sâmbătă, 30 octombrie 2010

multumesc pentru ...

Pentru ca azi e ziua multumirii, .... un motiv mare de multumire din punctul meu de vedere e rasul ... Doamne, cat de aiurea ar fi fost viata fara ras ...

4 comentarii:

Lavinia spunea...

asa este , cella!:)

Cella spunea...

eu una .... as fi fost de mult putreda fara ras ;))

Rodica Botan spunea...

ASTIA NU AU DE LUCRU SARACII SI AU INNEBUNIT CU TOTII...sTII CA IN JAPONIA NICI NU INDRAZNESC SA PLECE IN VACANTA DE FRICA SA NU RAMINA FARA JOB.

Anonim spunea...

SA STII CA AI DREPTATE RODICA!
Dar eu cat sant de suparata si bolnava acum ,tot am ras un pic si zic si eu ca CELLA ca as fi putreda fara simtul umorului.Am avut o prietena care m-a insotit in viata de la 22 de ani cand am cunoscut-o si i-am pus prima biblie in mana ei pana la 61 ani cand a murit acum un an de cancer , care avea un mare simt al umorului si desii era quadraplegica dela 5 ani radeam impreuna cu o pofta teribila bineinteles la glume decente si nevinovate fara a pacatuii.Niciodata nu radeam de o persoana ,numai de situatii prin care treceam amandoua .Mentionez ca era o credincioasa adevarata tematoare de Dumnezeu cu un duh de rigaciune si mijlocire deosebit. Se numea Anca Popescu.
Domnul binecuvinteaza si acum marturia ei!!Sotul ei de 30 de ani de casatorie ,s-a pocait si e un credincios deosebit de temator de Dumnezeu.
Nu se joaca de-a credinta si pocainta.
Virginia Brasov