plec in vacanta!!!!

Nu pot uita balciul ce venea pe 8 septembrie de Sfanta Maria. Cu o saptamana inainte de scoala, cand mergeam cu mama sa imi cumpar haine pentru scoala ... si primul lucru pe care il ceream era: "mama, o tura in lanturi, una singura ... am eu bani, hai mama!".
Numai ca mama nu era asa incantata ca mine. Ma vedea zburand cu tot cu lanturi si apoi, ori in spital, ori moarta. O asiguram ca nu e prima data, ca sunt legate bine ... si inventam tot felul de asigurari .... si ca sa scape de gura mea, ma lasa. Daca era si Sorin (fratele meu) cu noi ii zicea: las-o mama ca apoi tace. Tata era mai usor de convis insa o singura tura, nu mai multe ... ca daca mi se facea rau pe el il certa mama mai tare decat pe mine.
Wow, wow, wow ... acolo sus zburam. Inchideam ochii si imi inchipuiam ca sunt printre norii pufosi, ca pot sa ii ating, ca ... eu zbor!! Numai ca intotdeauna dura prea putin, mult prea putin tura asta .... As fi stat toata ziua acolo ... dar erau atatea de cumparat, de probat, de incercat ...
Dar imi plac si provocarile inalte, nu numai datul in lanturi. Una din ele a venit cu ceva ani in urma cand am decis sa Il cunosc pe Dumnezeu mai bine si a trebuit sa testez ca sa vad cand mi-i mintea limpede, cand nu adorm cu cartea in mana, cand pot sa leg lucrurile intre ele ... pai seara numai de asta nu eram in stare ... randurile dansau pe diferite ritmuri facandu-si de cap. Asa am descoperit ca dimineata sunt receptiva si mi-am luat un timp ce s-a dovedit scurt si a trebuit sa ma trezesc si mai dimineata iar serile sa le scurtez ... sa nu mai pierd timpul aiurea ...
Imi amintesc ca stateam de vorba la telefon pana pe la 2 sau 3 dimineata si ma trezeam atata de obosita ... ce sa mai citesti, ce sa mai gandesti, ce sa mai conexezi ...? Asa ca mi-am anuntat prietenii ca voi avea telefonul setat pe SILENT insa fara sa mai vibreze, fara nici un zgomot .... Am starnit o furtuna mare. "Esti o egoista. Nu iti pasa decat de tine. Daca noi avem nevoie de tine? Daca o sa imi fie rau si vreau sa vorbesc cu tine inainte de a muri? Daca se intampla ceva si am nevoie de tine? Daca o sa trebuiasca sa ma duc la spital si te sun? Tu o sa dormi? Esti o egoista, asta esti."
Nici o explicatie nu era multumitoare ... nici una. Insa am inceput sa scurtez noptile incet, incet, sa imi mentin decizia de a lasa telefonul pe silent si incet, incet s-au obisnuit ca daca vor sa vorbeasca cu mine, trebuie sa ma sune ziua si nu noaptea. Am devenit de atunci "gaina".
Provocarea vine dintr-un Psalm: "linisteste-te suflete si vei cunoaste ca Eu sunt Domnul". E un fel de invitatie de a pleca in concediu sa ma linistesc ca sa Il cunosc pe Domnul. Un concediu ce mi-l pot lua zilnic, un timp in care sa fac liniste in inima mea, sa nu ma mai agit ca un Pepsi gata sa explodeze .... pentru ca vreau sa Il cunosc pe Cel ce m-a infiat, pe cel caruia i-am devenit fiica.
Ca sa vorbesc cu El si sa inteleg ce imi spune trebuie sa ma linistesc.
Ca sa aud ce imi spune trebuie sa ma linistesc.
Ca sa vad ce face, cum face, unde, cu cine lucreaza trebuie sa ma linistesc.
Ca sa ma vindece, mangaie, aline trebuie sa ma linistesc.
Ca sa Il iubesc si sa Il las sa ma iubeasca trebuie sa ma linistesc.
Si cum sa te linistesti intr-o perioada de criza, de nebunie, probleme diverse si urgente, cand toate par ca zgreaptana la usa inimii mele? De unde liniste?
Am pus frana vietii si imi tin frana trasa ca sa pot sa ma bucur de Tata, ca sa vad luna ce se plimba maiestuoasa in noapte si care azi dimineata era in forma de semiluna si in juru-i era o cohorta de stele pe un fond albastru marin. Le vad pentru ca am decis sa imi iau vacanta in fiecare zi. Aud pasarile ciorovaindu-se, vad vrabiile cum isi fac inviorarea in stropii de roua pentru ca ... sunt in concediu in fiecare dimineata.
E-asa de bine in vacanta!

imagine preluata de pe http://www.flickr.com/