vineri, 15 octombrie 2010

facem echipa buna!

M-am intrebat ani in sir ce abilitati, capacitati, daruri, talente am .... mi se parea ca nu am nimic ... Asa ca am inceput sa Il intreb pe Dumnezeu de ce nu mi-a dat si mie ceva? De ce pe mine m-a lasat fara nici un dar? Ceilalti toti pareau ca sunt peste masura de talentati. Numai eu ... navigam in ape seci ... Am crezut ca, cei ce au abilitatea de a invata cu usurinta limbile straine, sunt talentati, cei ce vorbesc in fata oamenilor fara nici o emotie, cei ce ies in evidenta, cei de pe scena, cei ce picteaza, scriu, canta ...
Doamne, ce s-a intamplat cand ai impartit darurile? Inaintea mea s-au terminat toate? Chiar nici unul n-a ramas pentru mine? Nici macar o farama, o scanteie ceva acolo? Vezi cum esti?
Ce imi place sa fac? Sa citesc, sa scriu, sa cant, sa vorbesc cu oamenii, sa ii provoc sa treaca de la vis la relaitate, sa ii provoc la discutii dincolo de banal, la schimbare, sa .... multe ... Dar, ce treaba are ce imi place mie cu darurile, talentele, abilitatile?
Ca sa ies din superficialitate am inteles ceva. Sa imi descopar darurile si apoi sa le folosesc. Altfel voi sta comentand, criticand si disecand pe altii si ceea ce ei fac. Am inteles ce scrie Pavel celor din Corint in 1 Corinteni 4:1-7. Am intrat in familia Lui Dumnezeu si desi aveam daruri si talente, eu nu le vedeam pana nu m-a dat Domnul cu capul de sus ... pentru ca eu umblam dupa cai verzi pe pereti. Acum stiu ce daruri am. Stiu ce sa fac. Am voce? Pai, e nevoie de ea la cor. Pot scrie, atunci sa scriu. Pot incuraja? Atunci de ce nu incurajez si numai critic? Pot vorbi cu oamenii? Atunci de ce sunt mutulica si astept sa vina oamenii sa vorbeasca cu mine?
Pavel era administrator al tainelor ceresti. El stia clar ce are de facut. Am inteles si eu ce sa fac. Si incepand sa fac ce mi-a spus Domnul sa fac, nu am mai avut timp sa lucrez la Radio Sant, am fost data afara din echipa. Canalizandu-mi energia in ceea ce mi-a fost incredintat, nu am mai avut timp sa ii supervizez pe ceilalti, sa le pun piedica, sa ii mustruluiesc ca nu fac cum as vrea eu, sa mai stau la barfa pe marginea drumului.
Incepand sa lucrez, am realizat ca dialogul meu cu Dumnezeu nu mai e sporadic, ocazional. Am nevoie sa ma sfatui cu El mereu, sa Il intreb, sa cer ajutor, putere, idei, dragoste pentru cei de la Radio Sant. E drept ca inceputul nu e niciodata perfect si apoi, ...  chiar si acum mai cad prin gropi ... Cad asa in stil mare, insa imi continui lucrul ...
Lupta ce am inceput-o cu superficialitatea, m-a facut sa ies din comoditate, m-a pus in linia intai si a trebuit sa lupt. Si lupt cu mine ca sa nu dau bir cu fugitii, cu ceilalti carora nu le place nimic, cu cei ce nu ma lasa in pace ...
Am decis sa ma focalizez pe ceea ce mi s-a incredintat si sa lucrez. Am decis sa ies din superficial chiar de doare si e de munca. Am decis sa fac ceea ce Domnul mi-a dat, mi-a spus, mi-a incredintat si mai stiu un secret ce mi L-a spus El: numai impreuna facem echipa buna!

imagine preluata de pe http://www.flickr.com/photos/aneswede/549353278/sizes/o/in/photostream/
Terminasem de scris articolul de mai sus si verificandu-mi posta electronica, am descoperit ca Daniel Branzei, Rodica Botan si Virginia Brasov mi-au trimis cam in acelasi timp un clip ... cu o doamna ce a luptat si inca lupta cu superficialitatea.

8 comentarii:

Anonim spunea...

-Nu confunda intimitatea cu Isus cu activitatea depusa pentru El.
-Tu poti face multe pentru Isus si totusi poti trece pe langa lucrurile care sunt mai importante.
-Partasia cu El are prioritate.
-Inchinarea este o chemare cereasca, eterna.
-Nu exista o chemare mai mare decat aceea de a fi in partasie cu Dumnezeu.
-Din aceasta rezulta celelalte lucruri. Inchinare inseamna a fi in partasie cu Tatal, a-I asculta si implini voia.
(sper să nu te fi suparat aceste sfaturi)- o zi binecuvântată!

cella spunea...

Nu am confundat cele doua absolut deloc;). In partasie cu El am inteles ce daruri mi-a dat. In partasie cu El imi discut temerile, intrebarile, ingrijorarile.
Ideea e ca nu mai focalizez pe treaba altora carcotind ci pe relatia mea cu El.

Anonim spunea...

Cella, talentul tau e acela de a scrie...cand zic asta , vreau sa scot in evidenta faptul ca multi stiu a scrie, insa tu scrii inima ta pe hartie...iti scrii trairile, gandurile si ceea ce esti, e talent in a ridica pe cei din jur...si mai ales chiar pe cei cu alte talente care de multe ori sunt incurajati si ridicati prin tine. Oare nu e asta un dar minunat? Ah, si esti un exemplu pentru mine personal si de multe ori ma regasesc in scrierile tale din fiecare dimineata. Nici nu stii cate inimi ai vindecat prin darul ce Dumnezeu ti-a daruit...si doar asta conteaza pe acest pamant, sa alini, sa mangai, sa ridici, sa urmezi pasii Lui! O zi super! (Ade)

cella spunea...

Ade,
merci frumos ;) si nu uita ca si tu ma scoti pe mine din abisale;).
iar cand te apuci de cantat .. . ma arunci in nori ;)

C.T spunea...

Majorotatea avem aceste trairi, si de multe ori ne-am pus aceste intrebari ; de ce eu? dar cred ca uneori suntem pusi la incercare pentru a scoate talentul din noi. Si apoi sa invatam sa-i multumim lui Dumnezeu pentru puterea de atrece dintr-o stare in alta.Cerem tot timpul dar in schimb nu oferim nimic ! Iata eu am sa-ti multumesc pentru postarea aceasta pentru ca poate trezi si pe altii ca mine!

Anonim spunea...

Cela ,
Dumezeu ne-a dat extrem de multe lucruri, calitati. Tot ceea ce trebuie să facem constă in... "expiraţie". Trebuie să lăsam să iasă din inimă lucrurile bune, plăcute Lui.

cella spunea...

C T bun venit!
Asa ma bucur cand oamenii recunosc ca au intrebari, framantari ce seamana cu ale mele si nu ma mai simt ca o ciudata intrebacioasa ;))

cella spunea...

Lia,
uneori in loc de expirat cred ca transpiram.
Tu esti insa unul din oamenii ce expira si de la care eu invat;). Asa ca nu te lasa, ca eu vin dupa tine ... chiar daca nu ma vezi ;)