati, de politeturi ca sa ajung sa ii intreb ce e cu ei, ce framantari le muncesc inimile. Si pe unii din ei ii vad rar insa distanta nu face ca relatia sa fie ... cetoasa, neclara ...
Cu toata increderea, inima, mintea, fiinta imi discut planurile cu Dumnezeu, am devenit prieteni. Avem si momente cand tacem amandoi si ... uneori comunicarea e mai buna ca atunci cand mie imi turuie gura de numa ....
Astazi Il rugam sa imi spuna ce va fi cu mine? Si ... nu am intrebat cu frica, cu teama ... am ajuns cumva intr-un punct de cotitura si astept indicatii ... si pentru ca uneori rasunsurile la intrebarile mele vin in timp am gandit ca e de ajuns sa pun intrebarea acum. Raspunsul va veni ... la timpul potrivit. Am deschis computerul si primisem un mesaj de la Vyky : "Nu te-ngrijora atunci când nu mai ştii unde să păşeşti, ci adu-ţi aminte de Dumnezeul tău care ţi-a promis că te va-nvăţa şi-ţi va arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te va sfătui si va avea privirea îndreptată asupra ta…. "
Nu-i asa ca am un Prieten extraordinar?

2 comentarii:

vyky spunea...

iată de ce sufăr de insomnie şi eu credeam că e o stare apatică dar se vede că Domnul ne foloseşte ptr.a-şi arăta Slava Lui .-binecuvantari sfinte CELLA IUBITA DOMNULUI!, ruga mea e sa fii o luptătoare precum Debora!ne pregatim ptr a avea haine de nunta în ziua cea măreaţă tu ai hainele pregătite?

Cella spunea...

Pai atunci multumesc Domnului pentru insomnia ta ;)).
Da, imi pregatesca hainele ;)